Revista Art-emis
Tratate internaţionale, hârtii fără valoare, negocieri neterminate PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 06 Aprilie 2014 19:15

Monumentul eroilor americani, Cismigiu, art-emisAmintiri triste, dar revelatoare.

S-au scurs şaptezeci de ani de la crimele săvârşite de bombardierele americane asupra populaţiei civile a Bucureştiului, preambul la scară mică a masacrului aliaţilor comis pe 13/14 februarie 1945 la Dresda. Veţi spune: era război. Da, dar războiul se poartă între forţele militare, nu împotriva civililor. Atunci, pe 4 aprilie 1944, la Bucureşti au murit sub bombele americane 2.942 români, alţi 2.126 fiind răniţi. „A fost un moment tragic, care nu trebuie uitat... ” scria cineva. Sigur, doar victimele au fost uitate, în cinstea aviatorilor americani s-a ridicat un monument de toată jena în parcul Cişmigiu. Vă solicit un exerciţiu de imaginaţie: cum ar privi nemţii un monument dedicat generalului britanic Arthur Harris (măcelarul) şi piloţilor aliaţi care au bombardat oraşul Dresda, ucigând între 24.000 şi 40-000 de civili? Cum ar reacţiona japonezii dacă la ei s-ar instala monumente în cinstea piloţilor americani care au aruncat asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki cele două „cadouri” ucigaşe: „Little Boy” şi „Fat Man”? În România se poate orice, aşa că îi dau dreptate - din nou - profesorului sârb Miodrag Stanojevic, care afirma: „Poporul român e imbecil de tolerant!”

Controlul economic planetar şi politic.

După evenimentele EuroMaidaneze din Ucraina ne putem întreba ce se va întâmpla cu acordul Helsinki care punea limite finale după Al Doilea Război Mondial? Ce mai înseamnă „democraţia, dacă astăzi destinele unei ţări se joacă la „alba-neagra”, aplicându-se cu dublu cântar, ăn funcţie de interese. Occidentul nu admite poziţia unei populaţii integrată într-o ţară pe care n-o (mai) doreşte şi care, în proporţie de 97%, a vrut alipirea la Rusia? Dacă, în ideea democraţiei poporul decide, se pare că democraţia occidentală este într-un nou impas, atât juridic, cât şi ideologic, pentru există multe puncte nevralgice în propria-i ogradă. În ultimii ani, Europa parcurge o criză tot mai acută de identitate, acum, aruncând vina asupra liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, dar cine-a stârnit muşuroiul? Ca o confirmare a faptului că este în declin, U.E. a fost ignorată la negocierile dintre şefii diplomaţiiilor americane şi ruse, John Kerry şi Serghei Lavrov, de la Paris, unde au târguit „poziţiile lor divergente” cu privire la Ucraina, nefinalizate încă. Lavrov şi Kerry au dus tratative în numele tuturor. Cam astfel stau lucrurile în controlul economic planetar şi politic actual.

„Cine stă în calea planului va fi adus mai aproape de moarte”.

Într-un schimb de mesaje avut cu puţină vreme înainte de plecarea la cele veşnice a profesorului Buzatu, l-am întrebat cum vede viitorul şi ce crede că ar fi de făcut? Mâhnit şi sceptic, mi-a răspuns: „Totul este foarte bine, deşi - dacă mâine ar ieşi oamenii noştri, numai ei - să fim convinşi că nu se va schimba nimic. De ce? România este, în totalitate, putredă! Nu mai suntem o naţie, ci o populaţie. Involuăm spre trib! Cu toata preţuirea, Gh. Buzatu”. Aş alătura afirmaţiilor sale, cele consemnate într-unul din jurnalele lui Octavian Goga: „Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei... Aici ne-au adus politicenii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști.” Primejdios de adevărat sună ambele exprimări, covârşitoare realităţi despre răfuielile politice interminabile despre modul catastrofal în care România este gestionată de aproape un sfert de veac. Presupun că am auzit cu toţii de războiul bio-psihologic.La 16 ianuarie 1981, N.B.C. a anunţat că nord-vestul S.U.A. a fost bombardat de către sovietici, pe o perioadă de mai mulţi ani, cu unde programate pe lungimi bio-electronice de frecvenţă, numite în limbajul specialiştilor „electrified low frequence” (E.L.F.). Ce legătură există între Gheorghe Buzatu, Octavian Goga, războiul psihologic, mass-media contemporană şi Noua Ordine Mondială? Mass-media, în general şi televiziunea, în special, sunt principalele instrumente prin care lumea este ţinută la stadiul de ignoranţă, motiv pentru care foarte pu­ţini oameni - doar cei avizaţi - cunosc adevărul despre politică, economie, religie, istoria omenirii, iar protocolul anexat la capitolul 12 al unui anumit ordin al N.W.O. avertizează: „Cine stă în calea planului va fi adus mai aproape de moarte”.

Tratatele internaţionale nu valorează nici cât hârtiile pe care sunt puse semnăturile

România face parte - printre altele - din două organizaţii puternice: Uniunea Europeană şi N.A.T.O. Bazându-se pe prevederile articolului 5 din Tratatul NATO., România şi-a auto-distrus Armata. A ignorat tristele experienţe de pe urma cărora rezultă evident că tratatele internaţionale nu valorează nici măcar cât hârtiile pe care sunt puse semnăturile. Ţara a rămas la discreţia vânturilor sau, cum spunea marele Nicolae Iorga, „la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor...”. Deşi Crimeea este rusească de patru secole, nu comentez aici dacă Rusia avea sau nu dreptul să anexeze peninsula, cu sau fără garanţia unor state care s-au angajat în acest scop. Au fost luate prin surprindere, neavând alternativă şi, puse în faţa faptului împlinit, s-au rezumat să condamne Rusia şi să-şi manifeste îngrijorarea. Oare, dacă ruşii îşi vor continua ofensiva, cine-i va opri şi unde? Este greu de crezut că, la nevoie, am mai putea fi capabili să-i apărăm pe fraţii de peste Prut şi chiar  hotarele ţarii-mamă, iar dacă Ivan ar trece şi de apa râului despărţitor, nu-i exclus să se mai găsească şi de această dată cineva care să redeschidă „Poarta Iaşilor”. „Aliaţii” îşi vor vedea de interesele lor, aşa cum s-a întâmplat şi în 1939 şi 1940. Nouă nu ne va rămâne decât să retrăim acel trădător 23 august 1944. Cât despre Jirinovski, deşi interesat, n-a gândit rău când a făcut referire la teritoriile polonezilor, ungurilor şi ale românilor încorporate în Ucraina. Dacă tot a fost deschisă „Cutia Pandorei”, de ce România nu reclamă Pactul Molotov-Ribbentrop şi anexele sale secrete, aşa cum au procedat şi alte state? Atunci, cum să nu dăm dreptate lui Octavian Goga şi lui Gheorghe Buzatu?

Avem conducătorii pe care-i merităm?

Marele savant român, Henry Coandă spunea: „Mulţi indivizi din societatea modernă sunt ca barcagiii: trag la vâsle dar stau cu spatele la viitor.” România are un preşedinte aflat, încă de la prima înscăunare, în război cu guvernele ce s-au succedat de-a lungul anilor (excepţie guvernele-slugă Boc). Avem un premier autist în politică externă, un parlament supra-dimensionat şi nefuncţional, creator de legi în interesul „aleşilor neamului” şi în detrimentul cetăţenilor Ţării. Se pare că cele trei importante componente ale conducerii statului român, preocupate de meschinele interese personale şi de grup, privesc cu spatele evenimentele care se succed, se precipită ca o avalanşă, cu repercusiuni grave asupra viitorului României. Anul acesta este unul electoral, mai întâi europarlamentarele, apoi prezidenţialele. Între timp, „aleşii neamului”, lipsiţi de scrupule şi neinteresaţi de „Starea Naţiunii” se bat precum animalele sălbatice, pentru pradă. Lor le spun să urmeze, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, îndemnul imperativ al lui Pitagora, care, adresându-se sfatului legiuitor al ţării, a spus: „Legiuitorule, dacă legea ta nu e bună, du-te acasă!".

Români, daţi-le lecţia cuvenită şi, de această dată nu mai greşiţi! Alegeţi pe cine trebuie. Dacă nu aţi hotărât cine-i alesul, prezentaţi-vă la vot şi lăsaţi buletinul „alb”! Nu va mai putea fi exploatat în favoarea nu ştiu cărui „catindat”. Mai bine un vot nul, decât unul greşit acordat!

Foto - Dr. Claudiu Popescu
Grafica - Ion Măldărescu
footer