Revista Art-emis
Urmaşul regilor României ajutat de agenţii Kremlinului? PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Luni, 08 Decembrie 2014 01:48
Regii Romaniei - Klaus Iohanis şi prieteniiAbordând o astfel de temă sunt conştient că noii sau mai vechii oportunişti, obedienţi în faţa N.W.O. şi a Înaltelor Porţi occidentale îmi vor face trimiteri la origini. Erwinbureriştii, „scânteişti” cândva, astăzi autointitulaţi critici în domenii care nu au absolut nicio tangenţă cu materia lor cenuşie, nişte Gică-contra expiraţi, dar adulatori înregimentaţi ai secesionismului ghermanisto-iredentist, vor lovi cu sârg, punându-mi etichetele anti-american, anti-occidental, anti-xenist, anti... Dumnezeu mai ştie ce. Voi proceda precum unul dintre reprezentanţii-simbol al Intelligence-ului românesc, considerând demersul meu drept „Un risc asumat”. Îmi permit ca momentan să-i ignor „suveran” pe erwinbureriştii amintiţi în favoare unui subiect prioritar, cu promisiunea că voi reveni, materia primă pentru un viitor comentariu constituind-o prelucrarea cu „pielea clientului” transplantat peste ocean.
 
Măria Sa, Vodă Iohannis I de Sibiu
 
S-a vaporizat componenta manipulării active a „revoluţiei diasporeză.” După cum am afirmat şi în precedentul editorial, nu noul şef ales al statului român a câştigat, ci manipularea profesionistă, concretizată prin dezorganizarea-organizată şi dezaprobarea unei jumătăţi a electoratului românesc faţă de P.S.D. & Co. Dacă tot am ajuns aici, permiteţi-mi să-mi exprim unele „ciudăţenii” cu privire la Măria Sa, vodă Iohannis I de Sibiu:
- firesc era ca acţiunea judecătorească asupra „situaţiei de incompatibilitate” a lui Klaus Iohannis să fie lămurită şi prezentată cetăţenilor României (dacă acestuia i se poate permite sau nu să candideze la cea mai înaltă funcţie a statului român), înainte de a candida;
- nefiresc este ca verdictul - în cazul în care va fi nefavorabil persoanei în speţă - să permită ca sub umbrela imunităţii, un incompatibil să conducă destinele Ţării timp de cinci ani, fără a-l trage nimeni de mânecă. Precedentul a fost creat de precedentul şef de stat prin cazul Flota, înmormântat, astupat şi betonat precum bunkerul lui Hitler;
- nefiresc este ca împotriva prevederilor actului fundamental al României, o persoană cu dublă cetăţenie să creeze ambiguităţi şi nesiguranţă privind loialitatea faţă de statul căruia îi va fi credincios. Unul dintre precedentele create aparţine însuşi liderului de la Washington, care se pare că nu s-ar fi născut în S.U.A., ci altundeva, fapt ce contravine Declaraţiei de Independenţă a federaţiei americane. Dacă tot a venit vorba de „Nomber 1 - U.S.A.”, conform anunţului purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Josh Earnest, preluat de Mediafax, „preşedintele de la Casa Albă a acuzat dureri în gât şi a mers la spital pentru a fi supus unui control medical amănunţit. [...] Preşedintele prezintă o inflamaţie a ţesutului în urma refluxului de acid, care va fi tratată în mod corespunzător”[1], a spus Ronny Jackson, medicul personal al lui Barack Obama. Presupun că după efectuarea analizelor complete, medici i-ar putea recomanda să facă mai puţin „gât” şi să fie mai econom la inabilităţi diplomatice. Nu de alta, dar Frau Merkel abia aşteptă să-l „asculte”, nu doar vice-versa;
- firesc este ca Neamul Românesc să fie condus de oameni corecţi, deasupra oricăror urme de îndoială asupra bunei credinţe, a corectitudinii şi a moralităţii, nu de veleitari oportunişti conjuncturali;
- firesc ar fi fost ca tot românul să ia cunoştinţă de opiniile unui Român şi de interesul său pentru ţara unde s-a născut - Călin Georgescu[2].
 
Instituţia Monarhiei este anacronică şi nedemocratică!
 
Fiindcă bazaconia regală a sucit minţile obosite ale unor expiraţi, necunoscători indecişi ori rău informaţi, se impune o desluşire inevitabilă şi - pentru unii - deloc convenabilă: Instituţia Monarhiei este anacronică şi nedemocratică! De ce? Explicaţia poate fi extinsă şi obositoare, subliniez câteva repere:
- indiferent că „primul născut” al familiei regale este un autist sau imbecil (istoria cunoaşte asemenea cazuri), acesta are dreptul legal la succesiunea tronului;
- indiferent că monarhul pune în practică o decizie în detrimentul propriului popor, este absolvit de vină. Este deasupra Legii! Cazul Trădării Naţionale a EX-regelui Mihai de la 23 august 1944 este mai mult decât edificator în acest sens;
- paradoxal, deşi instituţia Monarhică a fost-este abolită în România (peste câteva zile se vor împlini 67 de ani de la semnarea Actului de Abdicare - prilej cu care Carol al II-lea - tatăl abdicatului -, s-a exprimat nu tocmai patern la adresa lui „Mihăiţă”) în ţara paradoxurilor există „Casa Regală” a Republicii România, iarla TVR 1 se difuzează „Ora regelui”. Nu se precizează exact care, fiindcă avem câteva reprezentanţe „regale” de etnii diferite. Oficialii statului, inclusiv nou alesul Preşedinte al României i se adresează senectu'ii sale cu apelativul „Majestate!” Nu cred că ar dăuna adevărului să amintim cât de folositori au fost Ţării majestăţile lor, foştii suverani:
 
Carol I.
 
După alungare lui Al. I. Cuza, scăpătatul principe de Hohenzollern Sigmaringen a fost adus în România clandestin, pe Dunăre. Avea cu sine două valijoare, conţinând strictul necesar al întreţinerii personale. Gurile rele afirmă că după şapte ani de la înscăunare, când, din porunca sa a început construcţia Castelului Peleş, s-ar fi descoperit şi apoi au dispărut „sute de plăci de aur cu o scriere aparent necunoscută. Ipotezele au explodat mergând până la cea a descoperirii unei biblioteci antice a Dacilor deţinătoare a istoriei necunoscute a celui mai important filon istoric al Neamului Românesc cu o probabilitate mare de a constitui una din bazele importante ale popoarelor Europei. Au mai rămas doar nişte copii făcute în plumb a căror cercetare ştiinţifică se evită în mod suspect de peste 130 de ani sub pretextul că sunt false și fără a se prezenta vreo explicaţie pentru care motiv cineva ar face zeci de plăci false în plumb, deci fără nici o valoare practică, muncind sisific şi inutil să le facă pe fiecare diferită dar cu o grafică unitară, coerentă, logica cu reprezentarea unor vestigii antice ca părţi ale cetăţii Sarmisegetuza necunoscute la momentul construirii Castelului Peleş. Oare ce se poate spune despre Carol I care a păstrat toată viaţa tăcerea asupra acestui imens subiect despre care ştia totul, ca o fi vreun patriot discret ? [...] Carol I a protejat un şir care poate constitui o listă nesfârşită de acte antiromâneşti şi abuzuri împotriva românilor, bine ascunse de propagandă antiromânească omniprezentă care îl prezintă pe Carol I drept un apărător al intereselor Neamului Românesc”[3]. Dacă la venirea în Ţară Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen era sărac, la moartea sa, în decembrie 1914 Carol I deţinea o avere considerabilă.[4]
 
Ferdinand I.
 
A fost singurul rege al României care a pus înaintea intereselor personale şi de familie, interesele Ţării, act care a avut drept consecinţă excludere sa (şi a urmaşilor lui) din casa Regală de Hohenzollern, de către șeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
 
Carol al II-lea.
 
Fără a-i contesta unele merite în organizarea internă, prejudiciile morale (inclusiv acuzaţia de dezertare din armată) şi materiale repetate aduse României l-au dezonorat, ducând la ultima sa abdicare.
 
Mihai I.
 
A fost pus pe tronul regal, sub Regenţă, la vârsta copilăriei. Atunci când Carol al II-lea a considerat oportun, l-a înlăturat. Mihai a preluat tronul după ultima abdicare a tatălui său, în septembrie 1940, cu ajutorul generalului Ion Antonescu. Mihai a împărtăşit privilegiile cu Mareşalul Ion Antonescu, atâta vreme cât i-a convenit (lui, nu poporului). A complotat împotriva Conducătorului Statului, l-a arestat şi, în plin conflict militar l-a predat inamicului (U.R.S.S.), când încă soarta războiului nu era decisă definitiv. A provocat un nou „Stalingrad”, cu pierderi extraordinare atât pentru Armata Română cât şi pentru Wehrmacht. Cum poate fi numit gestul său altfel decât trădarea poporului român? Pentru aportul său la ofensiva sovietică a fost recompensat de Stalin cu cea mai mare distincţie a U.R.S.S., „Победа” (Victoria), (gest repetat de Vladimir Putin în anul 2009, la 65 de ani de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial). Consecinţa actului de la 23 august 1944 a fost decimarea până la anihilare totală a ofiţerimii şi a intelectualităţii române. La 30 decembrie 1947, Stalin, prin guvernul instalat la conducerea României - pe care l-a legitimat cu însăşi acordul său - l-a aruncat ca pe o măsea stricată. După 1990 a fost investit cu privilegii nemeritate şi a primit nu doar ceea ce i s-a confiscat de regimul pro-sovietic căruia i-a prilejuit instaurarea. Despre regii de origine germană ai României, cam atât, dar: „Istoria se va răzbuna, repetându-se”. (Nicolae Iorga)
 
Care este legătura dintre Klaus Iohannis şi agentul rus Renato Usatîi?
 
Cele menţionate de jurnalistul Victor Roncea în portalul „Bursa” sub titlul „Un «asasin în lege» în coasta lui Iohannis, pe axa Moscova-Chişinău-Bucureşti”[5] demonstrează că cel puţin una din sursele de finanţare a proaspătului ales ca şef al statului român este mai mult decât dubioasă. Apartenenţa sursei nu este străină de serviciile speciale ale Moscovei, fiind implicată direct şi în recentele alegeri din România din stânga Prutului. Un supliment de informaţie despre „sursă” este relatat fără menajamente în publicaţia stiripesurse.ro[6] sub titlul Legătura dintre Klaus Iohannis şi agentul rus Renato Usatîi. Nedumerit şi îngrijorat pentru perspectiva oferită, închei întrebând: noi, românii, pe cine şi ce am votat?
 
Notă: Se pare că alături de alte numeroase inabilităţi inacceptabile ale diplomaţiei româneşti, obedientă până la servilism şi umilinţă U.E. şi S.U.A., dar fără a cere şi drepturile cuvenite unui stat - oficial încă suveran, dar neoficial cu statut de colonie - ratarea şanselor este încă una dintre specialităţile de bază a guvernelor postdecembriste ale României, ţara de la periferia U.E.. O ştire proaspătă (7 decembrie)  apărută în cotidianul maghiar Rador menţionează: „Politica privind deschiderea spre Occident şi Orient oferă numeroase posibilităţi pentru ambele ţări” (China-Ungaria - n.n.), a declarat ambasadorul Chinei în Ungaria, la un expozeu ţinut la Şcoala Superioară Populară din localitatea ungară Lakitelek. Potrivit diplomatului chinez, intersectarea politicilor de deschidere a Chinei spre Occident, respectiv a Ungariei spre Orient oferă numeroase noi posibilităţi pentru ambele ţări. Ambasadorul Xiao Qian şi-a exprimat convingerea că ţelurile şi strategiile comune vor apropia tot mai mult cele două ţări şi vor fi realizate din ce în ce mai multe proiecte de cooperare. Politica de deschidere spre Occident a Chinei a fost asemănată de ambasadorul chinez cu Drumul Mătăsii, care a legat în trecut Asia de Europa”[7]. Încă o dată, parafrazez: nu tot ce-i bun pentru U.E este bun şi pentru România! Ungaria ştie ce vrea. România, BA!
Grafica - Ion Măldărescu
---------------------------------------
[4] Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Casa Regală, dosar nr. 88/1914, f. 1-5. Inventarul întocmit la 1 octombrie 1914 este scris de mână, în limba română, pe trei file de culoare albastră, legate cu un şnur tricolor şi sigiliul cu ceară roşie al Tribunalului Ilfov, secţia II civilo-corecţională. Tot aici se află şi un inventar restrâns, fără detalierea titlurilor şi a sumelor corespunzătoare, semnat de trei persoane: preşedinte - Grigore Pherekyde, mandatarul Maiestăţii Sale Regelui - Louis Basset şi grefier - N. Cristescu. În aceste acte nu sunt cuprinse veniturile rezultate din exploatarea Domeniilor Coroanei şi venitul din Lista civilă, după cum nu figurează nici castelul Peleş, construit în întregime din fondurile private ale lui Carol I, lăsat moştenire viitorului Rege; de asemenea, galeria de tablouri şi colecţia de arme de la castelul Peleş erau considerate, potrivit prevederilor testamentare, proprietate a Coroanei României (a Instituţiei, nu a regelui - n.n.).
footer