Revista Art-emis
Inchiziţia I.N.S.H.R., „explozia” imigranţilor, trenul-fantomă şi posibilul divorţ al cuplului princiar britanic PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Miercuri, 09 Septembrie 2015 19:21

Nicolski, Middleton, imigranti şi trenul-fantomă nazist„Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti (şi I.N.S.H.R.-E.W. - n.n.) în două decenii". (Acad. Florin Constantiniu).[1]

Dacă Mareşalul Antonescu, Mihai Antonescu, George Alexianu şi Generalul Constantin (Pichi) Vasiliu nu ar fi fost asasinaţi la Jilava, în 1946, mâine ar fi aruncaţi în celule. Fără judecată dreaptă! Dacă Nicolae Ceauşescu nu ar fi fost asasinat în ziua sfântă a Crăciunului din 1989, mâine ar fi încarcerat. Fără judecată dreaptă! Dacă Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Radu Gyr, Octavian Goga, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu..., Steinhard, Wilhelm Filderman, Alexandru Şafran nu s-ar fi stins demult sau dacă alte embleme ale secolelor trecute, care au marcat existenţa Neamului Românesc, ar mai fi fost în viaţă, ar lua calea exilului. Torţionarul-şef de la Institutul Naţional (al cărei naţiuni? - n.n.) pentru Studierea Holocaustului din România - „Elie Wiesel"[2] (I.N.S.H.R.-E.W.) Alexandru Florian, - le-ar tatua pe frunte, pentru totdeauna, stigmatul „crimei" nedovedite, reciclându-i în închisorile „democraticei" colonii de la extremitatea estică a U.E. Ce practică şi ce urmăreşte şi cum funcţionează această coloană a cincea a „Sionismului acoperit"? Instalat confortabil sub acoperişul Guvernului României, prin sprijinul nemijlocit al „micului Titulescu", „şeful de cuib" al Sionului a pornit un fel de perpetuum mobile antiromânesc. Torţionarul şef de la I.N.S.H.R. nu este decât o clonă alienată, căreia i-a fost inoculat, încă de la naştere, un pestriţ amalgam al nefastelor gene colectate prin anii '40-'50 de la alogenii care mânuiau frâiele decizionale, imediat după invazia sovietică: Pantiuşa, Nicolski, Hannah Robinson, Burah Tescovici, Samuel Bruckner, Valter Neulander, Denis Patapievici, Leon Tismeniţki... şi a lor ceată de piţigoi. El şi stăpânii lui nu vor doar condamnarea unor cazuri izolate. Ei vor ştergerea memoriei, a Istoriei Românilor. Vor condamnarea întregii elite a culturii române. Profitând de toleranţa „imbecilă" - a poporului român faţă de minorităţi - cum a numit-o istoricul sârb din Voivodina, Miodrag Stanojevič, insidios şi I.N.S.H.R.-E.W. s-a auto-instituit într-un „Tribunal al Poporului", mai abuziv şi antiromânesc chiar decât cel din 1946. Cu ce drept? Cu cel al dictaturii minorităţii, impusă de o democraţie caricaturală? Cine a acreditat acest institut torţionar ideologic cu prerogativele de a învinui, judeca şi condamna Românii în ţara Lor?

Poziţia „în genunchi" a Poporului Român!

Fiindcă nu se dezic de permanenta şi ipocrita zicală „să moară şi capra vecinului", unii nedumeriţi, întreabă, nu de ce este condamnată o fantomă (fascismul), ci de ce nu este condamnată şi cealaltă extremă. De ce este înfierată „cu mânie proletară" numai Mişcarea Legionară - catalogată, nefondat, ca fascistă -, nu şi Comunismul. Purtătorii ilegali de capete patrate şi de creiere contaminate nu văd pădurea din cauza copacilor! Nu văd pericolul pe care-l reprezintă o instituţie anti-românească adăpostită, apărată şi plătită de la bugertul statului, pentru ca românii să poată fi înjuraţi, acuzaţi şi condamnaţi „legal", pe banii lor. Ce demonstraţie poate fi mai eficace decât obstinaţia stigmatizării României ca Ţară, şi a românilor, ca oameni? Cui foloseşte, nu-i greu de ghicit. Răul cel mare nu este neapărat atacul, ci poziţia umilitoare, „în genunchi", a Poporului Român!

Controlul în România postbelică a fost ţinut de alogeni

Pentru a nu răspunde acuzaţiilor I.N.S.H.R.-E.W. uită că: „torţionarii, ofiţerii Securităţii anilor de început ai regimului comunist, au fost străini de neam (Pantelei Bodnarenko, alias Gheorghe Pintilie, agent sovietic N.K.V.D., ucrainean cu cetăţenie rusă, primul director al Securităţii; Grünberg Boris, alias Alexandr Sergheevici Nicolschi, agent sovietic, evreu basarabean, al doilea director al Securităţii; Vasile Vâlcu, bulgar, primul şef al Direcţiei de Informaţii Externe (D.I.E.); Mihai Gavriliuc, ucrainean; Wilhelm Einhorn, evreu maghiar, adjunct D.I.E.; Adalbert Iszaek, al doilea adjunct D.I.E.; Piotr Gonciaruk, alias Petre Petrescu, şef al Direcţiei de Contraspionaj a Securităţii; etc., n.n.) şi de tradiţii, paraşutaţi sau veniţi [...] împreună cu cohortele roşii de ocupaţie; neşcoliţi şi tocmai de aceea invidioşi şi posedaţi de dorul răzbunării asupra unor imaginari «duşmani de clasă»; mulţi la număr, birocraţi în activitate, au fost mai degrabă dresaţi decât educaţi; uneltele oarbe ale unui regim despotic pentru care legea făcută tot de ei se aplica după toanele sau bunul lor plac; au atins contraperformanţe profesionale greu de egalat; au adoptat mecanic practicile malefice ale celor care i-au inventat şi transplantat pe meleagurile româneşti"[3]. Pacepa, care-l cunoscuse bine, îl caracteriza astfel: „îmbătrânit prematur din cauza combinaţiei dintre sticla de votcă din sertarul biroului - pe care o golea de câteva ori pe zi - şi ţigara ce-i atârna permanent în colţul gurii, precum şi a faptului că nu pleca niciodată de la birou mai devreme de două dimineaţa", deoarece întocmea şi semna listele cu românii care trebuiau pedepsiţi ca duşmani ai poporului, „semnătura lui Pantiuşa era suficientă pentru a autoriza Securitatea să aresreze, să confişte proprietăţi, să deporteze, să condamne sau să execute pe orice «contrarevoluţionar» sau «bandit». Cei doi adjuncţi ai lui puteau trimite pe oricine în lagăre de concentrare"[4], „Adjunctul lui Bodnarenko, Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) spunea: «eu sunt, din tată în fiu, ateu convins»; a supervizat reeducarea din mlaştina disperării, prin bătaie şi umilinţă, supranumită «Fenomenul Piteşti» [...] Ioana Constantin Pintilie, fiica adoptivă a lui Pantelei (Timofei) Bodnarenko şi a Anei Toma Grossman (1912-1992) declara într-un interviu despre părinţii săi, agenţi sovietici, următoarele: „părinţii mei erau şi ei atei, dar bunicii din partea mamei erau foarte religioşi. Era o familie evreiască tradiţională care venea la noi acasă şi nu mânca din farfuriile noastre pentru că nu erau cuşer [...]. Drept să vă spun, eram şi sunt ateistă. Mi-e greu să cred în Dumnezeu, mi-e greu să cred în ceva ce n-am văzut" [5]. Alogenii au deținut controlul în România postbelică.

Nedumerire? Nu! Discriminare!

Cum se împacă prevederile absurdei Legi 217/2015 cu faptul că în ultima parte a lunii august (la 30 august 1940 a fost semnat Diktatul de la Viena), la scurtă vreme după promulgarea noii legi, dictatorul pro-nazist maghiar Miklos Horthy este comemorat la Cluj-Napoca, în cadrul unui eveniment finanţat de municipalitatea localităţii? De unde au plecat trenurile cu evrei spre lagărele naziste, nu din nord-vestul Transilvaniei aflată sub ocupaţie horthystă? I.N.S.H.R.-E.W.? Mucles!

Dispute şi pretenţii asupra „trenului-fantomă" german

Pentru că, în mod sigur, voi fi acuzat de subiectivism sau că aş fi adept al „teoriei conspiraţiei", în cele ce urmează mă voi folosi, la rândul meu, de arma inamicului. Voi apela la eroarea de argumentare: „argumentum ad ignorantiam" (o afirmaţie ar putea fi falsă doar pentru că nu exista probe concrete în susţinerea ei, viciu de logică (d)enunţat de sintagma anglo-saxona „the absence of evidence isn't evidence of absence"[6]. Se pare că preţiosul „tren-fantomă" german, căruia i se pierduse urma în meandrele finalului celei de-a doua conflagraţii mondiale - ar fi fost „descoperit" recent într-un tunel de lângă localitatea poloneză, Walbrzych. Circulă ipoteza că trenul ar conţie - printre altele, şi „Camera de chihlimbar" (încăpere ornată cu piese din chihlimbar şi evaluată la suma de 250 de milioane de £), extrasă de trupele germane dintr-un palat din St. Petersburg, în anii războiului. Potrivit publicației britanice „The Independent", Federaţia Rusă ar putea pretinde obiectele de valoare din trenul nazist drept compensație pentru pierderile țării în cel de-Al Doilea Război Mondial, iar asemenea altor „relicve" convenabile învingătorilor, sunt încă valabile înţelegerile enunţate la Conferința de Pace de la Potsdam din anul 1945, printre acestea, stabilindu-se că, oricare pradă de război recuperată de la germani trebuie să fie impărțită în mod egal între Statele Unite, Franța, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Peste toate, ca bomboana pe colivă, recenta reuniune a Congresului Mondial al evreilor a ridicat pretenţii cu referire la returnarea oricăror valori jefuite de Germania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de la evreii polonezi.

Nu suntem în stare să ne integrăm propriii cetățeni de etnie romă [...], cum să fim capabili să integrăm oameni care au un stil de viață şi o religie total diferite?

Ca şi „naşterea" Statului Islamic, „explozia" imigranţilor nu s-a produs de la sine. Sunt operaţii controlate din culisele guvernării planetare. Multitudinea intoxicărilor nu s-a lăsat aşteptată: euro-atlanticii, îi arată cu degetul pe ruşi, ceilalţi, pe americani, scoţându-l în faţă pe Sörös, ca monstru de serviciu. Oricare ar fi autorii, afacerea a căpătat o amploare fără precedent. Traficul cu carne vie - la propriu şi la figurat, inclusiv cel de organe - a atins cote fabuloase, cu profituri pe măsură. Într-un discurs rostit la Banska Bystrica (centrul Slovaciei), în fața unui auditoriu de peste 2.500 de oameni, printre care şi diplomați străini, premierul slovac Fico a apreciat că „[...] politica europeană de imigrație a eșuat cu totul. [...] Haideți să nu ne prefacem că nu vedem frica oamenilor - nu doar în Slovacia, ci și în întreaga Europă. Haideți să nu ne prefacem că nu vedem cauzele acestui fenomen și să nu ne mai prefacem că suntem capabili să rezolvăm problema primindu-i pe toți (imigranții - n.n.) cu brațele deschise - indiferent că e vorba de imigranți economici sau oameni care chiar sunt puși în situația de a-și salva viețile, sănătatea și familiile [...] Haideți să fim sinceri, nici măcar nu suntem în stare să ne integrăm propriii cetățeni de etnie romă - și sunt sute de mii -, cum să fim capabili să integrăm oameni care au un stil de viață și o religie total diferite?"[7]. N-am auzit pe niciunul dintre „aleşii neamului" din România să se pronunţe „pe şleau", precum premierul slovac, despre ţiganii noştri. Apropo, nu ştiu cât va mai dura naveta săptămânală Cotroceni-Sibiu a cuplului prezidenţial, dar prin târg se vorbeşte că la Sibiu se va deschide primul magazin cu produse tradiţionale ţigăneşti. Vor fi expuse spre vânzare produsele care au dispărut din magazinele cu produse tradiţionale româneşti din alte zone ale ţării.

Monarhie cu... dor de ducă

Şi dacă tot a venit vorba de „ţigănisme", „gura presei" comentează că tradiţia Casei Regale a Perfidului Albion nu se desminte şi că într-un viitor apropiat, istoria ultimului deceniu al secolului trecut se va repeta în ediţie-versiune „modificată şi adăugită": mariajul princiar Kate Middelton - William e pe ducă. De-aia nu-mi place guvernarea monarhică! Pentru că în Monarhie, cea mai înaltă poziţie din stat se transmite pe cale sexuală, nu pe cea intelectuală sau a calităţilor de conducător de stat. Că de minte... să nu vorbim de funie în casa spânzuratului!
Grafica - Ion Măldărescu
------------------------------
[1] Florin Constantiniu, interviu publicat în revista „Istorie şi Civilizaţie", februarie 2012.
[2] vezi http://jurnalul.ro/stiri/observator/un-supravietuitor-al-holocaustului-elie-wiesel-nu-este-detinutul-a-7713-590048.html Elie Wiesel a fost acuzat de impostură şi substituire de persoană şi dat in judecata de un supravietuitor al Holocaustului, Grüner Miklos, pe motiv că purtătorul Premiului Nobel din 1986 şi-ar fi însuşit identitatea detinutului A-1773. Grüner Miklos, stabilit în localitatea suedeza Malmo, susţine că are dovezi certe că Elie Wiesel nu este persoana cu care a petrecut aproape un an la Auschwitz
[3] Cristian Troncotă, Istoria securităţii regimului comunist din România. Vol. I: 948-1964, Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2003
[4] Cristian Troncotă, Torţionarii. Istoria instituţiei Securităţii regimului comunist din România 1948-1964, Ed. Elion, Bucureşti, 2006
[5] Ibidem
[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Evidence_of_absence
[7]http://www.realitatea.net/lider-european-discurs-fara-precedent-despre-imigranti-sa-nu-ne-mai-prefacem-ca-nu-vedem-frica_1781590.html#ixzz3kUSRIUaX

footer