Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 09 Iunie 2016 19:09

1 iunie 1946-2016, art-emis„S? nu uit?m c? istoria nu-i va uita pe vinova?i, ?i vinova?i suntem cu to?ii: unii pentru c? am t?cut; al?ii pentru c? am gre?it, cu to?ii - pentru c? am suportat". (Ion Antonescu, Alba Iulia, 1 Decembrie 1940).

Iunie deschide u?a unor luni ?i zile cu semnifica?ii istorice, care impun reactualizarea ?i în?elegerea corect? a unor repere ?i adev?ruri majore din istoria contemporan? a Europei, implicit, a României, în drumul lor pe „axa r?ului". Un scurt Remember:
- Miercuri, 23 august 1939. Semnarea Tratatului Ribbentrop-Molotov ?i a anexelor sale secrete. Pân? ast?zi, 1 iunie 2016, niciunul dintre guvernele postdecembriste ale României, nu a denun?at oficial acest tratat ?i nu a invocat nulitatea sa. Condamnabil!
Rapturile teritoriale ale anului 1940:
- Miercuri, 26 ?i vineri, 28 iunie 1940 - Ultimatumurile sovietice înaintate României, urmate de ocuparea de c?tre Armata Ro?ie, a Basarabiei, a nordului Bucovinei ?i a ?inutului Her?a.
- Vineri, 30 august 1940. Semnarea Dictatului de la Viena, prin care nord-vestul Transilvaniei a fost ocupat de trupele horthyste. Pentru crimele abominabile, pentru jafurile, violurile ?i masacrele de la Ip, Tr?znea ?i Moisei - holocausturi comise la propriu -, de trupele ungure?ti împotriva românilor ?i a celorlal?i locuitori ai teritoriului ocupat, ni se cere toleran??. Românii iart?, dar nu uit?!
- Sâmb?t?, 7 septembrie 1940. Prin Tratatul de la Craiova, România a fost obligat? s? cedeze Bulgariei Cadrilaterul (jude?ele Caliacra ?i Durostor).
- Duminic?, 22 iunie 1941-Miercuri, 22 iunie 2016. Se împlinesc 75 de ani de la Intrarea României în Al Doilea R?zboi Mondial, al?turi de trupele Wehrmachtului, singura ?ans? pentru readucerea la trupul ??rii a teritoriilor române?ti ocupate de U.R.S.S. în 1940. Generalul Ion Antonescu, Conduc?torul Statului emite ordinul: „Osta?i, v? ordon Trece?i Prutul!". Au r?mas d?ltuite în memoria ?arinei versurile: „Azi noapte, la Prut/ R?zboiul a-nceput/Românii trec dincolo iar?/ S? ia înapoi prin arme ?i scut/ Mo?ia pierdut? ast? var?".
- Miercuri, 23 august 1944. Regele Mihai comite Marea Tr?dare Na?ional?! În plin conflict militar, aresteaz? comandantul de facto al Armatei Române - Mare?alul Ion Antonescu - ?i, îl pred? inamicului. Prin actul s?u nes?buit, între 23 august ?i 12 septembrie 1944, România a fost în r?zboi ?i cu U.R.S.S., ?i cu Germania. Pierderile Armatei Române au dep??it pe cele de la Stalingrad. Dintre cei peste 170.000 de militari români lua?i prizonieri de sovietici în acele zile, pu?ini s-au mai întors acas?, la familiile lor. Românii iart?, dar nu uit?!
- Aprilie 1945-iunie 1946, perioada în care au func?ionat cele dou? „Tribunale ale Poporului": „Tribunalul Poporului din Bucure?ti" ?i „Tribunalul Poporului din Transilvania de Nord" (cu sediul la Cluj). Au fost tribunale înfiin?ate de guvernul României, împreun? cu Comisia Aliat? de Control („Alia?ii" au dat mân? liber? sovieticilor) pentru anchetarea prezumtivilor criminali de r?zboi, conform art. 14 din Pactul de Armisti?iu cu România[1]. Au fost anchetate cca. 2.700 de cazuri, dintre care 668 inculpa?i au fost g?si?i vinova?i de „crime de r?zboi", „crime împotriva p?cii" ?i „crime împotriva umanit??ii", principala „crim?" a României fiind aceea c? a luptat al?turi de Germania pentru a-?i recâ?tiga teritoriile smulse cu for?a din teritoriul ??rii în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov[2].
- Miercuri, 9 mai 1945, data oficial? a încet?rii celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Este ?i data declan??rii marii vân?tori a personalit??ilor civile ?i militare ale celui de-Al Treilea Reich ?i ale alia?ilor s?i.
- Mar?i, 20 noiembrie 1945. La Nürnberg, în Germania, „judecarea" germanilor a fost f?cut? de c?tre americani, ru?i ?i englezi, a?a cum au vrut ei, nu cum prevede dreptul interna?ional. De?i s-a discutat problema judec?rii proceselor de c?tre reprezentan?i ai unor state neutre, procesele înving?torilor asupra perdan?ilor - care au durat pân? la 1 octombrie 1946 -, nu puteau fi cu adev?rat obiective ?i neutre în condi?iile men?ionate.
- Sâmb?t?, 1 iunie 1946. În urma unei mascarade procesuale desf??urat? sub regie str?in?, sub presiunea „str?zii" ?i a lozincilor de genul: „Moarte criminalilor"!, Mare?alul Ion Antonescu (fost Conduc?tor al Statului), prof. univ. dr. Mihai Antonescu (fost Vicepre?edinte al Consiliului de Mini?tri), prof. univ. dr. Gheorghe Alexianu (fost Guvernator al Transnistriei) ?i Generalul Constantin (Pichi) Vasiliu (fost Subsecretar de stat ?i Comandant al Jandarmeriei Române) au fost asasina?i printr-o execu?ie-m?cel, în Valea piersicilor, la Închisoarea Militar? Jilava. Crima nu poate fi nici prescris?, nici uitat?, iar procesul trebuie rejudecat de magistra?i corec?i ?i neutri. „In fa?a mor?ii, neclintit/ N-avea-i ce o ruga/ Ai l?crimat ?i i-ai zâmbit/ Ca ?i la nunta ta!" (Adrian P?unescu).

Dictatura haosului

- Vineri, 22 decembrie 1989. Apogeul nedeslu?itei - pân? azi - decembriade, punctul de start a pierderii independen?ei na?ionale ?i distrugerii României ca stat.
- Duminic?, 25 decembrie 1989. Sfânta zi a Na?terii Domnului. Mascarada procesual? înscenat? primului Pre?edinte al României, Nicolae Ceau?escu ?i a so?iei sale nu a l?sat loc de recurs. So?ii Ceau?escu au fost asasina?i ca ni?te animale. Crima nu poate fi nici prescris?, nici uitat?.
- Luni, 2 iunie 1997. Semnarea actului de tr?dare na?ional? denumit Tratatul dintre România ?i Ucraina, prin care România (?) a renun?at „pe vecie" la teritoriile sale aflate ast?zi sub ocupa?ie ucrainean?. Pentru acest act antina?ional, Emil Constantinescu ?i Adrian Severin trebuie judeca?i pentru Înalt? Tr?dare Na?ional?.
- Miercuri, 13 martie 2002. Urmare a presiunilor externe, ale congresmenilor alogeni ai S.U.A.: Christopher Smith, Alfonso D'Amato, Tom Lantos & Co, prim-ministrul de atunci al României, Adrian N?stase accept? compromisul ?i emite neconstitu?ionala OUG 31/2002, publicat? în Monitorul oficial nr. 214/28 martie 2002, privind „interzicerea organiza?iilor ?i simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob ?i a promov?rii cultului persoanelor vinovate de s?vâr?irea unor infrac?iuni contra p?cii ?i omenirii".
- Duminic?, 16 noiembrie 2014. Zi de doliu na?ional. Dup? trei a?a-zi?i ?efi de stat, ?ara-colonie numit? (înc?) România s-a pricopsit cu un „navetist" care-i duce pe români, „pas cu pas" spre pr?pastie. Campion al excursiilor ?i concediilor epuizante pe coclaurile str?in?t??ii, din când în când, Marele Mut „comite" ?i particip?ri la unele manifest?ri din ?ara al c?rei conduc?tor ar trebui s? fie:
- promulg? Legea pentru instituirea Zilei Limbii Maghiare;
- respinge declararea lui Avram Iancu drept erou na?ional;
- prin vocea Ambasadei României în Slovacia particip? la respingerea propunerii Prim?riei din Brezno (Slovacia) de a da numele „Ion ?iugariu" unui pod, considerându-l pe cel numit „fascist", de?i a murit luptând împotriva trupelor germane, pentru eliberarea Slovaciei;
- a?teapt? cu sufletul la gur?, la „finish" sosirea Carmencitei, participant? la o curs? de semi-maraton la Sibiu, unde aceasta a fost înso?it? „pas cu pas" de un S.P.P.-ist înarmat. S?racu' ! Gra?ie vigilen?ei acestuia, Carmencita a terminat cursa „f?r? nici un incident demn de raportat. Prin compara?ie, Mare?alul Antonescu se deplasa în anii r?zboiului în ma?in? decapotabil? ?i, deseori, mergea în public, f?r? gard? personal?...
- Luni 30 mai 2016. Klaus Iohannis a participat la inaugurarea unui monument „cu cântec", unde a afirmat: „monumentul « Aripi » reprezint? o « victorie simbolic? » împotriva abuzurilor dictaturii comuniste [...] În calitate de pre?edinte al României, îmi exprim profunda recuno?tin?? pentru sacrificiul ?i curajul lupt?torilor din rezisten?a anticomunist? [...]. Sunte?i eroii pe care România îi va onora mereu"[3], „uitând" s? men?ioneze c? de pe placa monumentului au fost omise numele victimelor anticonstitu?ionalei legi 217/2015, pe care Marele Mut a promulgat-o în pas alerg?tor, mai rapid decât timpul cât a durat cursa doamnei sale alerg?toare, la Sibiu. Prin mizerabila Lege-f?r?-de-lege men?ionat?, „Charlo?ii politicii române?ti" i-au transformat pe Eliade, Noica, ?u?ea, Nae Ionescu, Radu Gyr, Vulc?nescu... în proscri?i ai „dictaturii haosului". Jenant, domnule pre?edinte Iohannis! Jenant domnilor guvernan?i cu pruna-n gur?! Jenant domnilor adormi?i ai neamului din Parlamentul României! Oricine poate constata c? prin con?inutul tenden?ios, Legea 217/2015 trop?ie cu non?alan?? peste prevederile actului fundamental al ??rii, dar suntem în ?ara lui „merge ?i-a?a!", ceea ce îmi aminte?te de spusele marelui savant Werner von Braun: „Numai atunci când o na?iune reprezint? ceva în proprii ei ochi, poate reprezenta ceva ?i pentru alte na?iuni". Deci, s? nu ne mire c? suntem trata?i ca ni?te paria ai Europei. Pentru c? r?bd?m, ne merit?m soarta!

Atunci, la 1 iunie 1946, la Jilava, s-a frânt o arip? a Neamului Românesc „?i din vreme-n vreme/ Practic? barbar?/ Capul Gintei Noastre/ Cade pentru ?ar?!".

În acest an, ziua de 1 iunie pune Trecutul Na?iunii, fa?? în fa?? cu Viitorul ei. Copilul, minunea uman?, fa?? în fa?? cu crima comis? în urm? cu 70 de ani. Asasinarea unuia dintre cei mai mari patrio?i pe care i-a avut ?ara ?i Neamul Românesc, Mare?alul Ion Antonescu. „Dup? ce a comandat salva, Mare?alul a c?zut lovit de gloan?e. S-a ridicat pe mâna dreapt?, spunând c? nu e mort ?i a cerut s? se trag? din nou. ?eful plutonului de execu?ie l-a împu?cat în cap cu revolverul, dar doctorul nu a confirmat decesul, a?a c? a mai fost nevoie de înc? un foc în piept. Nici de aceast? dat? nu s-a confirmat decesul, nici al Mare?alului, nici al Generalului Vasiliu. ?eful gardienilor a luat o pu?c? ?i a mai tras înc? trei focuri în diverse p?r?i ale corpurilor acestora. Abia atunci doctorul a constatat decesul Mare?alului. Pentru Generalul Vasiliu a mai fost nevoie de înc? trei gloan?e trase în cap". (Extras din procesul-verbal al execu?iei. 1 iunie 1946). „Sacrificiul Mare?alului Antonescu ?i al colaboratorilor s?i - Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu - a fost posibil prin voin?a excesiv brutal? ?i anormal? a Marilor Înving?tori din 1945 ?i potrivit unor «principii juridice» dictate de ei ?i în folosul lor, nicidecum al învin?ilor sau al popoarelor, cum au clamat un num?r de ani. Asasinatul de la 1 iunie 1946 a avut consecin?e dramatice, în unele privin?e la propor?ii de cataclism pentru Români ?i pentru România - Holocaustul Ro?u"[4]

P.S. Domnul ?erban Alexianu (fiul profesorului Gheorghe Alexianu, asasinat la Jilava în urm? cu ?apte decenii), aflat ast?zi la onorabila vârst? de 95 de ani, s-a str?duit, dup? 1990, s? reabiliteze memoria tat?lui s?u, dar timida încercare de intrare în drept a Justi?iei a cedat sub presiunea influen?elor neprietenilor românilor din toate timpurile. Preciz?m c? profesorul Gheorghe Alexianu fusese deja judecat de un tribunal sovietic ?i achitat. Se pare c? ru?ii au fost mai corec?i decât (ne)românii care au condus ?ara dup? 1944. Red?m mesajul Domnului ?erban Alexianu pe care îl asigur?m c? Românii nu-?i uit? patrio?ii: „Au trecut 70 de ani! S-au scurs atâtea vie?i. Genera?ia celor care au tr?it cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, este la apus, iar amintirile lor se pierd în umbrele timpului ?i ale mor?ii. P?rin?ii ?i bunici no?tri ?i chiar noi în?ine, am trecut prin anii crânceni ai celei mai sângeroase conflagra?ii mondiale cunoscute în istoria omenirii, în vâltoarea c?reia România ?i-a p?strat cu greu ?i cu mari sacrificii fiin?a na?ional?. Plecând spre Est ca alia?i de nevoie ai Germaniei, românii au sfâr?it r?zboiul în Vest, ca alia?i silnici niciodat? recunoscu?i ai sovieticilor, c?ci mâr?ava lovitur? de stat de la 23 august 1944, instrumentat? de fostul rege sub influen?a unei camarile tic?loase ?i vândute, ne-a livrat criminal sovieticilor de care nu am mai sc?pat oficial pân? în 1989, iar practic prin reprezentan?ii lor bine ?coli?i atât în ?ar? cât ?i la Moscova, nici m?car pân? ast?zi. Lec?ia crud? a istoriei arat? înc? odat? c? r?zboaiele nu rezolv? aproape nimic, dar distrug în malaxorul crimei institu?ionalizate zeci ?i zeci de milioane de destine.

Europa secolului al XX-lea a fost însângerat? de apocalipsa asasinatelor în mas?, omucideri s?vâr?ite de cei puternici în numele unei monstruoase idei de puritate etnic?, lupt? de clas?, dreptate social?, strategie militar?. Nu încape îndoiala îns?, comunismul a fost, este ?i va r?mâne cel mai absurd ?i opresor regim din întreaga istorie a planetei, prin teroarea lui, domnia îndelungat? ?i mai ales, c?, pentru a men?ine aceast? domnie a recurs la masacrarea a zeci de milioane de inocen?i considera?i du?mani dup? criteriile luptei de clas?. Uneori istoria nu-i decât timp, dar niciodat? întâmpl?tor. Cercetat? atent, ea devine adesea o în?iruire de ani sau decenii, vinovat? sau golit? de adev?ratele ei determin?ri. România este bolnav? de istoria ei, mai ales cea recent?, iar actualitatea româneasc? nu face altceva decât s? confirme acest diagnostic. Comunismul, de-a lungul mizerei sale evolu?ii, rezid? în tehnica lui criminal?. Uneltele de manifestare criminal? sunt multiple, victimele sunt acelea?i: intelectuali umani?ti, democra?i savan?i cei mai progresi?ti. De ce/ Din cel mai simplu motiv, pentru c? intelectualitatea reprezint? chintesen?a în?eleg?toare, con?tient? a spiritului uman.

Împotriva rapacit??ii ?i raptului p?mântului românesc, Antonescu cu cei pe care i-a avut al?turi, s-a sacrificat ap?rând Patria. Împotriva neantului comunist, o parte din ce mai r?m?sese din clasa politic? s-a sacrificat pentru ideea na?ional?. Împotriva ateismului comunist, Mircea Vulc?nescu ?i Vladimir Ghica s-au sacrificat pentru Ideea Cre?tin?. Împotriva aneantiz?rii Ideii de Român de c?tre comuni?ti, mii ?i mii de oameni au fost sacrifica?i în lupta de afirmare ?i men?inere a românismului. De ce via?a, atitudinea ?i probitatea moral? a celui ce a fost profesorul universitar Gheorghe Alexianu, tat?l meu, nu mai valoreaz? nimic ast?zi? De ce o parte a politicului, începând cu tic?losul proces din 1946 ?i continuat de emulii acelora ?i pân? ast?zi, decid c? sacrificiul s?u, onestitatea ?i curajul cu care ?i-a dus pân? la cap?t datoria sunt fapte ?i forme care trebuie ignorate ?i uitate sau ne luate în seam?? Care este limita între a-?i face corect, cu demnitate ?i credin?? datoria ?i cea de a deranja ?i incomoda ast?zi pe cei doritori ?i dispu?i în continuare la m?sluirea adev?rului istoric ?i denigrarea a ceea ce s-a întâmplat în acel timp real acolo ? Unde este dreptatea, unde este morala, unde este adev?rul! A nu se dori o minim? putere de diseminare a caracterelor de excep?ie în masa na?iunii, pare un adev?rat blestem pe care noi în?ine ni l-am f?cut ?i care ne urm?re?te comandat ?i de care nu vom sc?pa curând". (?erban Alexianu, 1 iunie 2016, Bucure?ti).
Grafica - Ion M?ld?rescu
-----------------------------------------------------------
[1] References RICHR: Ch.12 - Trials of the war criminals, page 5 ?i The Armistice Agreement with Rumania in Avalon Project at Yale Law School
[2] References RICHR: Op. cit., page 1
[3]http://www.agerpres.ro/politica/2016/05/30/iohannis-monumentul-aripi-un-simbol-coplesitor-al-demnitatii-si-suferintei-luptatorilor-anticomunisti-18-58-24?nwCode=5a0afe48ba9ee003c8befcf03b662333&emCode= Această adresă de e-mail este protejată de spamboƣi; aveƣi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
[4] Gh. Buzatu, http://www.art-emis.ro/istorie/1557-istoria-sa-judece.html

footer