La sfârşitul sângeroasei mascarade decembriste a început „sfertul de veac al patimilor” şi crucificarea României. C.P.U.N.-ştii, deputaţii, senatorii, şefii de stat, premierii, guvernanţii, clasa politică şi escrocii-jefuitori au transformat România suverană în colonie, au răstignit-o pe cruce, au vândut străinilor economia, bogăţiile şi pământul Ţării. După un preşedinte patriot, prin agresiune, prin intoxicarea poporului cu informaţii false, prin manipularea tastelor calculatoarelor programate după softuri străine, la cârma Tării s-au căţărat meschinii slujitorii ai intereselor altora, marionete care au adus prejudicii imense Neamului Românesc, sărăcindu-l, înlănţuindu-l cu „libertăţi” false şi crucificându-l. Fabricile şi întreprinderile „ceauşiste” au fost distruse şi vândute la preţ de fier vechi, iar salariaţii au fost aruncaţi pe drumuri. Pentru a-şi întreţine familiile, milioane de români au fost „deportaţi” ca mână de lucru ieftină, ca cetăţeni europeni de categoria a doua, într-un Occident ostil. Nu este pentru prima dată când Zeul Marte îşi zdrăngăne armele, iar omenirea se află în pragul războiului potentaţilor planetei, ce se cred „dumnezei”. Ţara aflată sub ocupaţie militară, pusă în faţa faptului împlinit de iresponsabilii conducători postdecembrişti, riscă să fie transformată în teren de luptă şi poligon, iar românii, ţinte vii. Numai înţelepciunea şi calmul ne vor putea permite să rămânem întregi, strecurându-ne printre cele două mari puteri contemporane: Scylla si Caribda.

Am fost şi suntem un „Neam părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor... Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi de a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume... Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre”. (Nicolae Iorga 1940). Dar, pentru a putea rosti vorbele marelui savant până la capăt, şi pentru că „Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi”. (Mircea Eliade) - aşa suntem şi astăzi! - a sosit vremea ca Poporul Român să-şi recapete locul pe care-l merită!

România are nevoie de un Iorga, de un Antonescu şi - de ce nu? -, de diplomaţia lui Ceauşescu, pe care, la timpul lui, l-au curtat mai marii planetei.

Tuturor, un Paşti cu bucurii, împliniri şi linişte sufletească!

Grafica - Ion Măldărescu