Revista Art-emis
România,1944-2015 - De la agonie la extaz şi, din nou, la agonie PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 15 Martie 2015 22:50
Yalta, 1944 - Malta, 1989 - Romania, 20151944-2015 - Retrospectivă de coşmar şi perspectiva apocaliptică a românilor
 
Tot mai multe popoare europene dau, în ultima vreme, semne de trezire din toropeala indusă decenii la rând de manipulatorii abjecţi ai globalismului, cerându-şi înapoi suveranitatea şi respectul pentru identitatea lor naţională. Să nu ne amăgim, însă. Nimic nu este nici nou, nici întâmplător în istoria prezentului. „Divide et impera” - se arată a fi un produs cu înseriere istorică, deloc străin planurilor şi sforăriile actuale ale N.W.O. În talmeş-balmeşul revărsat ca lava nimicitoare a unui vulcan noroios peste popoarele lumii, orice noutate războinică a încetat să mai fie definită ca surpriză. Voi încerca o succintă şi selectivă trecere în revistă a evenimentelor care au marcat evoluţia şi, mai ales, involuţia României pe parcursul deceniilor dintre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial al veacului trecut şi „Războiul lumilor”, declanşat la începutul secolului al XXI-lea.
- 23 august 1944: Marea Trădare Naţională a Regelui Mihai şi a camarilei sale;
- 6 ianuarie 1945: declanşarea acţiunii de deportare a etnicilor germani din România, în U.R.S.S. şi în Bărăgan, act criminal impus prin acordul Aliaţilor şi pentru care nimeni nu a fost tras la răspundere;
- 1946: înfiinţarea, la comandă sovietică, a Tribunalelor Poporului - Tribunalul Poporului din București și Tribunalul Poporului din Transilvania de Nord (cu sediul la Cluj), pentru a ancheta „prezumtivii" criminali de război, conform art. 14 din Pactul de Armistițiu cu România[1];
- 1 iunie 1946: asasinarea mareşalului Ion Antonescu, şi a celor trei demnitari români din guvernarea Antonescu: Mihai Antonescu (fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri), Gheorghe Alexianu (fost guvernator al Transnistriei), şi generalul Constantin (Pichi) Vasiliu (fost Comandant al Jandarmeriei Române). „Conform tradiţiei inaugurate de Ulpian, sentinţa de condamnare a lotului Antonescu ţine loc de adevăr”[2];
- 6 martie 1946: instaurarea primului guvern pro-sovietic, anihilarea rezistenţei armate, condamnarea, aruncarea în temniţe şi asasinarea elitei intelectuale a ofiţerimii române, cu acordul tacit al Regelui Mihai;
- 1947: la ordinul lui Stalin, are loc negocierea abdicării regelui, cu „răsplată" unei imense avuţii şi alocarea unei rente viagere fostului suveran (stopate de Nicolae Ceauşescu în 1989).
- 30 decembrie 1947: eliminarea de pe scena Ţării a regelui Mihai, personajul sinistru al Istoriei Românilor. Regatul României este declarat republică: Republica Populară Română.;
- Perioada sângeroasă a anilor ’50 ai secolului trecut. Închisorile „mortuare" şi Canalul Dunăre-Marea Neagră, Bărăgan - locuri de execuţie lentă a „duşmanilor poporului”;
- 11 iunie 1948: Legea nr.119 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi;
- 24 mai 1958: semnarea acordului Hrusciov-Gh. Gheorghiu-Dej, de retragere a trupelor sovietice din România. Din 1958 până în 1990, România a fost singura ţară dintre membrele Tratatului de la Varşovia care nu a avut trupe sovietice de ocupaţie pe teritoriul naţional;
- 1964: Gheorghe Gheorghiu-Dej declanşează oficial desprinderea politicii naţionale de pe orbita Uniunii Sovietice;
- 22 martie 1965: Nicolae Ceauşescu este ales Secretar General al C.C. al P.C.R.;
- 1965: schimbarea denumirii oficiale a Ţării, din Republica Populară Română, în Republica Socialistă România. Pro-memoria, câteva prevederi extrase din Constituţia Republicii Socialiste România - 1965:
 
Art. 7. Bogățiile de orice natură ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, fabricile și uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, stațiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicație, mijloacele de transport și telecomunicații de stat, fondul de stat de clădiri și locuințe, baza materială a instituțiilor social-culturale de stat, aparțin întregului popor, sunt proprietate de stat.
Art. 17. Cetățenii Republicii Socialiste România, fără deosebire de naționalitate, rasă, sex sau religie, sunt egali în drepturi în toate domeniile vieții economice, politice, juridice, sociale și culturale. Statul garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor. Nici o îngrădire a acestor drepturi și nici o deosebire în exercitarea lor pe temeiul naționalității, rasei, sexului sau religiei nu sunt îngăduite. Orice manifestare având ca scop stabilirea unor asemenea îngrădiri, propagandă naționalist-șovină, aţâţarea urii de rasă sau naționale, sunt pedepsite prin lege.
Art. 18. În Republica Socialistă România, cetățenii au dreptul la muncă. Fiecărui cetățean i se asigură posibilitatea de a desfășura, potrivit pregătirii sale, o activitate în domeniul economic, administrativ, social sau cultural, remunerată după cantitatea și calitatea ei. La muncă egală retribuția este egală. Prin lege se stabilesc măsurile de protecție și securitate a muncii, precum și măsuri speciale de ocrotire a muncii femeilor și tineretului.
Art. 19. Cetățenii Republicii Socialiste România au dreptul la odihnă. Dreptul la odihnă este garantat celor ce muncesc prin stabilirea duratei maxime a zilei de muncă la 8 ore, a unui repaus săptămînal și prin concedii anuale plătite. În sectoarele de muncă grea și foarte grea, durata zilei de muncă este redusă sub 8 ore, fără scăderea retribuției.
Art. 20. Cetățenii Republicii Socialiste România au dreptul la asigurare materială de bătrânețe, boală sau incapacitate de muncă. Dreptul la asigurare materială se realizează pentru muncitori și funcționari prin pensii și ajutoare de boală acordate în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat, iar pentru membrii organizațiilor cooperatiste sau ai altor organizații obștești, prin formele de asigurare organizate de acestea. Statul asigură asistentă medicală prin instituțiile sale sanitare. Concediul de maternitate plătit este garantat.
Art. 21. Cetățenii Republicii Socialiste România au dreptul la învățătură. Dreptul la învățătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin gratuitatea învăţământului de toate gradele, precum și prin sistemul burselor de stat. Învăţământul în Republica Socialistă România este învățămînt de stat.
Art. 22. În Republică Socialistă România, naționalităților conlocuitoare li se asigură folosirea liberă a limbii materne, precum și cărți, ziare, reviste, teatre, invăţământul de toate gradele, în limbă proprie. În unitățile administrativ-teritoriale locuite și de populație de altă naționalitate decât cea română, toate organele și instituțiile folosesc oral și scris limba naționalității respective și fac numiri de funcționari din rândul acesteia sau al altor cetățeni care cunosc limba și felul de trăi al populației locale.
Art. 23. În Republică Socialistă România, femeia are drepturi egale cu bărbatul. Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului.
Art. 24. Republică Socialistă România asigură tinerilor condițiile necesare dezvoltării aptitudinilor lor fizice și intelectuale.
Art. 40. Serviciul militar în rândurile forțelor armate ale Republicii Socialiste România este obligatoriu și constituie o îndatorire de onoare a cetățenilor Republicii Socialiste România.
Art. 41. Apărarea patriei este datoria sfântă a fiecărui cetățean al Republicii Socialiste România. Călcarea jurământului militar, trădarea de patrie, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudicii capacității de apărare a statului, constituie crimele cele mai grave față de popor și sunt pedepsite prin lege cu toată asprimea.
 
Reîntorcându-mă la evenimentele care au marcat evoluţia sau involuţia României, redau în continuare:
 
- 21-22 august 1968: România refuză să participe la invadarea Cehoslovaciei de către trupele U.R.S.S. şi ale Tratatului de la Varşovia, iar Nicolae Ceauşescu condamnă vehement agresiunea;
- Anii ’70 ai veacului al XX-lea: cei mai prolifici ani ai României de după război, pe linie economică, militară şi de imagine. Este perioada de excelenţă a diplomaţiei româneşti, când România a mediat cu abilitate anumite aspecte ale relaţiilor dintre S.U.A., U.R.S.S. şi China, fapt care a atras simpatia Occidentului faţă de România. România exporta produse în 144 de ţări ale planetei;
- 28 martie 1974: Nicolae Ceauşescu este proclamat Preşedinte al Republicii Socialiste România. Pe durata mandatului său s-a bucurat de aprecierea şi simpatia sinceră a numeroşilor şefi de stat contemporani: Preşedinţii S.U.A., Regina Angliei, şefi de stat europeni şi din întreaga lume;
- 15 iunie 1981: Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) a acordat României un împrumut în valoare de 1,3 miliarde de dolari, însă cu condiţia de a încetini ritmul industrializării şi de a creşte alocările pentru agricultură. [...] F.M.I. cerea cam acelaşi lucru ca şi C.A.E.R. în anii ’60, subiect «care a devenit la momentul respectiv cauza unor negocieri dure între echipa lui Dej şi reprezentanţii sovietici, făcând în cele din urmă ca România să adopte o atitudine disidentă în cadrul blocului sovietic»”[3].
- 1985: „România a fost obligată să plătească datoriile la băncile occidentale. F.M.I. i-a propus României în perioada 1982-1983 un acord stand-by prin care datoriile ţării să fie re-eşalonate şi, în schimb, guvernul să aplice măsuri de austeritate extrem de drastice. [...] Sub presiunea Occidentului, România a fost nevoită să dea înapoi banii împrumutaţi în anii ’70, chiar cu preţul înfometării populaţiei. În acest fel, cancelariile vestice mizau pe două efecte: recuperarea banilor şi ieşirea în stradă a românilor umiliţi”[4]. Dar ceea ce este de rămas în memoria timpului, este faptul - cu caracter de unicat în lume - că Nicolae Ceauşescu a ridicat România în rândul ţărilor puternic dezvoltate ale lumii, chiar dacă a făcut-o cu un sacrificiu enorm al poporului, care a îndurat multe şi grele privaţiuni. Pentru dezvoltarea accelerată a economiei naţionale, Planul cincinal 1971-1975 a avut alocat pentru investiţii un fond de acumulare de 34,1% din Venitul Naţional al României, cu care s-a realizat o creştere a producţiei industriale anuale într-un ritm extraordinar, de 11-12 la sută, ceea ce n-a mai reuşit nicio ţară din lume! Iar în cincinalul următor, 1976-1980, fondul de dezvoltare din Venitul Naţional a crescut la 36,3 la sută, „aventură" care a uimit întreaga omenire! (Cele mai dezvoltate ţări ale lumii îşi alocau un fond de dezvoltare de doar 3-4%!).

Cu eforturi supraomeneşti, România îşi crease o industrie puternică, de invidiat: industria constructoare de maşini - autocamioane de transport, de cele mai diverse tipuri şi tractoare exportate în întreaga lume; industria de maşini-unelte; industria de utilaj petrolier, cu export în ţări de pe toate continentele lumii; autobasculante gigant, de peste 100 de tone, pentru marile şantiere de constructii; industria grea, în frunte cu siderurgia, a cărei producţie de oţel pe cap de locuitor ajunsese să egaleze producţia Germaniei Federale, care avea cea mai mare producţie de oţel din Europa! România reuşise un salt extraordinar de dezvoltare industrială în toate domeniile, iar acesta cu siderurgia este cu atât mai mult de apreciat, cu cât, după cum se ştie (dacă mai ştie sau dacă mai apreciază cineva!) România aducea materia primă - minereul de fier -, tocmai din Australia, din India, din Brazilia, şi o transporta cu flota navală proprie, care se situa printre cele mai puternice din lume - numeric şi în privinţa capacităţii de transport!

- 16 iunie 1989: „Declaraţia de la Budapesta”, aprobată şi de ex-regele Mihai, susţinea că „Transilvania nu este pământ românesc, că ne-am format acolo împreuna cu ungurii”. Semnatarii: Antal G. Laszlo, Antall Jozsef, Balogh Julia, Biro Gaspar, Csoori Sandor, Fur Lajos, Illzes Maria, Jeszensky Geza, Keszthelyi Gyula, Kodolanyi Gyula, Molnar Gusztav, Stelian Bălănescu, din partea Cercului Român din R.F.G., Mihnea Berindei, vicepreşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (L.D.H.R.), Ariadna Combes, vicepreşedinte al L.D.H.R., Mihai Korne, director al revistei „Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Elveţia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului L.D.H.R., membru al Partidului Naţional Liberal. Ulterior, şi alte persoane şi organizatii s-au alăturat acestei declaraţii: Rockenbauer Zoltan si Vagvolgyi Andras, din partea Federaţiei Tineretului Democrat (FIDESZ), Partidul Liber Democrat, Asociaţia Maghiarilor din Transilvania, prin preşedintele Kiss Bela şi secretarul Spaller Arpad, întregul colectiv redacţional al revistei „2000”, Bojtar Endre, şeful secţiei pentru Europa răsăriteana a Institutului de Istorie Literară, prof. Bela Kallman, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alain Paruit, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismaneanu, Ileana Vrancea, George Barbul, Doru Braia, Dina Bratianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea[5]. Toţi aceştia susţinând mişeleşte că Transilvania nu este pământ românesc.
- decembrie 1989: România, la cheremul străinilor: „Yalta ’44 (Roosevelt, Churchill, Stalin) - Malta ’89 (Bush Sr.-Gorbaciov)”. Băile de sânge din România - „Promisiunea lui Gorbaciov” făcută lui Ceauşescu. Marea înşelătorie a secolului al XX-lea.
- 1990-2015: Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au adus România pe marginea prăpastiei, au jefuit, au vândut economia şi pământulŢării, iar astăzi, regimul Iohannis aruncă Ţara în războiul altora. Urmează distrugerea şi prăbuşirea României.
- 2004: La invitaţia Preşedintelui României, Baza militară de la Kogălniceanu a devenit bază militară americană, iar România, ţară sub ocupaţie. „În ultimul deceniu, în calitatea sa de membru N.A.T.O. din anul 2004, România s-a transformat într-unul dintre cei mai buni şi mai loiali aliaţi ai Statelor Unite, aducând o contribuţie timpurie la eforturile NATO şi ale coaliţiei în Kosovo, Irak şi Afganistan. România este un participant de încredere în cadrul operaţiunilor internaţionale de menţinere a stabilităţii, aţi lucrat strâns cu Forţele Armate ale Statelor Unite în operaţiuni pretutindeni în lume [...]”[6].
- 2014: EuroMaidan Kiev, copie la indigo a decembriadei anului 1989 din România.
- 16 martie 2014: federaţia Rusă anexează Crimeea fără a trage un foc de armă.
- 12 martie 2015: Preşedintele României, Klaus Iohannis, şi Preşedintele Poloniei, Bronislaw Bokorowski, au vorbit ca să se afle în treabă despre parteneriatul strategic dintre cele două state. Adresându-se românilor din Polonia, preşedintele Iohannis i-a servit cu iluzii fantasmagorice: „După ani de dezamăgiri şi nereuşite, vă spun astăzi cu toată sinceritatea că vom putea construi împreună acea Românie pe care ne-o dorim; un loc în care ne vom bucura să trăim, din care nu vom mai fi tentaţi să plecăm şi la care dumneavoastră vă veţi putea întoarce cu inima deschisă. Oricâte eforturi şi sacrificii ar cere, vom reuşi cu viziune, calm şi răbdare să clădim o societate românească în care să primeze valorile democratice, încrederea în instituţii şi în statul de drept, toleranţa, respectul pentru muncă, educaţie, cultură. Această reconstrucţie a început deja.[...]”[6]. Vise, taică, vise...
- 14 martie 2015: După ce, la ordine externe au distrus, cu bună ştiinţă, Armata României, astăzi, când realitatea demonstrează prostia criminală a conducătorilor post-decembrişti, intense pregătiri „pacifiste” pot fi observate pe teritoriul Ţării. Fără a mai aminti de escrocheriile comise prin vânzarea dotării militare, România este acum singura ţară - membru N.A.T.O. - care, exceptând sicriele zburătoare venite pe căi ocolite din Portugalia şi alte câteva relicve „ceauşiste” nu mai are aviaţie militară. Spre ruşinea poporului nostru care a dat numeroşi aşi ai aviaţiei militare, astăzi, cerul românesc este patrulat de avioane N.A.T.O. Ruşii ne sfidează, şi pe drept cuvânt. În loc să-şi vadă lungul nasului şi să apere interesele României, precedentul şi actualul şef al statului, două personaje-liliputane ca viziune şi acţiune, s-au răţoit la Putin, uitând cine sunt şi pe cine reprezintă. România este târâtă spre război: „Un convoi de tehnică militară americană (O unitate americană dotată cu 35 de transportoare blindate 8×8 Stryker şi vehicule de tip Humvee au venit în România din Germania, de la baza Ramstein - n.a.) a ajuns la Baza Aeriană Mihail Kogăniceanu[7]. Şase nave de război N.A.T.O au intrat în Marea Neagră. „În perioada următoare, pe teritoriul României se efectuează mai multe transporturi de tehnică militară aparţinând Forţelor Terestre Americane dislocate în Europa. Militarii americani şi echipamentele din aceste transporturi vor participa la exerciţii comune cu militarii Armatei României.[...] Totodată, şase nave de război, printre care şi una americană, au ajuns vineri dimineaţă în Portul Constanţa. Vasele vor lua parte luni la un exerciţiu în Marea Neagră. Gruparea navală N.A.T.O. « Standing Maritime Group-2 » (S.N.M.G.-2), care se află în Marea Neagră în luna martie, este alcătuită din patru fregate (Canada, Turcia, Italia şi România), un crucişător (S.U.A., nava comandant) şi o navă auxiliară (Germania). Forţele Navale Române sunt reprezentate în grupare de fregata « Regina Maria », cu un elicopter la bord, iar celelalte nave sunt: crucişătorul « U.S.S. Vicksburg», fregatele H.M.C.S. « Fredericton », T.C.G. « Turgutreis », IT.S. « Aliseo » şi nava auxiliară F.G.S. « Spessart »”[8]. De asemenea şase avioane F 16 americane au ajuns la Câmpia Turzii, împreuna cu 150 de militari americani, care vor efectua exercitii alaturi de sase MiG 21 Lancer şi patru elicoptere IAR 330 Puma.
 
Să ascultăm vocea marilor lucizi din România
 
„Clasa politică postdecembristă este cea mai incompetentă, cea mai lacomă şi cea mai arogantă din istoria României!”
 
Închei acest bilanţ sumar,cu cugetarea amară a unui mare istoric: „Clasa politică postdecembristă este cea mai incompetentă, cea mai lacomă şi cea mai arogantă din istoria României. [...] La 20 de ani de la marea vărsare de sânge din decembrie 1989, România arată ca un animal bolnav şi hăituit. Ne uităm în urmă şi nu ne vine să credem că au trecut două decenii de speranţe zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea şi deziluzia, începuturile neterminate, politica murdară, cu degetul pe trăgaci, manipularea televizată. Lipseşte o viziune, un proiect naţional de salvare. Lipseşte harta viitorului. Trista privelişte n-a căzut din cer. Au creat-o politicienii şi românii înşişi. Nu mai putem sa ne ascundem după deget.” (Florin Constantiniu - 2010).
 
România, la răscrucea furtunilor
 
„Neam părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor […]. Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi de a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume. Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem toţi acasă”. (Nicolae Iorga).
 
Blestemul poziţiei geopolitice a României 
 
„Suntem prea aproape de Rusia și prea departe de Dumnezeu!”. (Gheorghe Buzatu)
 
„Voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi”
 
În contextul în care se află astăzi România, cuvintele Mareşalului Ion Antonescu, rostite înainte de a fi asasinat, capătă noi semnificaţii, demonstrând vizionarismul marelui patriot român: „Scump popor român, [...] Acest război care s-a sfârşit cu înfrângerea Germaniei, nu va pune capăt conflictului mondial început în anul 1914. Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz, dinainte orice graţiere. În felul acesta voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi”[9]. (Mareşal Ion Antonescu). 
 
Românii nu vor ca Ţara lor să fie transformată într-un „No man’s land”, între Est şi Vest!
 
Domnule Preşedinte al României, am amintit în această succintă şi incompletă retrospectivă, numele a doi uriaşi ai României, cu bunele şi mai puţin bunele lor, dar, fără drept de contestare, marii patrioţi: Antonescu şi Ceauşescu. Am numit şi patru pigmei nocivi Neamului Românesc: Iliescu, Constantinescu, Băsescu şi ex-regele Mihai. Deocamdată, sunteţi înrolat în „grupa mică” şi, după debutul lamentabil, după umblatul hai-hui, încotro şi nicăieri, precum o muscă fără cap, este greu de acceptat că vă veţi putea depăşi actualul statut. Nici chiar străbătând „pas cu pas” Mitteleuropa şi declarând că România va fi „un loc în care ne vom bucura să trăim”. Poporul român are sacul plin cu promisiuni neonorate şi cu minciuni condamnabile. Nu mai staţi cu căciula în mână la „Înaltele Porţi” ale Terrei! Să nu fiu înţeles greşit: nu soarta dumneavoastră mă îngrijorează, ci a Neamului din care fac parte. Românii nu vor ca Ţara lor să fie transformată într-un „No man’s land”, între Est şi Vest! De aceea întreb: Qvo vadis, România?
Grafica - Ion Măldărescu
------------------------------------
[1] RICHR: Ch.12 - Trials of the war criminals, page 5 şi Convenţia de armistiţiu
[2] „Gardianul”, 23 mai 2009
[4] Annely Ute Gabanyi, Cercetător asociat la Institutul german pentru probleme naţionale şi de securitate din Berlin (Stiftung Wissenschaft und Politik - Berlin).
[9] Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, Iaşi, Ed.Moldova, 1991, p. 336.
footer