Revista Art-emis
Condamnaţi de istorie PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 28 Noiembrie 2010 10:16
Maria Diana PopescuNu e de ajuns să fii revoltat şi nihilist în sinele tău, trebuie să ai curajul să avertizezi: „nu vă mai bazaţi pe incoerenţa guvernanţilor"!, întotdeauna au glăsuit fără noimă, încît, uneori, îţi vine să te duci să-i întrebi personal cînd au fost ultima oară la psihiatru. „După cum bine ştiţi, problema este că au capul plin de păsări moarte" (Chloé Delaume), cu singura calitate de a fi vii. Cu greu poţi face slalom printre onomatopeele nedigerabile, primatele acestea de lux trec prin grave crize de identitate. După cum se arată, mersul pe tocurile cui ale politichiei i-a blagoslovit cu o scrînteală. Ce-ar fi să-i mînăm la vaccinat! Nu le-ar strica puţin background, fără prea multe explicaţii, ba mai mult i-ar ajuta. Tot au cheltuit cîteva milioane de euro pentru contractele de publicitate guvernamentală, în campaniile de promovare a unor măsuri (anti)sociale sau a unor servicii suspect de păguboase pentru populaţie, de genul gripelor porcine, ovine, cabaline, jivine, cu leacurile aferente. Avînd în vedere neregulile financiare constatate la celebrul grup de publicitate, am început să am îndoieli mari în legătură cu scamatoriile circarilor de la centru.

Niciunul nu s-a urcat pe tăpălige ca să mîngîie România pe creştet. Înrudirea de fapte cu hoţii mă face să afirm că au venit nu ca să planteze flori în Primăverii, nici ca să împodobească brazii de sărbători în Capitală, ci să-l ia pe Moş Crăciun acasă, cu sanie cu tot. Vasăzică, în propoziţie este vorba despre nişte specimene big foot, care de douăzeci de ani comit acte de vandalism naţional, atentează la fiinţa biologică şi intelectuală a neamului, deteriorează complet instituţiile statului, punînd în pericol pe cetăţeanul român, aruncat în şomaj, sărăcie şi exploatare. De aceea scrisul a fost să fie, va fi fost să fie, va fi fiind arma devotată, dovadă suficient de clară a refuzului empatizării mele cu lichelismul politic şi cu debandada mediatică. Iubiţii noştri conducători n-ar trebui să-şi permită jocul cu un aşa verb serios. Dacă plecăm de la o carte citită în şcoală, Descriptio Moldaviae, pot face o demonstraţie simplă: Dimitrie Cantemir era împotriva modului nostru de a scrie. Cărturarului i se părea normal să adăugăm verbul la sfîrşit, în acest fel am fi avut răgaz să ne construim mai bine ideile. Poate din acest motiv discursurile politicienilor sînt nişte cîrpeli, iar cineva care se exprimă cîrpit cu siguranţă gîndeşte şi acţionează în acest mod. Ceea ce mă reţine în sfera protestului nu e neapărat procesul de dare în vileag, ci nevoia de moralitate şi un soi de (auto)disciplină, de opinie obiectivă, rămasă în ultima vreme fără prea mulţi partizani. În absenţa unei alternative de filtrare, exprimarea liberă în spaţiul public a devenit un „fals tratat moralizator".

Aceşti demagogi de meserie trebuie condamnaţi la cealaltă muncă din folosul societăţii, trebuie condamnaţi de istorie! N-au adus decît regres, dezamăgire, dezbinare şi încrîncenare poporului. Ne confirmă în direct şi în reluare mizeria în care este aruncat de douăzeci de ani cetăţeanul, fraudat şi înşelat prin dobînzi uriaşe de corporaţiile bancare străine. Mă gîndesc, în ultimă instanţă, că toţi aceşti trădători de neam ar fi potriviţi de D.J. manelişti sau mînuind vîslele pe o galeră, pentru că n-au luptat pentru patria lor, ci împotriva-i. Orientările politice lăutăreşti îi fac să cînte şi să danseze după urechea muzicanţilor străini, unii dintre ei îmbrăcaţi ca balerinele. Unde sînt marii patrioţi de altădată despre care istoria ne povesteşte? „Dacă am putea găsi sămânţa cea bună! Douăzeci şi două de boabe numai!", spunea marele gînditor Noica. De unde, dacă ditamai creierul de la putere este cumpărat de „agenturili străine"! Se cade să ne resemnăm? La marele gînditor nu a existat niciodată resemnare. Dacă ne vom resemna cu ministresele noastre care învîrt ţara pe degete, doar pentru că istoria a militat pentru egalitate de şanse politice între femei şi bărbaţi, atunci viaţa în România va fi o continuă sindrofie de la care targhetul va lipsi, deşi ni se promite că în mandatul următor vom fi în posesia OZN-ului autohton, a formelor de viaţă de pe Marte şi a unui lift spaţial. Deşteaptă-te, române!, get a real life!, şi nu uita, dovleacul românesc are mai multe seminţe, la fel de străvechi ca cele din Mărul Adamic. Dovlecii de la putere, îngrăşaţi cu chimicale străine, nu se pot lustrui, vom aştepta mult şi bine să strălucească. footer