Revista Art-emis
Dialog cu surzii PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 01 Mai 2011 15:57
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/autori/ion-maldarescu-2.jpg
Ion MaldarescuTrăim în haos, trăim într-o lume „nebună, nebună, nebună...". Încercăm să depăşim greutăţile care ni se caţără zilnic în spate, dar ratăm şi ne prefacem că nu băgăm de seamă. După mai bine de două decenii de „democraţie" impusă şi controlată am ajuns să întrebăm „la ce ne foloseşte?", aşa că afirmaţia lui Platon, preluată cândva şi de Winston Churchiil, îmi dă de gândit „Democraţia nu-i bună de nimic, dar nu avem altceva la îndemână!". Raportând situaţia din România la contextul descris, multe din criteriile şi ipotezele controversate, emise de Cesare Lombroso şi caracteristice unui anumit tip de individ, aparent depăşite, sunt de strictă actualitate. Este suficient să priveşti feţele aleşilor neamului. Îi caracterizează echilibrul fragil dintre factorii predispozanţi de natură genetică şi factorii de risc sau de precipitare cum ar fi înavuţirea lor şi sărăcirea celorlalţi. Comportamentul acestor oportunişti se situează într-o inevitabilă contradicţie cu normele şi aşteptările societăţii civilizate moderne. Când le asculţi discursurile agramate, aberante şi lipsite de conţinut, când le priveşti detaşarea şi nesimţirea cu care proliferează inepţii şi sfidează morala şi normalitatea, te cuprinde o greaţă vecină cu amocul.

Considerându-se, fiecare un mic „Dumnezeu", aleşii neamului îşi îndreaptă acuzator degetul unul spre celălalt şi, ştiindu-se priviţi pe sticlă de către un popor amărât, îşi arată demonstrativ „muşchii", evidenţiindu-şi „potenţa" în faţa camerelor de luat vederi,. Prima reacţie pe care o ai când îi asculţi sau îi vezi este cea de revoltă, apoi te întrebi: împotriva cui? Utilizând instrumente din arsenalul persuasiunilor subliminale, ani de zile ni s-a inoculat în subconştient că fiecare din noi suntem vinovaţi... pentru că „noi" i-am votat. Cred că mai degrabă ne facem vinovaţi pentru că nu ne-am îmbolnăvit de silă şi nu am administrat medicamentele potrivite - atât nouă cât şi lor. Sunt prea scumpe! Ne mai facem vinovaţi că nu reacţionăm, că suportăm, ne facem vinovaţi de sinucidere lentă, mare păcat, mai ales acum, în apropierea Paştelui. Toleranţa nemărginită a românului adevereşte înţelepciunea unui vechi proverb: „Să nu-i dea Domnul omului să ducă atât cât poate!" Dar cât va mai putea duce? Cât va mai putea răbda? Când va asculta de chemarea „Deşteaptă-te, române!"? Nava numită România e gata să se scufunde şi contrar principiilor marinăreşti nefastul „căpitan" ne trimite pe noi primii la înec. „Asta e, dacă nu vă place, să fiţi sănătoşi!" 

Îndatorarea din ce în ce mai mare a României, i-a permis directorului general al F.M.I., Dominique Strauss-Khan, să afirme cu aroganţa cămătarului: „Cetăţenii statelor sărace din Europa vor fi cei care trebuie să strângă şi mai mult cureaua pentru a ieşi din criza economică." (provocată premeditat, tot prin „ingineriile financiare" ale aceluiaşi funest F.M.I.), şi tot el a declarat: „Ceea ce este dramatic, şi vorbesc de state precum Grecia, Irlanda, Letonia, Ungaria, România etc., state în care trebuie redresată situaţia - nu putem continua aşa, deoarece încetarea plăţilor este iminentă, prăpastia este chiar în faţă - sunt cele care pătimesc mai mult, sunt cele mai vulnerabile". Despre strânsul curelei şi despre „luminiţa de la căpătul tunelului" ne-a mai vorbit de sub ochelarii strâmb aşezaţi şi premierul-primar al guvernării Convenţiei Democrate, apoi... dus a fost! Rata şomajului creşte vertiginos. Medicii şi profesorii au devenit bătaia de joc a sistemului, iar guvernanţii ne sfidează trudind pe brânci, după reguli numai de ei ştiute, la conceperea unor noi acte normative prin care să jumulească şi bruma ce-a rămas în buzunarele găurite ale săracului. Dar nu era sufficient! Sub regia impusă de F.M.I., la „pocnetul" biciului lui Atilla s-a declanşat o campanie desprinsă parcă dintr-un film de groază în care actorii mor de-adevăratelea. Dacă guvernanţii mimează reforma, poporul român trăieşte calvarul disperării. Spitalele se transformă în azile de bătrâni cu servicii plătite din pensiile „ajustate" ale celor internaţi. Pensionarii-locatari, internaţi, supravegheaţi şi controlaţi, nu mai au cum să protesteze după o nouă ajustare a veniturilor, aşa că nu le rămâne decât pregătirea pentru „marea călătorie".

Guvern - Departamentul taceriiSub controlul instrumentelor-căpuşe vampiroide - F.M.I. şi Banca Modială - au devenit operaţionale războaiele financiare, asasinatele economice şi „revoluţiile" cu efect „domino", modalităţi prin care statele pot fi distruse economic. Din declaraţia şefului F.M.I. reiese clar că România merge în marş forţat spre faliment. Soarta României a fost deja decisă. Minciuna la nivel de preşedinte şi premier a ajuns „reţeta" politică oficială a statului român. De la o săptămână la alta declaraţiile se bat cap în cap, guvernanţii nu caută soluţii, nu vin cu alternative pentru că nu ei decid. Poporul român a fost selectat ca subiect-eşantion în scopul obţinerii de date asupra suportabilităţii populaţiei. Pentru aceasta a fost mai întâi manelizat, apoi tabloidizat. O parte considerabilă a forţei de muncă a fost „expulzată" din ţară luând calea economiilor occidentale. Este cultivat şi încurajat exodul de capete luminate ale românilor, în special ale tinerilor medici, ingineri şi informaticieni spre Occident, în acest mod coeficientul naţional de inteligenţă a fost redus dramatic, în favoarea ţărilor „importatoare" de materie cenuşie. Urmează restrângerea libertăţilor fundamentale, sărăcirea totală şi distrugerea a ceea ce a mai rămas din sistem. Conform perceptelor Noii Ordini Mondiale, rezultate experimentului românesc vor fi folosite în scenariul destinat transformării naţiunilor în colectivităţi de sclavi. După un soft nefinalizat şi cu incertitudini de funcţionare, corectat şi reprogramat, în acest an cineva a apăsat tasta „Enter" şi a zis: „Scapă cine poate!" Războiul ce se pregăteşte în Orientul Apropiat a debutat cu „efectul domino" stârnit în Tunisia, Egipt, Libia, Oman, Uganda... asemenea Europei anului 1989. Istoria se repetă!

Unde e „grămada de fiare vechi a României" cum numea industria românească favoritul doamnelor de la Apaca? Pe ce valuri plutesc azi vasele celei de-a patra flote comerciale a lumii de dinaintea hipnozei „libertăţii"? Răposatul a lăsat România fără datorii externe şi cu creanţe de recuperat pe deasupra. În două decenii s-a ales praful de toată averea Ţării şi când afirm asta, mă refer atât la „Averea" materială cât şi la cea spirituală şi culturală. Până nu va fi prea târziu, ar trebui să conştientizăm că paraziţii care au distrus Ţara şi s-au îmbogăţit peste noapte - furând - nu mai au ce căuta în viaţa românilor. Trebuiesc judecaţi şi, după vina fiecăruia, predaţi în custodia administratorilor de penitenciare, iar averea obţinută ilegal, redată poporului. Acum când criza alimentară bate la uşa omenirii, atitudinea faţă de instrumentele Mafiei globaliste - F.M.I. şi Banca Mondială - se impune a fi mult mai circumspectă şi mai ales, demnă. footer