Revista Art-emis
Pretenţia Ungariei, primarele Vanghelie şi „leacul” împotriva nemulţumirilor populare PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Luni, 14 Iulie 2014 10:12

Maria Diana Popescu, art-emisAgramaţii şi nulităţile aspiră la funcţii înalte

Mircea Băsecu-Bercea Mondial, Voiculescu-ICA/terenurile A.D.S., Ponta-Duicu au luat faţa altor evenimente cu impact semnificativ asupra viitorului apropiat al României şi Uniunii. Marian Vanghelie, primarul sectorului 5 din Bucureşti cere, cu pofta lui contagioasă de putere, în schimbul voturilor din sector, să fie susţinut de partid la viitoarele alegeri, pentru funcţia de primar general al Capitalei. Numai primari unul şi unul a avut Capitala! De aceea este în urma metropolelor europene cu un secol. Va să zică, „Marean care este”, deşi n-a învăţat încă să conjuge verbul „a fi”, vrea mai multe fonduri pentru „almanahe” şi vanghelioane. Agramaţii şi nulităţile aspiră şi, culmea, obţin funcţii înalte. Ideal ar fi ca aceşti circari să-şi facă bagajul şi s-o tulească, nu să se aşeze ca păduchele în frunte, bătînd cu pumnul în masă pentru avansare.

Ar umbla cîrpit în coate şi ar cerşi la poarta bisericii

În Franţa, fostul preşedinte Nicolas Sarkozy este pus sub acuzare pentru corupţie şi trafic de influenţă, iar românii sînt nerăbdători ca minunea să se reverse asupra preşedintelui nostru, asupra Ilenei Cosânzene, asupra tuturor clanurilor de jefuitori, pentru glorioasa muncă depusă în slujba patriei şi poporului. Poate fi extrem de palpitantă viaţa în România, dacă ar fi să ne luăm după declaraţia fantastă şi absurdă de creştere economică de 4% a Premierului Victor Ponta, simţită doar la masa corupţilor, nu la cea a poporului. Îl invit pe premier să facă un schimb de experienţă cu „un român de rînd”, adică să se descurce lunar, la bloc, cu salariul minim sau mediu pe economie, cu doi-trei copii de îngrijit, cu plata utilităţilor, taxelor şi impozitelor şi cu rate la bancă. Nu i-ar mai rămîne nimic pentru hrană, ar umbla cîrpit în coate şi ar cerşi la poarta bisericii. Potrivit unei sinteze realizate de Institutul de Politici Publice, 41 de parlamentari, care au ştiut să adulmece din timp vînatul, şi-au schimbat în sesiunea februarie - iunie, partidul şi grupul parlamentar din care fac parte. Sigur, aceştia suferă de boala incurabilă a traseismului pentru avantaje financiare.  

Vişegradul, leac împotriva revoltelor şi manifestaţiilor populare

Mînios de respingerea solicitării Ungariei de a deschide birouri consulare la Oradea şi Târgu Mureş, Ministerul maghiar de Externe l-a chemat la discuţii pe ambasadorul României la Budapesta, Alexandru Victor Micula. Cu toate că în prezent Ungaria are, pe lîngă reţeaua de diversionişti, informatori, agitatori şi iluzionişti neoficiali, un birou consular la sediul ambasadei din Bucureşti şi consulate generale la Cluj şi Miercurea Ciuc, adică se lăfăieşte pe teritoriul nostru, Ungaria vrea acum birouri consulare şi în cadrul consulatelor generale de la Cluj-Napoca şi Miercurea Ciuc. România are o ambasadă şi un birou consular la Budapesta şi consulate generale la Szeged şi Gyula. Potrivit Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice, România are dreptul suveran să aprobe sau nu extinderea reprezentării consulare a altui stat pe teritoriul românesc.

Batalionul moşit de Merkel şi Hollande

Ungaria mizează pe ce? Probabil pe Eurogendfor, batalionul de „super-soldaţi” (ţinut pitit de presa naţională), care ne aşteaptă la colţ în caz de nesupunere. Fotomodelul-motociclist Tăriceanu împreună cu preşedintele Băsescu au perfectat şi parafat, cu ani în urmă, în Spania, proiectul „Jandarmeriei Europene - Eurogendfor”. Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia au angajat în acest batalion peste trei mii de bătăuşi şi puşcaşi antrenaţi pentru înăbuşirea violentă a protestelor populare, aşa cum s-a întîmplat în Grecia şi Turcia. „Batalionul de la Vişegrad (V4 EU BG), (moşit de Merkel şi Hollande - n.a.), parte a Unităţii de luptă comună a U.E. - scrie cotidianul slovac „Pravda” -, va fi gata de luptă pînă în 2016”, avînd oficial alte misiuni, iar neoficial, misiunea de a reprima orice revoltă şi manifestaţie populară, de a gestiona crizele şi nemulţumirile interne ale cetăţenilor europeni pe fondul dictaturii de la Bruxelles şi Berlin. Conform programului, Republica Cehă va trimite medici şi structură logistică, Ungaria, ingineri militari, Slovacia va pune la dispoziţie experţi în arme de distrugere în masă, iar Polonia va furniza cea mai mare parte a forţei militare, adică aproximativ 1.600 de soldaţi. Grupul de la Vişegrad - club informal care a luat naştere în 1991, nu a dezvăluit alte detalii, dar presa poloneză susţine că Batalionul va putea fi desfăşurat în zonele de conflict în maximum 15 zile, sub comanda Poloniei.

Unităţi speciale create după patent american

Experţii susţin că, Polonia, Cehia, Slovacia (fosta Cehoslovacie), Ungaria (foste membre ale Tratatului de la Varşovia, tratat care prevedea ca, în cazul în care erau atacate, să opună rezistenţă) au beneficiat de consultanţă americană pentru a crea unităţi speciale de intervenţie rapidă, care să „rezolve” treburile murdare dictate de la înălţimile periculoase, să se infiltrează în teritorii, să captureze şi să asasineze şefi ai unor structuri ostile lor, să pregătească insurecţii armate în ţări în care puterile oculte au hotărît că trebuie să se producă o schimbare de regim. Atunci, „Dacă ne pasă”, vorba cititorului, Cosmin Vasile, „cum e posibil ca Ministerul Culturii să aibă ministru ungur şi secretar de stat ungur, secretar general ungur, plus o grămadă de funcţionari? În ce ţară trăim?” Vai de biata cultură română care a încăput pe mîini străine! Premierul României ar face bine să-şi instaleze cabinetul, nu la Ministerul Apărării, ci în palatul guvernului de la Budapesta, să-şi ia şef de cabinet tot un ungur, de preferat ar fi agentul cu sutană, Tökes. Premierul are, deja, consilier personal ungur. Iată cîte coincidenţe! Se ştiu ccei care au comis această crimă la adresa intereselor naţionale, dar, ei între ei, cum să se tragă la răspundere?

N.R. - Publicat în data de 6 iulie la rubrica Editoriale, republicat în 13 iulie pe prima pagină

footer