Revista Art-emis
Mioriţa bolnavă, între Matrioşka, locomotiva Europei şi Uncle Sam PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 25 Mai 2014 15:30
România, NATO, Rusia, Putin, SUA, Germania, art-emisCa reper de plecare în cele ce urmează am ales reiterarea înţeleptelor cuvinte ale marelui istoric Nicolae Iorga, adresate celor care ignoră erorile trecutului: „Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se!" Când vor învăţa (oare vor?) oficialii României să reprezinte interesele cetăţenilor care, manipulaţi precum marionetele, i-au catapultat în vîrful piramidei naţionale? Când vor învăţa să-şi ţină gura închisă, pentru că, iată, gândirea lor „strălucită" şi extraordinara „capacitate de sintetizare" a meandrelor contextuale internaţionale au retrezit mai vechea ură şi dispreţul unei mari Puteri faţă de România. Plămădiţi parcă din acelaşi aluat, cei doi protagonişti ai conducerii Republicii România se poartă mai caraghios decât regii-bulibaşi, reuşind, prin prestaţiile grobianiste ale Ţiganiadei naţionale şi prin bufoneriile teribilisto-groteşti adresate ursului de la Răsărit să mai coboare câteva trepte în ochii întregii planete, cu perspectiva certă de a aduce Ţara la subsolul statelor civilizate. Umblă vorba prin târg că cei doi ar fi primit câte o scrisoare de la primul Preşedinte al României cu un scurt mesaj: „lăsaţi-i pe alţii să conducă, voi veniţi la mine. Urgent!".
 
Mai bine o alarmă falsă decât o catastrofă reală
 
Copil fiind, pe timpul războiului încercam să număr avioanele care treceau pe deasupra oraşului. Nu am terminat niciodată numărătoarea, treceau mai repede decât puteam eu număra. Matur fiind, vedeam avioanele militare brăzdând cerul în misiuni de apărare a spaţiului aerian românesc. Şi mă bucuram, simţindu-mă apărat. În anii „democraţiei” avioanele au dispărut de pe cerul Patriei. Cele rămase nevândute, au ajuns piese de muzeu, iar altele, România nu mai fabrică. Nici elicoptere, nici auto-amfibii, nici blindate, nici muniţie... Un membru al Parlamentului spunea că România are muniţie doar pentru cca 8 ore de război, iar Ivan estimează că ar avea nevoie de 30 de minute ca să cucerească România. Cumpărăm sicrie zburătoare abandonate de alţii, cumpărăm maşini blindate ca să le folosim în teatrele de operaţiuni ale altora. Când şi când, vreun avion îşi mai descărca „binefacerile”, lăsând dâre persistente - nu de condens, ci de „chemtrails”. De la o vreme - coincidenţă să fie? - după evenimentele fabricate la indigo România ʼ89 - Ucraina ʼ14, liniştea nopţilor a început să fie străbătută iarăşi de efectul sonor al motoarelor avioanelor cu reacţie. Nu ale noastre, ci cele trimise de prin ţări străine, cu reclama de rigoare. Să se ştie!. Garnituri de trenuri încărcate cu blindate şi alte asemenea accesorii ale zeului Marte se deplasează către graniţa de nord a ţării. Zvonacii trăncănesc vrute şi nevrute: cică M.Ap.N şi-a adus aminte că ar mai avea niscai rezervişti neplecaţi la căpşuni şi tinerii apţi pentru serviciul militar, neexpediaţi - încă - „afară” de către statul român. Oficialii neagă şi nu văd de ce. S-ar putea motiva prin evitarea panicii. O veche zicală grăieşte totuşi că „în oala acoperită nu cade gunoiul”. Să nu uităm că România se află unde se află, la frontiera Occidentului, a Uniunii Europene şi N.A.T.O. la graniţa cu Republica Moldova, într-o zonă de potenţial conflict. A nega ostentativ existenţa unui pericol real nu-i decât o mare iresponsabilitate, o crimă comisă împotriva naţiunii române. Mai bine o alarmă falsă decât o catastrofă reală!
 
„Algoritmul politic” a ruinat România
 
Ţara s-a dispensat de rezervişti, la ordinele aceluiaşi Occident care ne-a făcut cadou Tătucului Stalin în urmă cu peste 70 de ani. Ne-am mutat dintr-o barcă în alta, din Tratatul de la Varşovia, în N.A.T.O. S-au schimbat doar vectorii, nu şi interesele... lor, ale potentaţilor vremii. Rezerviştilor, care au îngroşat în mare măsură rândurile aglomerate ale pensionarilor fortuiţi, li s-au subţiat pensiile, boc-ănite de premierul-pitic drept „pensii nesimţite”. Acum rezerviştii au devenit buni? Pe tineri, N.A.T.O. ne-a forţat să-i lămurim că serviciul militar ar fi o belea, iar acum, când deschidem ochii, constatăm că suntem „flămânzi şi goi fărʼ-adăpost”. Armată? Ioc! Câteva unităţi care luptă pe meleaguri depărtate în războaiele altora, pentru interese străine de cele ale neamului nostru. Un soi de mercenari moderni care nu prea mai cunosc relieful României. Nici pentru o paradă militară nu mai are Ţara parale şi cu greu mai pot fi adunate câteva „mostre” în uniforme militare - pentru impresie. Să vadă lumea cât de „profesionistă” este Armata României. Nu militarii sunt vinovaţi pentru starea în care s-a ajuns. Algoritmul politic a ruinat România!
 
Scapă cine poate!
 
Dacă tot a venit vorba de adăpost, pe vremea răposatului se făceau exerciţii de apărare, existau comandamente de Apărare Locală (A.L.A.), se amenajeaseră adăposturi pentru populaţia civilă. După „victoria” din ʼ89, încăperile, subsolurile destinate refugiului în caz de atac aerian - pe atunci îngrijite şi controlate periodic - au fost transformate în depozite, în locuri de refugiu pentru boschetari sau, pur şi simplu abandonate. În ʼ68 s-au înfiinţat Gărzile Patriotice care se antrenau periodic. Pe timpul ăla se găseau şi arme şi muniţie. Acum... Până şi marea putere mondială, S.U.A., are Gardă Naţională care poate interveni pentru micşorarea consecinţelor unor cataclisme naturale sau cazuri de forţă majoră. În România, păpuşarii naţionali au lăsat românii să se descurce singuri, de ce să-şi compromită ei costumele Armani sau să-şi murdărească bunătate de încălţări luxoase. România nu are nevoie de Gardă Naţională, ci de o modalitate camuflată de practicare a eugeniei şi de distrugere a teritoriului naţional. Scapă cine poate!
 
Revenind la tineri, ferească-ne Domnul de un conflict armat, că bieţii de ei sunt atât de neajutoraţi încât, dacă - ipotetic - li s-ar da arme (că muniţie nu prea se mai găseşte, au vândut-o şi pe aia; chiar şi cartuşele de manevră au devenit „rara avis”), fie s-ar împuşca între ei, fie i-ar împuşca pentru început pe guvernanţi, fie le-ar asvârli în primul râu întâlnit în cale. La ce să moară şi pentru cine? Ce viitor le oferă România de azi? România lui 2014 este o ţară săracă, îmbătrânită, vândută şi revândută la preţ de fier vechi, o ţară bolnavă, condusă, de un sfert de veac de incompetenţi, de hoţi cu blazon şi de trădători cu titluri de demnitari.
 
Locomotiva Europei, faţă în faţă cu Mioriţa bolnavă
 
Sub amintirea vremurilor de bejanie (nu că cele de azi ar fi mai bune), să încercăm o comparaţie. Să punem faţă în faţă două state europene şi două momente cruciale în existenţa lor: Germania anului 1945 şi România lui 1989.
- Germania 1945 - o ţară transformată în ruină, ruptă în două, o ţară sub ocupaţie, jefuită de bunuri materiale de către cuceritorii vremelnici, cu materia cenuşie confiscată atât de sovietici cât şi de americani sau britanici.
- Germania 2014 - o ţară renăscută din propria-i cenuşă, ajunsă locomotivă a economiei europene.
- România 1989 - o ţară cu economie şi industrie dezvoltată (chiar dacă puloveriştii decembrişti au numit-o grămadă de fiare vechi), o ţară fără datorie externă şi cu creanţe substanţiale de recuperat, o ţară care-şi exporta produsele în peste 140 de state ale lumii, o ţară independentă şi suverană.
- România 2014 - o Mioriţă bolnavă, o ţară-colonie, îndatorată pentru multe generaţii, cu împrumuturi cum n-a avut vreodată de-a lungul istoriei sale. Ce cale au luat banii împrumutaţi? Nimeni nu ne spune, nici măcar Guvernatorul B.N.R.! Zvonuri sunt destule, abureli politice, cât cuprinde. Deşi pare inuman, poate doar pedeapsa capitală ar mai putea frâna trădarea de ţară şi subminarea economiei naţionale, altfel vom ajunge - dacă nu suntem deja - „Ţară de unică folosinţă”!
 
N-am înţeles pînă acum de ce tolerăm ca banii contribuabilului român să ajungă la partidele politice, chiar şi la acelea, precum U.D.M.R., cu două sau mai multe feţe iredentisto-extremiste. Să se finanţeze singure, nu din buzunarele găurite ale poporului român. Nu sunt înregimentat politic şi contest cu vehemenţă utilitatea acestor organizaţii vampiroide în existenţa statului. Apropos, noi, cu cine votăm?
 
Pe lângă toate cele veşti şi perspective sumbre, tot copiii ne mai alină temerile, ne mai înseninează zilele: România a câştigat medalia de aur la proba pe echipe din cadrul Campionatelor Europene de Gimnastică (feminin), Larisa Iordache şi celelalte componente ale echipei prestând evoluţii de excepţie. Cinste lor! Poate că statul român le va da o diplomă...
Grafica - Ion Măldărescu
footer