Revista Art-emis
Cu buldozerul în istorie PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 24 Iulie 2011 22:40
Maria Diana PopescuÎn Europa se petrec schimbări pe tăcute, iar politicienii noştri nu sînt capabili să le intuiască. Viziunile despre viitor ale liderilor europeni încep să se regrupeze în jurul popoarelor din care fac parte. Franţa, Germania, Olanda, Danemarca, reanimă ideologiile naţionaliste, îşi structurează competenţele spre propriile interese economice şi sociale. România nu mai face nici măcar ceea ce făcea acum douăzeci de ani. La ei, prezenţa statului în economie e tot mai insistentă. La noi s-a descentralizat totul şi s-a lăsat economia la cheremul miliardarilor şi al corporaţiilor străine. Noi nu avem absolut nicio atitudine cu privire la politicile venite de la Bruxelles. Acceptăm cu servilism jugul menit „să ne salveze". Deşi natura banilor s-a schimbat profund în ultimele decenii, devenind instrument politic utilizat pentru a deţine puterea, pentru a spori averea şi a submina democraţia statelor, F.M.I.-ul merge mai departe şi are un nou şef. E drept, femeile sînt mai uşor de intimidat, aşadar, era de aşteptat ca acuzaţiile la adresa lui Kahn să fie cuminţite cu speranţa de a deveni noul preşedinte al Franţei. Uşor de controlat şi de şantajat, nu va mai putea în veci să vină cu surprize la nivelul politicii mondiale. Alegerea şefilor de stat a fost întotdeauna controlată. Se preferă haiducii compromişi şi vulnerabili, cărora să li se arunce pisica moartă în curte, ori de cîte ori puterea mondială trece prin zone minate. Abia acum am înţeles că toate pseudo-revoluţiile, mai întîi cele din ţările comuniste, acum cele din ţările arabe, au fost declanşate programatic, nu doar pentru a le transforma în pieţe de desfacere, în clienţi ai marilor bănci mondiale, nu doar pentru petrol şi gaze, ci pentru control total asupra lor. Liderii din aceste state nu s-au supus, nu au jucat după muzica şi regia lor. Alţi lideri însă, cum este şi în cazul ţării noastre, au cedat rechinilor financiari, pe mai nimic, resursele şi bogăţiile naţiunilor, amanetîndu-le viitorul.

Prezentul omenirii funcţionează conform unor protocoale. Dacă le vom intui, atunci vom înţelege de ce preşedinţii iau decizii aberante împotriva propriilor popoare. Dacă ar refuza, ar fi daţi jos de pe tron, ar fi alungaţi chiar şi din ţara lor, evident, prin false revoluţii de stradă. În România, de cînd istoria se învîrte mai repede, politicienii de etnie maghiară, întărîtaţi de protocoale secrete împotriva românilor, umblă cam gros îmbrăcaţi pentru vară. Cu palton şi fular a fost filmat în iunie liderul acestora ieşind de la masa regionalizării. Pînă la urmă, politicianul maghiar ca şi cel român, tot neamuri de traistă sînt. Nu s-au putut ridica la nivelul istoriei. Să trăiţi bine, a zis cineva, şi uite am ajuns să luăm, ca popor, pînă şi oxigen pe datorie. Ne merităm soarta. Am votat pentru mici, bere, umbrele, lopeţi şi găleţi.

Cureaua s-a tot strîns pe mijlocul poporului, însă pentru al doilea om din stat, surprins de jurnaliştii realităţii, a face naveta familială cu elicopterul Serviciului Român de Informaţii, este o nimic toată. Interesant ar fi să vedem cum a fost completată factura tăiată de serviciul menţionat. Alt politician, folosindu-se de imaginea unui sportiv de performanţă, cheltuieşte 20 de milioane de euro pe timp de secetă, şi este huiduit de românii care taxează show-urile electorale bine făcute, mai ales dacă au conotaţie naţională. Nimic nou sub soare! Poporul tot cu praful de pe tobă se alege, şi în cazurile de mai sus, şi în cazul Cetăţii Sarmizegetusa, zdrobită de curînd de buldozerele unei firme plătite de Consiliul Judeţean Hunedoara. Aripa de vest a situl-ului dacic a fost pusă la pămînt pentru a construi, ce credeţi? O parcare de trei mii de metri pătraţi, destinată, paradoxal, autocarelor cu turişti aşteptaţi să viziteze ce a mai rămas din cetate. Motivul autorităţilor frizează absurdul. Revenind la o temă care a înroşit ediţiile ziarelor şi ecranele tv, consider că se face prea mult caz de jignirile aduse ex-regelui. Nu empatizez cu preşedintele, dar de această dată a făcut o afirmaţie dreaptă, tocmai cînd unii istorici vorbesc pe muţeşte. „Ex-regele a colaborat cu regimul comunist şi cu cel sovietic pînă în 1947, cînd a considerat că nu-i mai sînt utile. A fost şi decorat pentru serviciile aduse, se poate verifica". Mă surprinde şi mă dezamăgeşte atitudinea intelectualilor (cu preţul unor compromisuri în favoarea lor), care somează preşedinţia să-şi prezinte scuze. Nimic mai înjositor! Cîtă vreme unui popor nu i se respectă istoria şi va fi îndopat cu minciuni diplomatice, vulnerabilitatea lui va fi în creştere. Fără un examen critic, serios, al societăţii româneşti de dinainte, din timpul şi de după comunism, vom rătăci la braţ cu fantomele criminale ale istoriei. footer