Revista Art-emis
Teroriştii intelectuali din familia umbeliferelor PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Marţi, 19 Iunie 2018 19:19

Ion MăldărescuSuntem forţaţi să considerăm anormalitatea drept stare de normalitate, de aceea nu ne mai miră că un om întreg şi sănătos este considerat anormal, privit cu invidie şi suspiciune, dacă nu cu agresivitate, într-o comunitate unde infirmii mentali sunt majoritari. În anii '90 ai postfactumului decembrist, câţiva „acoperiţi", cu denumire convenţional-tranzitorie de „dizidenţi" au fost instalaţi în cabinele de comandă ale C.N.S.A.S. Unii au ajuns mari moşieri pe malul Dunării. Alţii, precum autorul „cadavrului din debaraua românilor", şi-a umplut sacul cu materiale de şantaj din comoara C.N.S.A.S., apoi s-a înscăunat la conducerea I.C.R., unde numai de promovarea culturii poporului român nu s-a ocupat. Cot la cot cu altă creatură antinaţională, având rang de ministru de externe, la Shanghai au făcut de ocară România, prin gurile maneliştilor cu pantalonii-n vine de la „Zece prăjini"... ţipători pe scenă din toţi rărunchii: „Ridică Tanţo picioru', ca să-ţi văd televizoru'!". După defecalizarea I.C.R., hahalera s-a ales (coincidenţă?) cu un fotoliu confortabil în alt cuibuşor de nebunii. Mai discret şi la adăpost de gura lumii. Rezultatele şi concluziile „auditul"-ului care a urmat s-a pierdut în spaţiu şi lumea a uitat... „C-aşa-i românul". Pentru că regulamentul instituţiei permite, C.N.S.A.S. a fost şi rămâne o extraordinară sursă de profit pentru şantajiştii cu etichetă de cercetători. Nu generalizez. Acolo lucrează şi oameni corecţi, dar, cum bine ştim, merele putrede le strică şi pe cele sănătoase.

Sezonul semănării cucutei este deschis permanent şi alimentat generos cu contributori de „facere de bine". După eşecul lamentabil de sabotare a alegerilor din acest an de la Academia Română, prin Operaţiunea „Defăimarea hodor-oagă", a urmat gambitul pionului incompetent (acreditarea de cercetător i-a a fost suspendată şi este cercetat disciplinar)[1]. Acesta fiind secondat de un scurt „pe loc, repaus" de repliere, până când cuibul de vipere sorosiste de la G.D.S. via C.N.S.A.S. a primit noi ordine. În cazul celor vii - care ştiu să riposteze - pionul iniţial a ratat, a fost dat la fund, dar operaţiunea continuă. A fost preluată de o piesă mai experimentată, prin ordin ferm: „Atacaţi obiectivul prin memoria decedaţilor! Nu se mai pot apăra!"... în spiritul legii 217/2015.

Un „cercetător", mai versat în domeniul cucutei decât pionul hodorogit, pe de o parte ia apărarea nepriceputului, veninul fiind de această dată, minuţios elaborat şi mult mai perfid. Într-o publicaţie cu pretenţii, fără a abandona menţinerea în vizorul colimatorului a actualului Preşedinte al Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, ca ţintă principală, loviturile sunt direcţionate maliţios şi diversionist asupra celor care au părăsit această lume sub titlul: „După elogierea securiştilor, elogierea colaboratorilor. Ioan-Aurel Pop despre istoricii Giurescu". De curând plecatului dintre noi, Dinu C. Giurescu, vipera umbeliferă îi contestă meritul de a fi fost „un mare intelectual, un mare istoric şi un mare patriot român"[2]. Fără scrupule, noul agresor arată cu degetul şi spre Constantin C. Giurescu. Doi istorici al căror nume şi profesionalism, actualul pion în misiune nu doar le terfeleşte, ci asmute prostimea la aruncarea cu pietre. „O, nimic, cât eşti de mare!".

Maleficul personaj, în infatuarea sa, dusă dincolo de limitele suportabilului, valorifică nefast privilegiul de a fi salariat al „specialei" instituţii, pune la zid şi mitraliază cu venin spre: Mihai Pelin, Ion Coja, Manole Neagoe, Ștefan Cazimir, Mircea Sfârlea Viorel, Gheorghe Vlăduţescu... şi câte nume vor mai defila prin dosarele prăfuite. Doamnei Flori Bălănescu îi reproşează „susţinerea că aducerea documentului (publicat insidios de pionul sacrificat în - n.a.) la cunoştinţa opiniei publice se putea face doar însoţită de o analiză bine argumentată", pe doamna Mihaela Ghiţescu pentru că aceasta afirmă obligativitatea efectuării unei „analize obiective bazată pe un studiu serios, aplicat"[3]. Nici revista „Vitralii. Lumini şi umbre" nu este omisă din lista „criminalilor", neterminată, dar încheiată cu generalii Iulian Vlad şi Aurel Rogojan.

Au trecut aproape trei decenii de la schimbarea macazului din decembrie şi tot atâta de când societatea românească a fost ruptă în cel puţin două mari tabere. În fosta R.D.G., despre STASI s-a spus ce era de spus şi s-a încheiat. În colonia România, nu. Ura personajului în discuţie deconspiră caracterul slugoiului aflat în serviciul celor care fac jocurile, „cercetătorii" umbeliferi fiind fraţi cu politicienii şi având soră bună prima profesie din lume.

Pentru că un Ioan-Aurel Pop se face vinovat de patriotism într-o ţară unde „a fi patriot este o infracţiune" (Dinu C. Giurescu), misiunea agresorului de serviciu şi a celor ca el este împrăştierea sucului de cucută şi a veninului viperoid asupra valorilor naţionale. Fapta sa reprezintă un abuz şi necesită aplicarea urgentă de tratament adecvat, eventual, unul mai drastic decât cel administrat pionului hodor-ogit.

La 1 ianuarie 1941, Ion Antonescu afirma: „Învrăjbirea dintre noi, slăbirea luptei şi pieirea noastră au fost întotdeauna pusă la cale de străini şi de înstrăinaţi, de duşmani şi de descreieraţi. Cine îi ascultă orbeşte şi-i urmează prosteşte ajunge în sărăcie şi termină în robie", pentru ca la 31 octombre 1941 să adauge: „De două mii de ani nu facem decât să ne certăm între noi, pe când alţii au profitat şi au pătruns în mijlocul nostru!".
A sosit vremea eliminării anomaliilor instituţionale şi a curăţeniei la C.N.S.A.S.!

----------------------------------------------
[1] Mediafax şi https://www.cotidianul.ro/madalin-hodor-suspendat-si-cercetat-disciplinar/
[2] https://www.observatorcultural.ro/articol/dupa-elogierea-securistilor-elogierea-colaboratorilor/ şi https://www.observatorcultural.ro/articol/suferim-de-prea-putina-deconspirare-nu-de-prea-multa-cazul-hodor/
[3] https://psnews.ro/

footer