Revista Art-emis
Atenţie la insecte! PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 29 Mai 2011 18:14
Maria Diana PopescuCa să vedeţi că nu doar politicienii au idei despre guvernare, ci şi cei de pe margini, mi-a trecut prin gînd că ar fi minunat dacă cineva ar lansa colecţia „Guvernul din vitrină" - pentru toate gusturile, pentru toate buzunarele. Mi-aş cumpăra un guvern de buzunar, să-l port cu mine peste tot ca pe un portofel. Cînd dezbatem probleme politice, ne scoatem guvernele pe masă, le comparăm ca pe nişte mere şi vedem al cui e mai copt. Poate facem schimb între noi, poate le împerechem, de ce nu? S-ar crea „o piaţă" care să preţăluiască guvernele la bursa de valori, după criterii morale şi de competenţă, s-ar ajunge poate la cotaţii fixe, gen leu/euro: 4,2678 guverne escu pentru un guvern nimicniceanu. Cîţi bani s-ar face! Aşa ar avea şi guvernele o valoare de-ntrebuinţare! Dacă înainte de a fi student trebuie să fi fost elev, dacă înainte de a fi medic trebuie sa faci o facultate corespunzătoare, ca să fii politician nu e necesară nicio specializare. Nici noi, ca alegători, nu trebuie să avem calificare politică, ci discernămînt, capacitate de analiză şi calităţi moral-cetăţeneşti. Cei peste care punem ştampila, nu vor conduce scara de bloc, uliţa, strada sau cartierul, ci destinele naţiunii. Nu-i putem controla nici pe cei care ne conduc în lucrurile mici de lîngă noi, cum i-am putea control pe cei mari? Chiar s-ar strădui prin conştiinţă şi determinare, democraţia, oricît de participativă şi reactivă s-ar crede, nu-i permite cetăţeanului de rînd să formeze sau să desfiinţeze guverne în odaie sau la berărie.

Peste tot sînt ochi şi urechi, pereţii instituţiilor sînt abdataţi cu maşinării de ascultat vocile care îndrăznesc să cuvînte împotriva puterii. În linii mari, societatea se află la cheremul unor specimene rare, cărora, dacă nu li se va da peste mînuţă, citînd un clasic în viaţă, vor duce ţara spre dezastrul la care urzesc, înghiţind în sec şi freacîndu-şi mîinile, minorităţile bine-ştiute. România este cocoşata sub cantitatea enormă de hoţie şi de incompetenţă acumulată la vîrf. Nicăieri în lume n-am văzut, n-am auzit despre guverne înţesate de corupţi, care fac exerciţii de vorbire obositoare, într-o presă aservită şi din ce în ce mai debusolată în privinţa misiunii sale. Un soi de insectă, care în mod legal ar trebui stîrpită, a invadat banul public şi toate sertarele puterii. De curînd a început să se confecţioneze dosarul regizorului care a înregistrat un succes fulminant cu piesa de teatru, al cărui titlu metaforic a scos insectele din crăpături la atac. Poate că viaţa dramaturgului este în pericol. A fost invitat la Cotroceni să i se „dea peste mînuţă".

La mintea politicienilor noştri şi a bolilor de la antenuţele însărcinate cu priceperea şi cu ştiinţa, ar fi nevoie de cîte un spital de psihiatrie şi de cîte un cadru medical pregătit la capul fiecăruia. Nimeni nu doreşte ca înălţimile lor să se prăpădească în drum spre spitale, precum pacienţii de rînd. Au şi ei dreptul la asistenţă medicală de urgenţă, iar fiecare secundă petrecută în sectorul decizional al guvernului, costă enorm România. Cînd unor astfel de boli, responsabile de erodarea conştiinţei, a caracterului şi competenţei, nu li se mai potriveşte niciun tratament, la ce bun să cheltuim cu resuscitarea lor? Să-i mînăm spre azilele inventate de ei, pînă n-o fi prea tîrziu pentru noi, toţi, pînă nu vom vedea noi ambulanţe la fiecare colţ de stradă, adunînd de pe jos morţii de foame şi cu pielea de pe ei lipsă. Presa ar trebui să dea o mînă de ajutor în sprijinul naţiunii, să spună clar, că absolut tot ce face puterea este furt din buzunarul românului şi ţeapă pe faţă. Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea lui, însă, hrănindu-se din balta celor peste 20 de ani de corupţie şi demagogie, specimenele au răspîndit molima peste tot: în politică, în economie, în vămi, în bănci, în sistemul de stat, în cel privat, în societatea civilă, în învăţămînt şi tot mai vîrtos în mass-media. De aceea România a ajuns pe aceste noi culmi de „succesuri", citînd-o pe mezina din parlamentul european. Corect, clar, fără retuşuri, piesa de teatru cu titlu metaforic azvîrle brut şi grav în ochii puterii starea de mediocritate şi mizeria în care se zbate România împinsă de căruţaşii aceştia fără raţiune, care au scăpăt printre degete frîiele de morală şi patriotism. footer