Revista Art-emis
Strategia Marelui Mut în faţa divizării Europei şi a celor trei „D”+„P” PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Miercuri, 16 Decembrie 2015 19:23

UE19+9, art-emisDe la Binomul Chomsky-Friedman la Europa - U.E.19+9

Binecunoscutul Oracol de la Delphi, considerat centrul pământului, avea o influenţă covârşitoare asupra lumii antice, neexsitând niciun eveniment major în privinţa căruia oracolul să nu fie consultat. Profeţiile preotesei Pythia, care dădea prescripţii pentru rugăciuni, ispăşiri, sacrificii..., „inspirate" de Apollo, sub formă de răspunsuri obscure şi interpretate convenabil de exegeţii timpului, l-au determinat pe Platon să-i definească starea drept un fel de „nebunie divină". Erijându-se în Pythii cu pretenţii de semizeităţi de inspiraţie profetică, succesorii contemporani ai faimoasei preotese bat pământul în lung şi în lat, împrăştiind pe meridiane un melanj periculos, un gen de pseudo analize şi ipoteze persuasive, cu scopul de a prosti „auditoriul". Strategia constă în deturnarea atenţiei de la problemele esenţiale, printr-un compozit pestriţ şi confuz de informaţii minore, alcătuit cu meticulozitate. Mesajul subliminal, ascuns în ofertele generoase de reţete derutante, dar convingătoare, cum, de exemplu, expunerea în public a „lenjeriei intime", în cazul lui George Friedman, urmăreşte spălarea creierelor şi acoperirea cu perdele de fum a realităţii obiective. El şi Naom Chomsky - ambii, din pură întâmplare, evrei - ne agresează cu teorii nocive şi derutante, menite să ne facă a nu mai vedea pădurea din pricina copacilor. Binomul Chomsky-Friedman, port-drapelul N.W.O., atacă, cu ipocrizie tot mai convingătoare, fie simultan, fie prin emisii alternative. Cine nu acordă o minimă atenţie fondului problemei, se pierde uşor în detaliile „filosofiei" otrăvitoare a cunoscutului Decalog al lui Naom Chomsky, care debutează abrupt şi convingător, cu chiar principiul de bază al manipulării prin intoxicare, pe care-l serveşte şi îl inoculează oricui este dispus să-l creadă: „A distrage în permanenţă atenţia publicului, departe de adevăratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanţă adevarată. A ţine mereu publicul ocupat, fără a-i permite timp pentru gândire". Chiar aşa procedează. George Friedman de la Strafor - component al binomului - care bântuie Europa şi oferă sfaturi... gratuite, indică repere şi prezice viitorul, diversiunile sale având ca scop deturnarea atenţiei omenirii de la problemele spinoase şi impunerea sentinţelor Noii Ordini Mondiale, camuflată sub abundenţa informaţiilor şi distracţiilor cosmopolite, livrate de elitele politice şi economice.

Şeful statului caută belele cu lumânarea

Cei care s-au perindat la conducerea Uniunii Europene au demonstrat că înstelatul conglomerat nu este aducător de beneficii statelor membre, ci de pericole iminente. Mă întreb dacă nu chiar deliberate? Un joc cât se poate de periculos pentru întreaga Europă este faptul de necontestat că se încearcă abaterea atenţiei de la criza „năvălitorilor" denumiţi deliberat şi incorect „refugiaţi" şi impunerea obligativităţii de a aduce lupii în stâna oilor. După summitul de la Ancara, unde s-a decis relocarea năvălitorilor la destinaţii prestabilite, Marele Mut tace ca peştele-n borş, dar tăcerea lui nu este „de aur", ci reprezintă căutarea necazurilor cu lumânarea. Nu pentru a le evita, ci pentru a le aduce la noi acasă, pe muţeşte! Problema fiind de imensă importanţă pentru securitatea naţională a statului român şi a cetăţenilor Ţării, îl depăşeşte pe şeful statului. Se impunea consultarea poporului printr-un referendum, nu executarea orbeşte a ordinelor venite de la Turnul Babel. Sunt câteva state membre ale U.E. care au refuzat categoric năvălitorii pe teritoriul lor; altele intenţionează să înainteze acţiune în justiţie. Vizionaţi, vă rog imaginile din acest videoclip şi întrebaţi-vă dacă doriţi ca ele să devină „realitate românească"[1]. Chiar merită poporul nostru conducătorii pe care-i are? Ar trebui să ne dea de gândit şi să ne trezească la realitate afirmaţia lui George Orwell: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, Este complice!".

„Egalitate, da, dar nu pentru căţei"

Dacă tot a venit vorba de siguranţă naţională, România se află cu un picior într-o luntre (S.U.A. - prin parteneriatul strategic) şi cu celălalt în alta (U.E. - care a acordat românilor statutul cetăţeniei de rangul doi), iar după viitorul conclav de la Bruxelles, poate numai cu calitatea de cotizant. În rest, Dumnezeu cu mila! Dacă tot am fost conduşi ca o turmă spre prăpastie, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, ar trebui să alegem dintre două rele pe cel mai puţin rău. Conştienţi fiind că suntem stat-colonie cu trupe de ocupaţie şi baze militare străine, să trecem cu ambele picioare într-o singură barcă, chiar dacă Washingtonul e mai departe decât Bruxelles-ul. Washingtonul nu importă „refugiaţi". Semnalul de alarmă privind posibilitatea dezintegrării U.E. sună de câţiva ani, dar adormiţii neamului din Casa Poporului, din Palatul Victoria şi de la Cotroceni nu au timp pentru aşa ceva.

După sângeroasele evenimente teroriste din Marea Britanie şi Franţa, reacţia nu s-a lăsat aşteptată. Dovadă a trezirii spiritului de conservare al naţiunilor aflate în pericol, mişcările naţionaliste europene au punctat viguros, culminând cu recenta victorie a Frontului Naţional din Hexagon. In România, „un popor imbecil de tolerant"[2] acceptă docil ca o instituţie inchizitorială alogenă să-i dicteze ori să-i interzică selecţia valorilor naţionale. După o experienţă distructivă - „gheşeft" de pe urma căruia românii s-au ales doar cu praful de pe tobă şi zgomote propagandistice, opţiunea ieşirii României din U.E. pare soluţia de supravieţuire ca stat. Iată două noi motive demne de luat în seamă:
1. „Pythiile" oracolului de la Bruxelles: Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisieiș Europene, Donald Tusk, preşedintele Consiliului, Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogrupului, Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene și Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European au prezentat împreună un plan pentru o uniune politică, un plan de selectare a statelor componente ale U.E.[3] prin care cer împărţirea conglomeratului înstelat în două trepte de „egalitate": 19 ţări considerate avansate (profitoare) şi 9 ţări mai puţin competitive (vaci de muls!)[4]. „Există o largă înţelegere asupra conceptului unei uniuni şi mai strânse între popoare care permite diferite drumuri de integrare pentru diferite ţări. Cei care doresc să adâncească integrarea pot merge mai departe, respectând în acelaşi timp dorinţa celor care nu vor adâncirea pe mai departe a acestui drum". Relevant, nu? U.E. a devenit un centru dictatorial nociv pentru popoarele care au comis imprudenţa de a crede în Fata Morgana.

Strategia Marelui Mut: „Un pas înainte, doi paşi înapoi"

Aproape inexplicabil, după o experienţă şi o reacţie a populaţiei proprii, nu tocmai „convenabilă" pentru Frau Merkel, Germania insistă pe aplicarea cotelor obligatorii de năvălitori, în special pe teritoriile celor 19+9 state..., dar selectiv. Într-o Europă zgâlţâită din temelii de cutremurele declanşate de „umbrele" din spatele Unchiului Sam şi ale Bruxelles-ului, alte „oracole" plănuiesc reîmpărţirea bătrânului continent, după criterii de ei ştiute. Ca întotdeauna, România - situată în spaţiul destinat servitorilor - este exclusă de la masa bogaţilor, iar Marele Mut, ca de obicei, ţine gura închisă şi acceptă postura de preş pentru încălţările „Bilderbergilor". Deşi a susţinut că va conduce ţara „Pas cu pas" „spre progres şi civilizaţie", după „Primul pas" a călcat doar în gropi şi, de-a lungul prestaţiei de un an, a demonstrat populaţiei României că al treilea volum al său (?) are deja fixat titlul: „Strategia mea: un pas înainte, doi paşi înapoi"! Fără îndoială, are dreptul şi obligaţia să reprezinte Ţara, dar competenţa nu se găseşte nici la rădăcina gardului, nici în numărul câinilor de la stână.
2. Conform „Financial Times", Comisia Europeană intenţionează să propună crearea unei poliţii - Frontex - dotată cu forţe terestre şi navale, care vor putea desfăşura operaţiuni chiar dacă guvernul unui stat membru va avea obiecţii, ceea ce înseamnă încă un pas spre pierderea suveranităţii naţionale - mă rog, ce a mai rămas din ea! - şi fiind la graniţa de est a U.E., România va fi afectată direct şi prioritar.

Că nu mai avem (ori sunt stopaţi să se remarce) diplomaţi de talia lui Nicolae Titulescu sau Ştefan Andrei este o certitudine, dar până şi un novice poate evalua că, de 26 de ani, Ţara a încăput pe mâini şi minţi nevrednice, impotente, incompetente şi rău-voitoare, care au contribuit la Dezindustrializarea Ţării, la Deznaţionalizare şi la Depopulare, rezultatul fiind Pauperizarea generală a României. Din păcate însă, cei care reprezintă interesele Ţării sunt nişte yes-mani obedienţi în faţa Înaltelor Porţi şi practicanţi ai politicii gurii închise. Românii au ajuns străini în Ţara Lor, pentru că Uniunea Europeană sub forma de astăzi nu este altceva decât o Uniune Sovietică în formă cosmetizată şi actualizată. Cum însă două săbii într-o teacă nu au loc, singura soluţie rămasă este că românii să aleagă până nu este prea târziu: ori acceptarea dictaturii discriminatorii a Uniunii Sovietice Europene, ori parteneriatul cu S.U.A.!
Grafica - Ion Măldărescu
-------------------------------------
[1] https://www.youtube.com/watch?v=44vzMNG2fZc
[2] http://www.art-emis.ro/analize/1983-sfarsitul-democratiei-romanesti.html
[3] http://www.dw.com/ro/planul-celor-5-pre%C8%99edin%C8%9Bi/a-18780710
[4]http://www.flux24.ro/e-oficial-vor-fi-doua-europe-romania-tace-documentul-semnat-de-presedintele-consiliului-european-pentru-summitul-din-18-19-decembrie/ şi http://www.flux24.ro/e-oficial-vor-fi-doua-europe-romania-tace-documentul-semnat-de-presedintele-consiliului-european-pentru-summitul-din-18-19-decembrie/

footer