Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Joi, 13 Aprilie 2017 10:17

Pa?ti, 2017Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler ?i preaiubi?ilor credincio?i din cuprinsul Arhiepiscopiei Râmnicului, Har, mil? ?i pace de la Dumnezeu Tat?l, Fiul ?i Sfântul Duh, iar de la noi p?rinte?ti binecuvânt?ri!
„Acum toate s-au umplut de lumin?/ ?i cerul ?i p?mântul ?i cele dedesubt./ Deci s? pr?znuiasc? toat? f?ptura/ Învierea lui Hristos, întru Care s-a înt?rit". (Canonul Învierii, Cântarea a III-a).

Iubi?i fii ?i fiice duhovnice?ti,

Hristos a înviat!

Bucuria Învierii Mântuitorului Hristos a cople?it cu adev?rat sufletele noastre, astfel încât fiecare dintre noi poate rosti: „În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare". Într-adev?r, slujba Învierii Domnului ne pune înainte aceast? realitate a pregust?rii Împ?r??iei Cerurilor înc? din aceast? via??, ca road? a harului dumnezeiesc adus în lume prin cruce ?i Înviere. Sim?im cum Hristos Cel înviat ne cerceteaz?, alungând de la noi necredin?a, îndoiala ?i frica, pe care lumea de ast?zi le s?de?te tot mai mult în sufletele noastre. Bucuria Învierii se prelunge?te peste veacuri în n?dejdea c? ?i noi vom învia întru via?a ve?nic?, devenind p?rta?i bucuriilor celor nestric?cioase. Odat? cu Învierea Mântuitorului Hristos, omul se reg?se?te pe sine descoperind adev?ratul sens al vie?ii, se lumineaz?, dar ?i lumineaz?, str?luce?te ?i se face transparent Învierii, iar bucuria lui devine bucuria întregii crea?ii: „Cerurile dup? cuviin?? s? se veseleasc?, ?i p?mântul s? se bucure ?i s? pr?znuiasc? toat? lumea cea v?zut? ?i cea nev?zut? c? Hristos S-a sculat, veselia cea ve?nic?" („Utrenia Învierii", în Penticostar, Ed. IBMBOR, Bucure?ti, 1999, p. 16).

Via?a cre?tin? trebuie s? se raporteze în mod fundamental la evenimentul Învierii lui Hristos, dup? cum spune Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor: „?i dac? Hristos n-a înviat, zadarnic? este atunci propov?duirea noastr?, zadarnic? este ?i credin?a voastr?" (I Corinteni XV, 14). Femeile mironosi?e devin pilduitoare pentru noi întru bucuria r?bd?rii smerite, a curajului m?rturisitor ?i a dreptei închin?ri. Primul cuvânt pe care Fiul lui Dumnezeu înviat îl adreseaz? femeilor care din dragoste fa?? de Înv???torul veniser? la mormânt este: „Bucura?i-v?!" (Matei XXVIII, 9). Astfel, ceea ce odinioar? a auzit hot?rârea dureroas? a izgonirii din Rai, aude iar??i glasul dulce al iert?rii ?i al bucuriei: „Femeile cele de Dumnezeu în?elep?ite, cu miruri c?tre Tine au alergat; ?i, bucurându-se, s-au închinat ?ie, Dumnezeului Celui viu, pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te c?utau; ?i Pa?tile cele de tain?, ucenicilor T?i, Hristoase, le-au binevestit" („Utrenia Învierii", în Penticostar, p. 20). În acest sens, Patericul ne înt?re?te cu o apoftegm? ce preia un cuvânt al Sfântului Apostol Pavel: „Avva Veniamin le-a zis fiilor s?i duhovnice?ti, în timp ce î?i d?dea duhul: Aceasta s? face?i ?i v? ve?i putea mântui: Bucura?i-v? pururea, ruga?i-v? neîncetat, da?i mul?umire pentru toate" (Patericul Mare, I, 8, Ed. Bizantin?, Bucure?ti, 2015, p. 120). De aici înv???m faptul c? bucuria curat? este un sentiment al mântuirii ?i al comuniunii cu Dumnezeu, Care ne face cu adev?rat liberi ?i împlini?i.

Dreptsl?vitori cre?tini,

Potrivit înv???turii Sfin?ilor P?rin?i ai Bisericii noastre Ortodoxe, bucuria cea adev?rat? este dat? de sporirea în credin?? ?i de vie?uirea întru Hristos. Persoana divino-uman? a Fiului lui Dumnezeu întrupat este sursa ?i izvorul deplinei bucurii, iar ceea ce este în afara lui Hristos nu poate fi decât iluzie ?i în?elare. Bucuria fiec?rui cre?tin se des?vâr?e?te la Potir, prin împ?rt??irea noastr? din Trupul ?i Sângele Domnului Cel înviat din mor?i: „Veni?i, din rodul cel nou al vi?ei, al dumnezeie?tii veselii, în ziua cea vestit? a Învierii, Împ?r??iei lui Hristos s? ne împ?rt??im, l?udându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci"(„Utrenia Învierii", în Penticostar, p. 21). Astfel, a?a cum Euharistia este un dar al lui Dumnezeu, pentru c? nu se d? nou? ca r?splat?, ca merit sau premiu pentru faptele noastre, a?a ?i bucuria, dup? cuvintele Sfântului Apostol Pavel, este tot un dar al lui Dumnezeu dat nou?: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelung?-r?bdarea, bun?tatea, facerea de bine, credin?a" (Galateni V, 22). Bucuria îmbinat? cu lucrarea virtu?ilor, nu este altceva decât o m?rturie ?i o m?rturisire a identit??ii noastre de fii ai lui Dumnezeu dup? har. Via?a propus? de Evanghelie const? în renun?area la bucuria noastr? de dragul bucuriei celui de lâng? noi, ca împreun? s? mergem pe calea ce duce spre Rai. Episodul Învierii Domnului ne pune înaintea ochilor suflete?ti dovada c? nu abunden?a, excesul ?i consumul material promovat tot mai mult în zilele noastre înseamn? bucurie, ci mormântul r?mas gol a adus bucurie la toat? lumea, a?a cum ?i o stihir? a Laudelor Învierii ne l?mure?te: „Veni?i de la mormânt, femei binevestitoare ?i zice?i Sionului: Prime?te de la noi bunele vestiri de bucurie ale Învierii lui Hristos. Vesele?te-te, salt? ?i te bucur?, Ierusalime, pe Împ?ratul Hristos v?zându-L ca pe un mire ie?ind din mormânt"(„Utrenia Învierii", în Penticostar, p. 23).

Iubi?i fii ?i fiice duhovnice?ti,

Însu?irea darului lui Dumnezeu, împroprierea bucuriei Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în aceast? lume care pune prioritar în via?a noastr? p?catul ?i patima, r?sturnând adev?ratele valori, cere jertf? ?i lupt? din partea omului. Astfel, cuvintele femeilor mironosi?e: „Cine ne va pr?v?li nou? piatra de pe u?a mormântului?" (Marcu XVI, 3), devin sugestive, referindu-se în mod clar nu la u?a Mormântului Domnului, ci la u?a inimii noastre, devenit? mormânt. Cine ne va pr?v?li nou? piatra de pe mormântul inimii, pentru a-L l?sa pe Hristos Domnul s? intre în ea? Cine ne va ridica v?lul de piatr? al inimii pentru a primi bucuria Învierii Domnului? R?spunsul dat de întreaga teologie patristic? este c? Hristos Cel înviat rupe catapeteasma gândirii noastre p?tima?e, intrând întru bucurie ?i a?ezând inimi ?i suflete în lini?tea Sa dumnezeiasc?. Îns?, pentru a ajunge la Înviere trebuie s?-L urm?m pe Hristos întru p?timirile Sale, a?a cum nici Învierea nu este desp?r?it? de cruce. R?bdarea necazurilor de zi cu zi devine, la modul cel mai real, motiv al bucuriei. Hristos Însu?i îi ferice?te pe cei ce sufer? ?i sunt prigoni?i pentru numele Lui ?i îi îndeamn? s? se bucure întru n?dejdea dobândirii Împ?r??iei Lui Celei ve?nice.

Bucuria des?vâr?it? este posibil? doar prin desfiin?area p?catului ?i a triste?ii pe care o aduce el. Hristos nu ne vrea a fi ni?te oameni speria?i ?i indiferen?i, ci pururea al?turi de El, la picioarele Crucii pentru a ne ar?ta Învierea, Marea Tain? a Frumosului ?i a Binelui. Venirea lui Hristos în lume este Buna Vestire a bucuriei ca început al mântuirii ?i leg?mânt al iert?rii. De aceea, Biserica ne îndeamn? s? nu l?s?m ura dintre noi ?i r?utatea s? umbreasc? marele dar al bucuriei: „Ziua Învierii! S? ne lumin?m cu pr?znuirea, ?i unul pe altul s? ne îmbr??i??m. S? zicem fra?ilor ?i celor ce ne ur?sc pe noi; s? iert?m toate pentru Înviere. ?i a?a s? strig?m: Hristos a înviat din mor?i, cu moartea pe moarte c?lcând, ?i celor din morminte, via?? d?ruindu-le" („Utrenia Învierii", în Penticostar, p. 24). Teologul grec Giorgios Mantzaridis explic? în chip l?murit cum bucuria devine caracteristic? celui care se face p?rta? Învierii Domnului: „Bucuria ?i pacea constituie experien?e vii cu perspectiv? eshatologic?. Lumea de acum nu este potrivit? deplinei lor ar?t?ri. Locul manifest?rii lor reale ?i des?vâr?ite este Împ?r??ia lui Dumnezeu. Precum Împ?r??ia lui Dumnezeu, a?a ?i acestea se vor ar?ta în plin?tatea lor în veacul viitor. Dar ?i invers, precum Împ?r??ia lui Dumnezeu începe din veacul de acum, a?a ?i acestea încep din via?a de aici. Întrist?rile ?i împotrivirile lumii nu risipesc bucuria ?i pacea credinciosului. Temelia ?i plin?tatea lor este Însu?i Hristos. Credinciosul prime?te pacea ?i bucuria de la Hristos. Dar este ?i chemat s? se bucure ?i s? î?i afle pacea ca p?rta? al vie?ii lui Hristos. Astfel c? bucuria ?i pacea apar ?i ca ceea ce se d? ?i ca ceea ce se cere, ?i ca prezente ?i ca a?teptate" (Georgios Mantzaridis, Morala cre?tin?, vol. II, traducere de Diacon Drd. Cornel Constantin Coman, Editura Bizantin?, Bucure?ti, 2006, p. 206). Numai experien?a Învierii ?i a vie?ii ve?nice pot s? preschimbe inima noastr? cea înr?d?cinat? în nep?sare, în inim? purt?toare de Hristos; numai tr?irea de acum, din aceast? via??, a Învierii, poate face sufletul nostru s? ard? de dorul cel dup? Dumnezeu. Întâlnirea noastr? personal? cu Mântuitorul Hristos, întâlnire datorat? nu de pu?ine ori suferin?elor prin care trecem, declan?eaz? în l?untrul omului voca?ia cre?tin?, duhovniceasc?, întrucât: „Duhul Însu?i m?rturise?te împreun? cu duhul nostru c? suntem fii ai lui Dumnezeu"(Romani VIII, 16). Sfântul Apostol Pavel atunci când L-a întâlnit pe Hristos Cel înviat pe drumul Damascului, a experiat concret c? Cel pe Care el refuzase s?-L recunoasc? drept Mesia, Cel pe Care el Îl prigonea cu toat? puterea este singurul izvor al bucuriei adev?rate, ca Dumnezeu milostiv.

Dreptsl?vitori cre?tini, iubitori ai slavei lui Dumnezeu Cel înviat,

A?a cum pute?i ?i fr??iile voastre vedea, tr?im într-o perioad? în care se încearc? tot mai mult dezbinarea Bisericii dreptsl?vitoare, întemeiat? prin Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului Hristos, ?i înt?rit? prin Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime. Ni se repro?eaz?, în mod eronat, nu de pu?ine ori, c? Biserica noastr? str?mo?easc? s-a îndep?rtat de Adev?r ?i a pierdut harul Duhului Sfânt. Îns?, cei care pierd harul, sunt aceia care se rup de Biserica Ortodox?, st?ruind în neascultare ?i r?t?cire, deoarece Duhul Sfânt, ca principiu al comuniunii intra-trinitare lucreaz? numai în comuniune eclesial? ?i euharistic?, dup? cum zice Marele Vasile: „iar pe noi, pe to?i, care ne împ?rt??im dintr-o Pâine ?i dintr-un Potir, s? ne une?ti unul cu altul prin p?rt??ia Aceluia?i Sfânt Duh" (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare).

Dreptsl?vitori cre?tini,

La fiecare Sfânt? Liturghie ne r?sun? în suflet îndemnul: „S? st?m bine, s? st?m cu fric?, s? lu?m aminte!". A?adar, nu trebuie s? ne asem?n?m cetei îngerilor lui Lucifer, care au c?zut din mândrie! Biserica noastr?, chiar dac? se afl? în dialog cu alte confesiuni cre?tine sau necre?tine, nu a schimbat nimic din adev?rul propov?duit de Domnul Hristos, p?strat în Sfânta Scriptur? ?i de c?tre Sfin?ii P?rin?i ai Bisericii. Mântuitorul Însu?i a stat de vorb? cu femeia samarineanc? ?i a vindecat pe fiica cananeencei, lasându-ne nou? pild? de dialog cu cei de alt? credin??. A dialoga nu înseamn? a schimba, ci a ar?ta unde ?i Cine este Adev?rul. Dialogul este cerut de porunca misiunii: „Mergând înv??a?i toate neamurile" (Matei XXVIII, 19). Nici Sinodul din Creta, nici alte sinoade sau adun?ri ale Bisericii Ortodoxe, nu ne-au f?cut s? ne schimb?m înv???tura de credin?? ?i tradi?iile noastre ortodoxe str?mo?e?ti. Ceea ce am primit de la Mântuitorul Hristos, Dumnezeu adev?rat ?i Om adev?rat, prin Sfin?ii Apostoli ?i P?rin?ii Bisericii, aceea înv???m ?i aceea propov?duim. Lucrul acesta poate fi v?zut din cuvânt?rile noastre orale sau scrise; unde ?i în ce fel putem fi acuza?i noi de ecumenism sau îndep?rtare de Adev?r? Citi?i ceea ce noi am scris, asculta?i cu aten?ie ceea ce înv???m! Încerc?m, cu mila lui Dumnezeu, s? înv???m ?i s? lucr?m, urmând în toate Sfin?ilor P?rin?i ?i ascultând de Sfintele Canoane. A?a cum am m?rturisit la hirotonia întru arhiereu c? voi lucra în comuniune cu ceilal?i ierarhi ?i c? voi îndeplini cu responsabilitate misiunea la care am fost chemat în calitate de arhiereu al lui Hristos, ar?tând iubire de neam ?i de Biseric?, ap?rând ?i promovând valorile credin?ei ortodoxe, ar?tând grij? p?rinteasc? pentru parohii ?i m?n?stiri, sprijinind cultura cre?tin? ?i ocrotind patrimoniul bisericesc, manifestând dragoste p?rinteasc? fa?? de clerul ?i credincio?ii cre?tini, tineri ?i vârstnici, f?cându-m? tuturor c?l?uz? întru p?strarea ne?tirbit? a dreptei credin?e ?i a rânduielilor Bisericii noastre str?bune, a?a am încercat s? împreun? lucrez cu ierarhii Bisericii Ortodoxe Române. Suntem cu to?ii con?tien?i de responsabilitatea noastr?, suntem con?tien?i c? dup? împlinirea acestora vom fi judeca?i, ?i ne str?duim, cu timp ?i f?r? timp, s? lucr?m pentru p?strarea ne?tirbit? a credin?ei primite de la p?rin?ii no?tri.

Iubi?i p?rin?i ?i dreptsl?vitori cre?tini, v? reamintim c?, în fiecare an, în Duminica a treia dup? Pa?ti, a Mironosi?elor, pr?znuim Aducerea în Oltenia a moa?telor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Arhiepiscopul Râmnicului, s?rb?toare ce are o însemn?tate deosebit? pentru Arhiepiscopia noastr?, ?i v? a?tept?m s? veni?i Duminic?, 30 aprilie, pentru a ne ruga împreun? Sfântului Ierarh Calinic, ocrotitorul Arhiepiscopiei Râmnicului, ca acesta s? mijloceasc? pentru noi înaintea tronului Preasfintei Treimi. Anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, se vor aduce la aceast? s?rb?toare moa?tele Sfântului Sfin?it Mucenic Ciprian de la Biserica Zl?tari din Bucure?ti.

Tot anul acesta, an comemorativ al Patriarhului Justinian Marina ?i al ap?r?torilor Ortodoxiei în perioada comunist?, n?d?jduim s? v? invit?m, în luna septembrie, la sfin?irea M?n?stirii Sf. Mare Mucenic Gheorghe din Suie?ti. În?l?at? în satul natal al Patriarhului Justinian, este o replic? a M?n?stirii Schitul Maicilor din Bucure?ti, aceasta fiind a?ez?mântul de suflet al acestui vrednic de pomenire patriarh al Bisericii noastre, fiu al plaiurilor vâlcene.

Ne rug?m ca Sfânta S?rb?toare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos s? aduc? în casele ?i sufletele fr??iilor voastre lumina cea lin? a sfintei slave, care s? v? binecuvinteze cu pace ?i s?n?tate, rev?rsând harul S?u cel bogat asupra noastr?, a tuturor, spre deplina bucurie ?i lucrarea faptelor celor bune.

Hristos a înviat!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor ?i c?tre Hristos Domnul, Cel Înviat din mor?i, rug?tor,
† Varsanufie
Arhiepiscopul Râmnicului

footer