Spaţiul Schengen nu ne mai vrea şi gata! Motivul? Am ratat lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Intrarea României şi a Bulgariei în Schengen ar „balcaniza" Europa. Imaginea negativă din mentalul colectiv european se răsfrînge asupra statutului extern al României. Pierre Rousselin afirma în Le Figaro: „Nu unei Europe balcanizate! Europa nu este un supermarket de unde fiecare să-şi ia ce-i trebuie, fără să respecte regulile". Fireşte, cei care fac regula în Europa se servesc din acelaşi supermarket, dar numai din rafturile care le hrănesc interesele. Preşedintele şi premierul se scuză, afirmînd că ar fi vorba de „discriminare" faţă de România. E cert, nu mai putem merge pe ideea că Europa trebuie să oprească circulaţia de pe uscat, din aer şi din ape, ca să ne ajute pe noi să trecem şontîc-şontîc, în cîrjele împrumutate cu teatrală cumsecădenie de tătucul FMI. Aşa s-a întîmplat şi cu aderarea la U. E., cu intrarea în NATO, cînd boierii noştri au decis că trebuie să profităm de oportunităţi, să plătim gros din buzunare ca să fim la adăpostul integrator, decît să rămînem după porţi.
În 2011 Guvernul mizează pe taxe şi impozite tot mai mari. Prognozele specialiştilor privind trîmbiţata creştere economică vor fi sortite coşului de gunoi. Criza datoriilor din bănci se va acutiza, exportul se va diminua, şomajul va creşte în condiţiile în care datoriile externe ale ţării se acumulează treptat, inflaţia va rămâne ridicată, puterea de cumpărare a românului va scădea drastic, dispărînd şi iluzia creşterii economice prin consum. Înţelegerea cu FMI obligă Guvernul să trimită acasă aproximativ 15.000 de bugetari, să diminueze salariile 25%, să taie din îndemnizaţiile pentru mame şi din ajutorul de şomaj. Pensionarii cu venit de 740 de lei se vor trezi cu bani mai puţini, li se vor reţine obligatoriu contribuţii de sănătate, de parcă nu ar mai fi fost dijmuiţi odată. Potrivit proiectului de buget, guvernul va tăia din fondurile pentru salariile profesorilor, din cel al investiţiilor la sate, în plus, vom scoate mai mulţi bani din buzunare pentru cumpărături. Se spune că Stalin i-ar fi dat dispoziţie lui Beria, cu privire la gulag-uri: „nu-i împuşca, bate-i bine de tot!" O fi ştiut el de ce, cum bine ştiu conducătorii noştri de ce aplică poporului astfel de bătăi.
Elementul de noutate al anului va fi cardul naţional de sănătate, iniţiat de Ministerului Sănătăţii şi aprobat prin ordonanţă de urgenţă. Cardul va fi obligatoriu pentru cel ce va accesa serviciile medicale, dar şi pentru medicii din sistem. Un cip inserat în document va cuprinde: date de identitate, codul numeric personal, codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate, numărul de identificare al cardului, alte date de natură medicală, stocate pe cip. Cei care refuză cardul au posibilitatea costului serviciilor medicale, cu excepţia serviciilor de urgenţă. Aşadar, nu scăpăm de cip nici morţi, dar nici de tăvălugul disponibilizărilor şi al tăierilor, pentru că în 2011 România trebuie sa fie o ca o femeie suplă şi eficientă, o femeie la cură de slăbire, fără cheltuieli prea mari cu hrana şi cu întreţinerea. Potrivit bugetului de stat pentru 2011, în România, cuvintele de ordine vor fi: creşteri de taxe şi impozite, scumpiri pe toate planurile, mai ales la hrană şi căldură şi reduceri de salarii şi pensii.
Deşi cel mai indicată ar fi reducerea aparatului birocratic aservit puterii centrale şi locale. Aproape toate birourile administraţiilor publice sînt înţesate cu tot felul de foste gospodine durdulii de cartier, adică aşa, cu „şcoale" medii. Lesne de priceput, partenerii lor de viaţă trudesc din greu pe la partidele politice. Ptiu drace!, ce fericire să duci o viaţă de birocrat pe vremuri vitrege! Cînd faci politică de dreapta, de stînga sau de care o mai fi ea, e musai să-ţi protejezi familia, aşa scrie la Constituţie. Unde vom ajunge? Păi, e simplu. Într-acolo unde ne va tîrî fariseismul lor. Daca aş fi preşedinte sau primar aş trece la acţiune ca să-i scot din adormire şi inutilitate pe aceşti funcţionari. Aş da alarma antiaeriană de cîteva ori pe zi, le-aş tăia internetul ca să nu se mai joace, aş produce inundaţii prin birouri ca să aibă de adunat apa cu ciurul, şi i-aş obliga să ţină post negru, poate le mai scade grăsimea. Dacă tot nu li s-ar trezi conştiinţa, le-aş muta biroul în aer liber, pe cîmp, la arat şi semănat, la rînit zăpada de pe bulevarde, la plantat flori şi pavele, pentru că ei sînt cei care adîncesc gropile crizei. Ca să înceapă marea lor debarasare e nevoie de un manual de specialitate, musai conceput de ministrul educat şi aprobat în ordonanţă de urgenţă. Nu se mai naşte un Jacques Yves-Cousteau pentru România, datorită căruia Delta Dunării a fost salvată de la distrugere. Trebuie să ne apărăm singuri de noi înşine. În unele ţări scandinave este interzisă tăierea arborilor, iar lemnul de prelucrare se importă din România, de la proprietarii de păduri. Cine a mai pomenit să fii proprietarul unui munte sau al unei păduri? Întotdeauna au aparţinut statului. Noi ne distrugem ţara în deplină legitimitate, cu complicitatea în formă continuată a statului şi a Guvernului. Este războiul nostru şi nu e deloc simplu. Nu ar fi pentru prima dată cînd România trăieşte o dramă naţională de pe urma incompetenţei politice, numai că de peste 20 de ani, strategiile şi tehnicile de luptă sînt mult mai odioase – peste puterile românilor.
Organismele internaţionale continuă să joace inteligent în ograda noastră, transformînd-o încet într-o mlaştină, din care nu prea mai avem scăpare. Cît priveşte spaţiul Schengen, adio şi n-am cuvinte. Însă iubiţii noştri guvernanţi ar trebui să fie admiraţi peste secole la Antipa, bine împăiaţi şi cu ordonanţele mîncate de molii. Sînt exemplare unicat!