Revista Art-emis
Un „mărţişor” nesperat pentru viitorul elitei politice a Ţării, transplantul de cap PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 01 Martie 2015 18:50

Ion Măldărescu, art-emisAstăzi, 1 Martie 2015, când primăvara şi-a trimis solii în toate cele patru zări, dăruim dragelor, graţioaselor şi frumoaselor noastre românce, oriunde s-ar afla ele, mame, surori, soţii sau prietene, colege sau pur şi simplu, conaţionale, tuturor purtătoarelor de i-ie şi inimă românească, o floare, un ghiocel sau o brânduşă, simboluri ale retrezirii naturii la viaţă. Vă respectăm şi vă iubim! (Redacţia ART-EMIS).

Invăţăturile lui K.I. către oracolul său, Facebook-Special-Service (F.S.S.)

Misterele politicii practicate pe malurile Dâmboviţei nu numai că par a se limpezi, ci, dimpotrivă sunt, pe zi ce trece, mai ocultate, mai ascunse celor pe care ar trebui să-i servească. Perdeaua de fum aruncată peste ochii „prostimii” sub perdelele războiului cătuşelor atribuit D.N.A. şi S.R.I. nu înseamnă că Zeiţa Themis şi-a intrat în drepturi. În mod deliberat nu i se repartiza locuinţă din rezerva statului român decât după ce noile reguli ale joculu vor fi instalate. Referindu-se la umbletul său pe alte meleaguri, pseudo-comico-politicianul paralel cu realitatea, scos din căciula postdecembristă şi ajuns şef al statului prin artificii butonate la taste a trecut de la fizică la filosofie. Exteriorizându-se către nu ştiu cine, din nu ştiu ce ţară, de pe nu ştiu ce continent, nu pe site-ul Preşedinţiei României, ci pe reţeaua virtuală care l-a uns preşedinte, ilustrissimul a emis profetic: „Rolul României este de a fi un reper de stabilitate în zonă şi de gândire politică înţeleaptă în contextul tensiunilor şi al pericolului de la graniţa de est a U.E.”. Încercarea de a imita - fără şanse de succes - jocul şi rolul primului preşedinte al României din anii ’70 în diplomaţie, a evidenţiat că actualul chiriaş de la Cotroceni nu are nici prestanţa, nici puterea de convingere, nici abilitatea diplomatică, nici consilierii apţi să-l îndrume pe drum drept. Herr Iohannis face naveta de la Paris la Bucureşti, de la Berlin la Chişinău şi de la Bucureşti la Sibiu, la Kiev şi... vice-versa. „Numai din această întâlnire a Estului cu Vestul pot să apară soluţii de pace şi speranţe de prosperitate. Este o temă de reflecţie politică pe care o voi adânci cu prilejul vizitei mele la Kiev”. Adică ce-o fi intenţionat să sugereze Măria Sa Iohannis? Că reprezintă... Estul? Vestul? Adâncă filosofie şi tare greu de priceput! Până una-alta, în profundă antiteză cu interesele Ţării, bâzâie de colo-colo pe la Înaltele Porţi ale momentului, dar nimeni nu-l prea bagă în seamă. Mai degrabă s-ar ocupa de grădina de-acasă unde orânduielile sunt la fel de neorânduite, răvăşite şi fără perspective optimiste de a intra în normalitate.

Excelenţă, de un sfert de veac, „nu-i fu bine vacii noastre!” 

Herr K.I., în vreme ce Excelenţa Voastră, bateţi câmpii-le de colo-colo, Zeul Marte şi-a pus zalele şi îşi zdrăngăne armele lângă uşa noastră. Este imperios necesar ca măcar acum, în al XII-lea ceas, împreună cu specialiştii în domeniul strategic-militar - nu cu „specialiştii” în hoţie ai algoritmului politic care au mai rămas în libertate - să puneţi la punct strategia de apărare a teritoriului Ţării în caz de război. Sunteţi şeful C.S.A.T. şi Comandantul Suprem a ceea ce a mai rămas din Armata României, Excelenţă! Axa Moscova-Budapesta-Belgrad nu vă dă deloc de gândit. Rău, dacă-i aşa! Pe vremea primului Preşedinte al României se practicau exerciţii de alarmă (aeriană, chimică etc.), existau adăposturi amenajate pentru populaţie, funcţiona un sistem de alarmare şi apărare civilă. Astăzi, adăposturile s-au transformat în magazii, în dormitoare improvizate pentru boschetari, în toalete ocazionale, ori sunt pline de gunoaie. Centrele regionale de Apărare Locală au fost desfiinţate şi specialiştii concediaţi. Toate sunt paragină! Sirenele s-ar putea să fi ruginit demult. Ce-aveţi de gând, Excelenţă? Veţi pune pe cineva cu goarna să sufle-n ea când vor sosi avioanele cu „bomboane" sau veţi pune placarde inscripţionate: „Pe aici nu se trece!"? Decât să „buzăriţi” vecinii, uitaţivă-n ograda proprie, Excelenţă, că de un sfert de veac, „nu-i fu bine vacii noastre!”. Ucraina ne-a adus numai necazuri. De românii din Ucraina nu vă pasă, dar îi plângeţi cu lacrimi de crocodil pe ucraineni, pentru că ruşii i-au cam scuturat. Nu grija Ucrainei trebuie s-o purtaţi. Excelenţă, aţi jurat pe Biblie şi pe Constituţia României să apăraţi interesele Poporului Român şi nu-i uitaţi nici pe cei din afara strâmbelor graniţe oficiale postbelice. Aveţi şi datoria şi obligaţia să vă îndepliniţi jurământul!

Purtătorii ilegali de cap, în alertă generală

Brambureală mare la Parlamentul României! „Capetele” celor două saloane de meditaţie transcedentală, uneori convertite în dormitoare, Zgonea şi Tăriceanu nu mai fac faţă. Nu reuşesc să tempereze nerăbdarea celor care scriu cereri de înscriere pe listă. Pentru ce? „Aleşii neamului”, purtători ilegali de capete au luat cunoştinţă cu destulă întârziere, dintr-o publicaţie dâmboviţeană, de performanta şi revoluţionara realizare a doctorului Sergio Canavero, supranumit şi Doctor Frankestein: „capul cuiva va putea fi ataşat corpului unui donator, în cazuri în care propriul trup a fost afectat de boli nevindecabile, ori nervii şi muşchii nu mai funcţionează [...], beneficiem de toate mijloacele pentru ca persoanele care primesc capul unui donator să poată duce o viaţă normală”[1]. Având în vedere că numeroşi „aleşi ai neamului” sunt cam grei de cap, suprasolicitarea este explicabilă. În plus, are un avantaj de sezon, pentru că „Procedura cere ca atât capul ce urmează să fie transplantat, cât şi corpul ce va beneficia de transplant sa fie răcite la 12-15 grade Celsius. Capul trebuie ataşat rapid trupului abia decapitat, pentru a se restabili circulaţia sângelui. Abia apoi inima poate fi repornită, chirurgii putând reconecta şi celelalte sisteme vitale, inclusiv măduva spinării.” Anotimpul este propice unei astfel de temperaturi, mai cu seamă pe timpul nopţii, ceea ce permite o substanţială economie de energie electrică, implicit câştigul de timp şi reducerea cheltuielilor către prestatorii de servicii. În deplină armonie cu marele eveniment, ne putem descoperi scopul aruncării pe piaţă a proaspetelor carduri de sănătate, pentru moment, doar contribuţie la campania electorală. A cui? „Prietenii ştiu de ce” şi mai ales, cum! Publicaţia „The Independent” precizează că odată cu operaţia de implant se va rezolva şi problema coloanei vertebrale, pe care foarte mulţi o au din cauciuc. Cât despre măduvă, s-ar părea că la unii lipseşte din naştere. Un impediment serios îl constituie însă costul intervenţiei. Canavero estimează că un transplant de cap ar costa cel putin 10 milioane de euro, deci, pentru amatori, un nou motiv în cursa furăciunilor. Dar ce nu face omul pentru a-şi păstra capul sau pentru a şi-l implanta pe un trup mai „şmecher”, care să ţină la tăvăleală! Se nasc şi alte semne de întrebare: nu ştiu de unde or fi apărut şi decapitatorii ISIL aşa, hodoronc-tronc! Nu cumva fac şi ei experienţe în domeniu, că prea multe capete au retezat?! Vai de capul lor!

Tac ca mortu-n păpuşoi!

Vorbind de cap, „piesa” defectă a primarului de la Carei, U.D.M.R.-istul, Eugen Kovacs, conţine multiple componente ale arsenalului broşuristic al lui Ducso Ksaba din anul 1939, denumit „Nincs Kegyelem!” (Fără îndurare!). Influenţa lor nefastă încă mai răbufneşte şi astăzi. La trei sferturi de veac de la masacrele horthyste din nod-vestul Ardealului românesc, săvârşite de „Crucile cu săgeţi” şi bestiile din armata lui Horty asupra românilor şi evreilor din teritoriul ocupat în urma criminalului Diktat de la Viena, unele capete defecte, uzate fizic şi moral, vor capul lui Eminescu. Demn urmaş al lui Atilla, domn primar al oraşului-emblemă, Carei, din România, Eugen Kovacs, sub motiv că nu s-a specificat din ce material va fi construită statuia lui Mihai Eminescu, interzice instalarea acesteia în parcul localităţii, alături de scriitorii maghiari. Deşi este o blasfemie ordinară şi o gravă ofensă la adresa poporului român, aceasta nu este o noutate. Consilierii locali de „religie” U.D.M.R. n-au dat uitării opinca pusă pe clădirea Parlamentului de la Budapesta, în 1919, aşa că în anii trecuţi i-au declarat „indezirabili” şi pe Ionel Brătianu şi pe regele Ferdinand. Ar fi cazul ca pe steagul fals-numitului Ţinut secuiesc pe care îl îndrăgeşte domn primar de la Carei (de ce nu şi pe al Ungariei?), ca gest al „toleranţei maghiare” să fie brodată şi opinca românească. Să-şi bage minţile-n cap domnul primar, - că până la eventuala sa operaţie programată la doctorul Frankenstein - oraşul Carei se află în România, nu sub administraţia coroanei Sfântului Ştefan. Înţeleg că „aleşii neamului” din Parlamentul României acordă prioritate „0” problemei cu „capul”, dar nu prea înţeleg de ce Guvernul României şi reprezentantul său oficial în judeţul Satu Mare tac precum mortu-n păpuşoi.

--------------------------------------------------
 
footer