Revista Art-emis
România şi-a pierdut busola morală ? PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 26 August 2018 17:21

Ion MăldărescuPrivită prin prisma medicală, oricărei „boli” i se asociază anumite simptome, o evoluţie și un tratament destinat stopării ei. În mod similar, observarea din interior a unor evenimente poate fi suspectată de erori emoţionale subiective, dar cu ajutorul „electrocardiogramei”, „diagnosticul” observatorului neangajat să se va situa mai aproape de realitate decât cel al părţilor implicate în conflict.

Se spune că asupra românilor trenează blestemul asasinării, în secolul trecut, a doi conducători de stat şi mari patrioţi români. Secolul în care trăim ne-a pricopsit la cârma statului nu un Decebal, nu un Ştefan sau un Mihai Viteazul, ci cu trei „escu" - români mai mult după terminaţia numelui (se poartă şi la case mai mari). Se pare că, la trei sferturi de veac, de la trădarea regelui şi asasinarea Conducătorului Statului, respectiv după 25 de ani de la crima din decembrie '89, blestemul de care am amintit, sub mantia Facebook-ului a ajutat cocoţarea domnului „annis" la conducerea statului Român. De precizat : prin „meritul" tuturor guvernelor postdecembriste, al B.N.R. şi al războiului româno-român, România, cândva suverană, a ajuns colonie-corporaţie sub ocupaţie militară stăină.

Printre particularităţile zilei este de necontestat faptul că actualului chiriaş de la Cotroceni, cineva i-a depozitat în „carlingă" o încărcătură mult mai nocivă decât a predecesorilor săi luaţi împreună. Nu doresc să-i minimalizez dotarea personală, dar cuvintele pe care le strecoară printre maxilarele crispate, categoric nu-i aparţin. Elaborarea frazelor i-ar suprasolicita sinapsele şi s-ar solda cu catastrofala - pentru el, nu pentru români - producere a unui accident vascular cerebral fatal. Reacţiile sale, din ce în ce mai nocive pentru Neam şi Ţară, mă fac să devin mai puţin circumspect privind afirmaţiilor generalului Dumitru Iliescu despre apartenenţa urmaşului Deutsche Volksgruppe in Rumänien la anumite structuri.

O serie de organizaţii fantomatice care nu şi-au asumat responsabilitatea organizării tentativei de lovitură de stat din 10 august 2018 (firesc, de altfel, pentru că ei au fost doar „păpuşile", pionii de pe tabla de şah, nu „păpuşarii" operaţiunii), au ridicat jalba-n proţap, denunţând „infractiunea de purtare abuzivă a jandarmilor care au insultat, ameninţat şi vătămat protestatarii « paşnici »". Victimele „paşnice", aruncau în forţele de ordine - din simpatie, desigur - cu pietre, bucăţi de asfalt, cocktail-uri Molotov şi alte delicatesuri. Din păcate spre dezamăgirea „păpuşilor"-robot, dar şi a „păpuşarilor" din umbră, socotelile de la locul faptei nu s-au potrivit cu cele de la Înalta Poartă, aceasta spălându-se pe mâini ca Pilat din Pont, recomandând spălarea lenjeriei autohtone în apă Dâmboviţei.

Cretinisme prezidenţiale

„Într-o democrație autentică este dreptul fiecărui om să protesteze, dar violența nu este acceptabilă, indiferent de opțiunile politice. Condamn ferm intervenția brutală a Jandarmeriei [...] Încercarea de a înfrânge voința oamenilor printr-o reacție violentă a forțelor de ordine este o soluție condamnabilă. Ministrul de Interne trebuie să dea urgent explicații [...] Peste 100.000 de oameni oameni care protestau în Piața Victoriei au fost gazați de Jandarmerie și evacuați cu tunuri de apă". (K.W. Iohannis, 10 august 2018)[1]

„Un cetăţean avertizat şi somat care nu respectă indicaţiile forţelor de ordine comite o infracţiune"

„Jandarmeria Română este o instituţie la nivelul standardelor internaţionale asemenea structurile similare din Europa" susţine generalul maior (r) Bertrand Cavallier, fost cadru al Jandarmeriei Naţionale Franceze şi expert în domeniul asigurării şi restabilirii ordinii publice, recunoscut la nivel european. Bun cunoscător al sistemului de ordine publică din România, acesta aGeneral maior (r) Bertrand Cavallier fost invitat la analiza evenimentele din seara zilei de 10 august de la Bucureşti a Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Camera Deputaţilor, prilej cu care a declarat : „[...] drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt pe deplin respectate, cazurile de violenţă survenite de ambele părţi fiind abordate în mod individual, şi nu colectiv. Este de menţionat faptul că situaţiile izolate de aplicare disproporţionată a forţei de către cel învestit cu autoritatea statului reprezintă o problemă disciplinară internă ce are şi consecinţe penale. În acelaşi timp însă, protestatarii au obligaţii consemnate în legislaţie, iar, spre exemplu, în cazul legislaţiei franceze un cetăţean avertizat şi somat care nu respectă indicaţiile forţelor de ordine comite o infracţiune, care constituie o formă agravată în cazul ascunderii indentităţii sau manifestărilor violente împotriva celor care îşi exercită atribuţiile de apărare a ordinii publice". Evenimentele din 10 august reprezintă, „o ocazie de reflecţie pentru factorii decidenţi din România, de identificare a modalităţii de evoluţie a structurilor specializate, de la organizare, drepturile şi pregătirea personalului, până la pârghiile de control şi mijloacele folosite. [...] nicio intervenţie nu este perfectă, dar blamarea unei instituţii pentru acţiuni individuale izolate ce depăşesc cadrul legal poate genera un dezechilibru în sistemul naţional de securitate. România are şansa ca după această experienţă să îmbunătăţească capacitatea structurilor sale de a acţiona eficient şi pragmatic [...]". Pusă faţă în faţă cu discursul şefului statului român, declaraţia experimentatului general maior (r) Bertrand Cavallier scoate în evidenţă amatorismul, incompetenţa, dacă nu reaua intenţie a celui care, oficial, ar trebui să reprezinte o ţară membră a Uniunii Europene.

De 29 de ani, România a fost şi este ţinta atacurilor forţelor interesate de secătuirea bogăţiilor Ţării, de jefuirea tuturor bunurilor românilor, de acapararea tuturor intreprinderilor rentabile şi potenţiale concurente, acţiuni imposibil de realizat fără sprijinul interesat al vinovaţilor principali, băştinaşii corupţi şi şantajabili. Cei trei „escu" postdecembrişti, în colaborare cu şacalii Noii Ordini Mondiale şi ai Statelor (ne)Unite ale Europei au trimis „Pas cu pas", România, în secolul al XVIII-lea. Dacă tot se flutură din când în când pe sub nasul românilor un eventual referendum, atunci acesta ar trebui să fie structurat, bine formulat - fără portiţe de interpretare - nu pentru satisfacerea interesele meschine ale vremelnicilor potentaţi ai vremii, nu a străinilor, ci în interesul unui viitor mai bun al Neamului Românesc. Desigur, vina principală o avem cu toţii pentru că : „Istoria nu va uita pe vinovați; și vinovați suntem cu toții: unii pentru că am tăcut, alții, pentru că am greșit; cu toții, pentru că am suportat" (Ion Antonescu).
--------------------------------------------------
[1] https://www.facebook.com/klausiohannis/

footer