Revista Art-emis
Sfînta naivitate PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 26 Iunie 2011 22:57
Maria Diana PopescuDacă răsfoim biografiile celor de la pupitrul U. E., constatăm că foarte mulţi dintre cei care se joacă azi soarta a mii de miliarde de euro n-au avut tangenţă în trecut nici măcar cu o dugheană de gogoşi. Au fost combatanţi de stînga. Ceea ce se întîmplă în Grecia este, pe lîngă dezastrul produs de F.M.I., o consecinţă a înfloririi stîngii europene. Pentru că s-a jucat cu C.D.S. şi C.D.O., America nu-şi va rupe gîtul. Are doar o entorsă la gleznă, dar se tîrăşte cum poate şi exportă în continuare inflaţia prin dolar. Cînd eram mică auzeam tot timpul: „libertate, egalitate, fraternitate" - azi cuvinte pompoase, golite de sens - ideologic, noţiuni de manipulare, greşit interpretate, perturbatoare şi periculoase. Nu ştiam ce înseamnă libertatea. Mă simţeam liberă, construiam castele de nisip. Mai tîrziu am aflat că un kil' de pene este egal cu un kil' de cartofi şi dacă bate vîntul, castelul de nisip se dărîmă, penele se spulberă. Numai cartoful a supravieţuit veacurilor, fiind şi azi hrana scumpă şi de bază a românului sărac. Am aflat că Libertatea este azi amalgamul devenit conceptul perfect prin care sîntem liberi, dar cu metodă îndrumaţi întru binele puterii mondiale, spre înfruptarea fraternă din Egalitatea haosului. Aşa ne-au făcut străinii să înlocuim „cuvintele" de aur ale limbii române cu altele aiurea şi să ne jucăm cu conţinutul lor cu uşurinţa construirii castelelor de nisip. Civilizaţia se măsoară şi în atitudine de bun simţ, dar la capitolul educaţie şi patriotism, guvernanţii noştri, spre disperarea poporului, bat toată ziua ţurca, pe banii poporului se cred zmei. Democraţii noştri cu blană pieptănată şi parfumată în arome de capitalism de junglă s-au transformat în Ewingi, după ce înainte de lovitura de stat din 1989, erau buni de măturat străzile patriei sau de condus navele maritime. Nişte jecmănitori care au împins băncile străine spre profit în dauna românilor. Ar trebui condamnaţi pentru falimentarea cu bună-ştiinţă a milioane de români.

De ce e îndesată România cu credite? Din acelaşi motiv pentru care domnitorii fanarioţi au tînjit întotdeauna după bogăţiile Ţarilor Române. Are ce să pună pe masă la schimb (?): aurul de la Roşia Montană, aşa ca un bacşiş, cantităţile de uraniu şi wolfram din subsol, petrolul şi gazele încă neexploatate, exceptînd economia vîndută deja, se pare că şi pămîntul îmbibat cu sîngele românilor. Bieţii greci, ce să dea la schimb? În afară de industria soarelui care a funcţionat bine în ultimii trei sute de ani, grecii nu au decît pietre, capre şi nişte vapoare strînse cum numai ei ştiu. Nu m-ar mira dacă am găsi printre ele şi nişte vapoare româneşti. Şi mai au un Olymp, dar legenda lui nu mai are căutare. Soluţia salvării României din ghearele Ocultei este să îi mai dăm ceva din averea statului, poate ne vom sătura şi noi odată de capitalism şi de libertăţile de viaţă în stil american! Necazul este că în schimbul ideilor lor geniale, românii urlă în deşert de ani buni, lumea îi ascultă pe înţelepţi şi îi urmează pe nebuni. Iacă, au venit nebunii şi la noi, au transformat România în ţara lui „yes, we can!", pe noi în consumatori, nu doar de produse burduşite cu otrăvuri, ci şi de cutume şi clişee lingvistice alterate, dăunătoare culturii naţionale. De parcă ar fi prima dată în istorie cînd sîntem luaţi de sclavi cu largul concurs al autoritarilor.

Eu tot mai cred că lumea va arunca în curînd la coşul de gunoi al istoriei acest ultim imperiu. Cînd Obama a fost „ales", am tresărit la ideea unei alte înfăţişări a lumii. Însă Nobel-ul acordat pentru promisiuni în numele păcii, pentru aruncarea în război a popoarelor, şi-a pierdut din nou valoarea. Prima dată cînd i-a fost retras lui Arafat. De atunci începînd, acest premiu pentru pace are culoarea sîngelui şi mirosul de praf de puşcă. Să facă jocul republicanilor, călcînd toate promisiunile, ca să fie reales? Curat murdar să creadă că va mai fi simpatizat, dacă pofta de resurse va mai distruge două-trei ţări independente. Egocentrismul american a aruncat omenirea în războaie şi în mizerie! În loc să-şi ţină în frîu plafonul de îndatorare, îl ridică, pentru ca ei să o ducă bine în continuare, iar noi să ne aruncăm pe fereastră din disperarea că pierdem totul. De bunul mers al statelor lumii nu ar trebui să se ocupe politicieni lacomi, iresponsabili, dornici de războaie şi avizi de putere.

Apropo de lăcomie: români, nu mai daţi banii degeaba pe biletele de loterie! Loteria este o altă escrocherie! Coincidenţă sau nu, premiul cel mare a ajuns din blidarul tovarăşului de nebunii politico-financiare (de pe locul 39 în Top „Forbes 500 miliardari", cu o avere estimată la aproximativ 150 de milioane de euro), taman în gura lui Falcă, finul prezidenţial. Pînă în decembrie 1989, în fiecare săptămînă era un cîştigător al marelui premiu. footer