Revista Art-emis
De-a „baba-oarba” cu Mareşalii României PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Luni, 10 Septembrie 2018 19:52

Ion MăldărescuStrecurându-mă discret prin desişurile internetului pentru verificarea unor informaţii, am rătăcit potecile ajungând la noua prăvălie promovată cu sârg în jungla facebookiană. Surprins, priveam „ca viţelul la poarta nouă", atârnata firmă a unei instituţii subtil şi insidios străjuită şi osanalizată sub aparentul patronaj al Armatei Române. Prăvălia şi-a pus firma „Muzeul Militar de Reconstituire Istorică « Mareșal Mihai I și Averescu»" - o născocire grotescă, un fals, o ruşine naţională, un blam adus adevăratelor valori militare ale României Mari, nu oricum sau oricând, ci acum, în anul 2018, declarat oficial Anul Centenarului Marii Uniri a Românilor. O jignire inimaginabilă şi grosolană, nu doar la adresa merituoşilor purtători ai acestui grad militar, ci, mai mult, la adresa României înseşi (mă refer strict la denumirea firmei). Numele prăvăliei nu respectă nici măcar o regulă de minima moralia: nici ordinea cronologică, nici valoarea militară, nici importanţa, că de adevăr istoric nu poate fi vorba. Atunci, unde şi care este declarata „Reconstituire Istorică"? Aşezarea unei fantome care şi-a câştigat patalamaua de „mareşal", coborând treptele de la Sinaia cu „otomobilul" sau jucându-se după '44 cu avioanele primite cadou de la Tătucu' Stalin, lângă un Mareşal autentic este nu doar o infamie, ci, „O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam".

Armata Română umbrită de un drapel al minciunii

Prăvălia are drapel, are imn, are bustul unui trădător de ţară afişat ostentativ în prim-plan, are multe.Pentru „acoperire" i s-a ataşat şi portretul primului Mareşal al României. Numai respect pentru Adevăr Istoric nu are. Unde-i Mareşalul Prezan, Mareşalul Primului Război Mondial, al Mărăşeştiului, precursor al Unirii? Unde-i Mareşalul Ion Antonescu, Mareşalul Războiului pentru întregirea Ţării? Şi dacă tot e vorba de Mareşali şi „mareşali", fie ei şi de mucava, unde-s ceilalţi?

Terfelirea demnităţii României a atins cote inimaginabile. Dacă numele trădătorului de la 23 august 1944, „Pobedatul" lui Stalin şi decoratul lui Putin a fost pus pe firmă (că altceva nu poate fi decât o firmă, un S.R.L. de familie, cu interese la vedere) ca păduchele-n frunte, ruşinea naţiei este poziţionată sub nivelul preşului de şters picioarele la intrarea în prăvălia menţionată.

Dumnezeu să-i odihnească - şi, dacă El crede că aşa-i drept -, să ierte păcatele unor plecaţi din lumea noastră. Dar nu tuturor. Nu ştiu ce lustragiu a avut ideea de a afişa pe firma prăvăliei calitatea expiratului trădător Mihai - aceea de mareşal al Armatei României!? Respectând aceeaşi logică, la fel, ba chiar mai îndreptăţită ar fi re-amintirea Elenei Ceauşescu, ca membru al Academiei Române. Cam aceleaşi merite le au şi Mihai-Viteză şi Leana lu' Nea Nicu. Ba, dacă judecăm cu cumpătare, Leana, cu toate păcatele ei, spre deosebire de ultimul rege, a mai făcut câte ceva pentru români. Mihai n-a făcut NIMIC pentru Ţară. A lăsat moştenire doar nişte paraziţii sociali care „sug sângele poporului" pe banii căruia huzuresc, care nu plătesc taxele şi impozitele pentru bunurile obţinute nemeritat, ba li se mai dau şi bani de buzunar - cca 800.000 de euro anual. Pe „Pobedatul" lui Stalin şi decoratul lui Putin l-au îngropat pe nevăzute ca pe strigoi - zic unii, congelat - cu tam-tam postdecembrist nemaiîntîlnit, surle şi trâmbiţe cât cuprinde... pentru ce? Prin prezenţa ei ordonată de nişte iresponsabili, Garda Armatei Române pe care fostul rege a trădat-o fără scrupule a fost aruncată în mocirlă.

Pulbere de stele şi benzi desenate pentru copii creduli

In cadrul lucrărilor Sesiunii de comunicări ştiinţifice de la Maia din acest an, s-a vehiculat - cu părere de rău o afirm - numărul a 8, chiar 9 mareşali români, nu neapărat ai României. Respectând Adevărul Istoric, România a avut TREI MAREŞALI şi punctum! - în ordinea cronologică:
- Alexandru Averescu (n. 3 aprilie 1859 - d. 2 octombrie 1938);
- Constantin Prezan (n 27 ianuarie 1861 - d. 27 august 1943);
- Ion Antonescu (n. 2/14 iunie 1882 - asasinat 1 iunie 1946).
Restul... pulbere de stele şi benzi desenate pentru copii creduli!

„O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ţării l-a folosit în loc de ştampilă".

Şi dacă tot vorbim de Mareşali autentici şi de „mareşali" de operetă, într-un mai vechi editorial scriam: „Ce n-aş da să-l pot contrazice pe scriitorul Ştefan Dumitrescu care susţine că « suntem un popor axiofag, care ne distrugem, ne mâncăm singuri valorile »[1]? Tot el, referindu-se la acel infam 23 august 1944, scria: «...Mareşalul avea să fie arestat de un puţoi de rege, care nu-şi ştersese nici caşul de la gură... Când au aflat că Regele şi tâmpiţii cu care a făcut el treaba asta, l-au arestat pe Antonescu, ruşilor nu le-a venit să creadă... Ce, ăştia sunt nebuni, îşi bat joc de noi? Cum adică să-l aresteze pe Mareşal şi să ni-l dea legat, pentru ce ne fac ei cadoul ăsta? [...] aşa suntem noi deştepţi în istorie, le facem duşmanilor de moarte cadouri şi tot noi le plătim după aceea. [...] Aceia care l-au arestat pe Mareşalul Ion Antonescu, pentru că, în infantilismul lor au crezut că pentru aceasta li se vor înălţa statui, au săvârşit una dintre cele mai mari ticăloşii. Ei s-au mânjit pentru totdeauna de sânge şi dezonoare». Mai târziu, abjecţia de proces înscenat Mareşalului în 1946 de către aşa numitul Tribunal al Poporului şi derulat sub regie străină, în stilul execuţiilor sumare, a fost « O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ţării l-a folosit în loc de ştampilă »"[2].

Aceeaşi semnificaţie o are şi prăvălia „Muzeul Militar de Reconstituire Istorică « Mareșal Mihai I și Averescu»". Ruşine!

---------------------------------------------
[1] Ştefan Dumitrescu, Delirul vol. II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Fortuna, 2004, p. 433, 435.
[2] Ibidem, p.435

footer