Revista Art-emis
România în scandal perpetuu, G20 în criză PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Luni, 16 Septembrie 2013 14:00

Ion Maldarescu, art-emisÎntre „Aşa nu se mai poate!” şi eutanasiere

„Ionuţ Anghel, în vârstă de 4 ani, a murit pe 2 septembrie, după ce a fost atacat de câini maidanezi, pe un teren privat din apropierea Parcului Tei”, anunţa cotidianul „România liberă”. „Ionuţ Anghel - copilul de 4 ani decedat după ce a fost muşcat de câini vagabonzi în Capitală”, scria Mediafax. Vedete de duzină (alese pe criteriile presei de scandal), cu dorinţe fierbinţi de a-şi afişa imaginea nu doar în „show-uri păcătoase”, n-au ratat prilejul unui lătrat la lună. Şi-au vânturat silicoanele şi liftingurile printre placardele cu fel de fel de sloganuri: „Nu sunt hrană pentru câini!”, „Strada mea nu e coteţ”, „Vrem «legea lui Ionuţ»!”. Deşi pronunţată sub altă formă, nu a lipsit nici lozinca sentenţioasă: „Dinte pentru dinte! Vrem eutanasierea!”. Autointitulatele „vedete” (forme fără fond) s-au simţit în elementul lor în baia de mulţime a spectacolului stradal din Parcul Izvor şi din Piaţa Romană, unde au participat nu inteligenţa, ci cu fizicul vulcanizat la vedere. De, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.

Adversarii „formelor fără fond” şi-au spus părerea la „Universitate”, în faţa Teatrului Naţional, unde au protestat împotriva uciderii câinilor comunitari, susţinând că „Eutanasierea nu este o soluţie” şi pronunţându-se în favoarea sterilizării”(Mediafax). Uite-aşa s-a ajuns la referendum, unde consilierii gârlei din buricul Ţării trebuie să răspundă prin Da! sau Nu! la întrebarea propusă de bulibaşa Bucureştiului: „Sunteţi de acord cu eutanasierea câinilor fără deţinător capturaţi pe domeniul public al Municipiului Bucureşti şi neadoptaţi în termenul prevăzut de lege?”. Alţi bani, altă distracţie! Valeriu Zgonea (dărâmătorul Casei Poporului), hop şi el - de data asta fără Roger Waters - loveşte singur, cu ciocanul: „Mâine dezbatem şi dăm vot pe Legea privind câinii fără stăpân[...] deputaţii din Comisia juridică şi pentru administraţie se vor reuni luni, la ora 17.00, pentru a face o audiere a tuturor părţilor implicate, fiind invitat şi primarul general Sorin Oprescu. Acest proiect de lege va avea un raport [...] de la cele două comisii sesizate în fond, Comisia juridică şi cea de administraţie. [...] se vor audia toate părerile după care cele două comisii vor delibera şi vor face un raport. Mâine (marţi - n.a.) îl vom pune în plen la ora 10.00, la ora 12.00 este votul final şi-l vom trimite spre promulgare”.

Câinii vagabonzi - „Inamicul public nr.1”?

Cazul copilului Ionuţ este regretabil, dar nu câinii sunt vinovaţi, ci oamenii. Însă decidenţii şi-au dovedit - a câta oară - incompetenţa administrării unei situaţii create tot de Om. Folosindu-se de speţă, micimile lor au transformat câinii vagabonzi în Inamicul public nr.1 al României. De fapt, în spatele unor evenimente de conjunctură se camuflează premeditat cruda realitate românească: sărăcia, corupţia, dezorientarea, disperarea şi haosul care au pus stăpânire pe Ţară. Efectele catastrofale asupra mediului înconjurător şi asupra românilor, precum şi viitoarele consecinţe ale demarării proiectului minier de la Roşia Montană sunt eludate cu bună ştiinţă şi marginalizate deliberat. La Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Alba Iulia, Bistriţa, Sfântu Gheorghe, Suceava, Iaşi, Timişoara, Baia-Mare, dar şi în alte localităţi din România şi din străinătate (Montreal) mii de oameni au cerut şi cer retragerea proiectului de lege ce reglementează exploatarea minereurilor din perimetrul Roşia Montană, anularea contractului cu Roşia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.), interzicerea exploatărilor cu cianuri în România şi introducerea zonei Roşia Montană în patrimoniul U.N.E.S.C.O.. Amintesc doar în treacăt şi de ignorarea şi/sau acoperirea cu pământ sau asfalt a siturilor istorice existente în zonă. Potrivit raportului Jandarmeriei Române, numai în Bucureşti au manifestat împotriva deciziilor guvernanţilor peste 8.000 de persoane (după alte surse, între 10.000 şi 15-000). Cel mai important zăcământ de aur din România a fost dat pe mâna străinilor, iar Parlamentul tace! Vacanţa s-a prelungit. Guvernul României face echilibristică pe sârmă: Uite popa, nu e popa! Câinii vagabonzi sunt de vină!

„Munţii noştri aur poartă/ Noi cerşim din poartă-n poartă!...” (Octavian Goga)

Cel mai important zăcământ de aur din România, evaluat la aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint a fost dat pe mâna străinilor prin concesionare în vederea exploatării, Companiei Roşia Montană Gold Corporation. Compania Gabriel Resources deţine în prezent 80,69% din proiectul Roşia Montană, restul fiind în posesia statului român, prin compania Minvest. Prin subterfugii şi portiţe de interpretare ale dreptului, guvernanţii postdecembrişti ai Ţării au arvunit românii slugi la străini. Tot ei ne lipsesc sistematic şi cu o perseverenţă de invidiat, dar demnă de o cauză mai bună, de bogăţiile solului şi ale subsolului României. Pământul Ţării l-au vândut străinilor, acumulând, fără scrupule, averi considerabile pentru ei. Cu ce s-a ales România în cei 24 de ani de guvernare? După epoca de aur, a urmat epoca haosului absolut! Şi ne-am ales cu distugerea economiei, a industriei (grămada de fier vechi a lu' Petrică Puloveristul), cu concedieri în masă, şomaj, datorii la bănci, sărăcire perpetuă şi distrugerea prestigiului naţional. Comparaţi, vă rog, imaginea Românie din '89 cu cea de astăzi: de la datorie externă „0”, plus creanţe de recuperat, la peste o sută cincizeci de miliarde € datorie externă. Creanţele le-au recuperat unii, dar nu le-au vărsat în visteria Ţării, ci în vilele şi în buzunarele lor. De grija altor creanţe ne-au scăpat, ba americanii, ba hulpava uniune prin instrumentele ei murdare: F.M.I., B.M. & Co.

Şefii de stat întruniţi la G20 nu şi-au asumat riscul unei decizii ferme.

Sărind cu pas mare peste scandalurile din România, care par să nu se mai termine, nici întâlnirea G20 de la Sankt Petersburg nu a reuşit să producă o soluţionare rezonabilă a problemei siriene - noul butoi cu pulbere din Orientul Mijlociu. Unicul rezultat concret al acesteia s-a soldat cu relansarea unui Război Rece - deocamdată - între ştiutele părţi adverse. Dacă Preşedintele Obama şi Secretarul de Stat, John Kerry au depus/depun eforturi insistente pentru a convinge Congresul American şi pe aliaţii S.U.A. de oportunitatea unui atac asupra Siriei, Preşedintele Federaţiei Ruse a emis un avertisment ferm la adresa S.U.A., declarând că încriminatul atac cu arme chimice din Siria nu a fost desfăşurat de forţele fidele preşedintelui Bashar al-Assad, ci de către rebeli, conştienţi că se bucură de sprijin american. De asemenea, în cadrul unei conferinţe de presă ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov a precizat că: „Proiectilele cu sarin au fost fabricate în Siria pe teritoriul controlat de opoziţia siriană. [...]Potrivit informaţiilor suplimentare, proiectilele cu această substanţă (sarin) au fost fabricate în februarie anul acesta pe teritoriul sirian, de una din grupările afiliate la Armata Liberă Siriană”.[1] 

 
În Marea Mediterană are loc o impresionantă concentrare de forţe militare ale S.U.A. şi N.A.T.O., iar Moscova a ameninţat cu „consecinţe catastrofale”, trimiţând la rândul ei întăriri în Mediterană. Potrivit cotidianului israelian „Haaretz”, Siriei i s-ar fi propus să-şi mute arsenalul de arme chimice în Rusia. După alte surse, al-Muallem va solicita Federaţiei Ruse permisiunea de mutare - pentru protejarea de un atac american - a rachetelor şi a depozitelor chimice siriene, la baza navală rusească din Tartus. Conform unei declaraţii de oltimă oră a ministrului rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, Rusia face apel la Siria să pună sub control internaţional arsenalul chimic, cu distrugerea sa ulterioară, şi să adere la Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice. „Deja am transmis această propunere şefului M.A.E. sirian, Walid al-Moallem, şi sperăm într-un răspuns rapid şi pozitiv”, a adăugat ministrul.[2]Rusia şi Iranul fac negocieri pentru realizarea un compromis diplomatic destinat contracartării intenţiilor agresive ale americanilor. Pe de altă parte, Iranul a ameninţat că va ataca Israelul în cazul unei agresiuni a S.U.A. împotriva Siriei: „Guvernul iranian trebuie să aibă mai întâi grijă de interesele cetăţenilor săi”. Nici opoziţia siriană nu este deloc entuziasmată de alternativa intervenţiei militare americane în Siria. În conjunctura descrisă, nimeni nu mai are curajul să rişte o agresiune armată împotriva Siriei şi, inevitabil, o extindere cu urmări imprevizibile, care poate arunca în aer întreaga regiune.[3]

footer