Informaţia este cel mai de preţ zăcământ utilizatîn confiscarea şi deţinerea Puterii. După încheierea Războiului Rece, serviciile secrete ale S.U.A., pierzându-şi echilibrul intern odată cu pierderea „obiectului muncii, au fost obligate să se adapteze noilor conjuncturi. Şi-au făcut apariţia alte forme ale agresivităţii, supracodate, înregistrate şi transmise de industria politică americană, ca mărci de prestigiu ale eliberării popoarelor. În speţă este vorba de controlul planetar - denumit globalizare şi prezentat „prostimii" drept exerciţiu al democraţiei - apanajul serviciilor speciale şi obiectiv pe agenda de lucru a marilor puteri. Dorinţa americanilor de a controla şi manipula informaţia planetară deţine, deocamdată, primul loc în controlul şi manipularea informaţiei la scară planetară. Desigur, americanii nu sunt singuri în acest concurs. Ursul de pe Volga a început să se trezească din hibernarea de două decenii, iar blândul panda din pădurile montane ale Chinei Centrale şi-a extins spectaculos teritoriul, o dată cu revenirea Hong Kongului la patria mamă.

În acest război invizibil nedeclarat şi vechi de când lumea, C.I.A. inventează permanent, în funcţie de situaţie, noi strategii, nu totdeauna „ortodoxe", pentru a primi sau confisca informaţii preţioase. Printre găselniţele acestei celebre şi controversate organizaţii ale statului american, Institute of Scientific Information (I.S.I.) deţine un rol extrem de important. Controlat de agenţii C.I.A., I.S.I. cenzurează informaţia în interesul S.U.A.. Creaţiile ştiinţifice ale cercetătorilor din întreaga lume sunt triate şi doar cele americane şi/sau ale statelor agreate de ei sunt promovate. La fel se întâmplă şi cu premierile Oscar, EMI, Nobel... şi nu de azi, de ieri. Vă mai amintiţi de Nicolae Paulescu şi de leacul descoperit de el? Dar de cei care şi-au însuşit descoperirea? Istoria se repetă. Şi lui Iustin Capră, contemporanul nostru i s-au aplicat aceleaşi uzanţe, iar invenţiile sale au fost atribuite altora. Sacul lui zburător este utilizat în armatele S.U.A. şi ale Israelului, iar Armata Română (ce a mai rămas din ea) habar nu are... „Astăzi cetăţenii planetei sunt spionaţi mai rău decȃt în oricare altă dictatură din istoria omenirii. Alături de I.S.I. se înscriu şi Wikipedia, supranumită de majoritatea Junkipedia, ai cărei manageri Jimmy Wales şi Sue Gardner se află pe ştatele de plată de la C.I.A.. Apoi, PlanetMath şi PlanetPhysics, prin care americanii vor să manipuleze informaţiile în matematică şi fizică etc.. Wikipedia în limba romȃnă şi în alte limbi imită ca papagalii junkipedia americană controlată de C.I.A.".[1]

Statul român este supus unei agresiuni permanente, pe toate planurile, urmărindu-se cu obstinaţie desculturalizarea şi „desţărarea" românilor, fie prin „europenizare forţată" - de genul sovietizării anilor '50 - fie prin alte proceduri verificate deja. Cu ceva ani în urmă, regretatul George Pruteanu s-a luptat - aproape singur - cu stâlcitorii şi maneliştii limbii române. Astăzi, la toate posturile de imbecilizare televizată din România, în întreaga mass-media românească (?) - dar şi în instituţiile statului, cu precădere la I.C.R.-ul ante şi post patapievician - se vorbeşte romgleza, păsăreasca, maneleza, pornoleza sau orice altceva, numai limba română, nu! Până şi la Uniunea Scriitorilor Români, favoriţii premiilor vorbesc porco-gălăţana, porno-cărtăreasca, Bravos! mister Manolescu. Nu pot omite că musiu Plăgiceanu vrea, ca brand de ţară, caricatura porno-cărtărescului încă nenobeliat.

Îmi amintesc că după Al Doilea Război Mondial, la şcolile româneşti se predau „legende" despre inventatorii ruşi şi sovietici, care creaseră tot ce însemna evoluţie în ştiinţă, cultură etc. Astăzi se întâmplă acelaşi fenomen distructiv, numai că pe etichetă scrie „Made în S.U.A.". Pentru a fi promovaţi în revistele internaţionale de specialitate, profesorii şi cercetătorii români sunt indexaţi şi triaţi de I.S.I., de National Security Agency (N.S.A.) şi de către armata americană de spioni electronici. Mathematical Reviews, Physics Letters, alte publicaţii şi site-uri aflate sub controlul I.S.I. falsifică informaţia internaţională din toate domeniile după cum o cer interesele americano-globaliste. Cercetătorilor din ţările lumii a treia sau din cele care nu se bucură de graţiile guvernul american, ba chiar şi oamenii de ştiinţă din ţările vestice refractari intereselor americane şi evreieşti li se boicotează realizările. Văzut-aţi domniile voastre prin jungla informaţiei internaţionale alte nume decât nume anglo-saxone şi/sau evreieşti? De-a lungul anilor, românilor li s-a refuzat - cu excepţia lui George Emil Palade (1974) şi cvasi-anonimului Ioan Moraru - acordarea Nobelului. Pe impostorul Elie Wiesel şi pe Herta Müller nu-i pun la socoteală din motive diferite, deşi au avut oarecare conexiuni cu „Tâmpita de patrie"[2].

Referitor la alegerile din ultimii 23 de ani din România şi consecinţa faptului că pe fotoliile decizionale s-au căţărat fel de fel de netrebnici, celor mai mulţi români li s-a plantat în subconştient formula: „Noi suntem vinovaţi! Noi i-am votat!". Este bine de ştiut că C.I.A. are agenţi specializaţi în falsificarea electronizată a alegerilor, prin voturi gonflate cu alegători inexistenţi şi/sau trecuţi în lumea umbrelor, prin „opţiunile" celor din afara Ţării... Uite-aşa ne-am pricopsit cu preşedinţi şi şefi de guverne care au pus ţara la dispoziţia străinilor, au vândut bogăţiile ei, en-gros şi en-detail, trezindu-ne pe marginea prăpastiei. Rămâne să ne dea brânci. Terorismul internaţional practicat de iluminaţi prin intermediul S.U.A., în toate domeniile, nu mai poate fi nici camuflat, nici contestat. „Orice aluzie la «conspiraţie» trezeşte un cor de proteste din tabăra «javrelor cu ştaif» autohtone, încadrându-se cu entuziasm în spectacolul mondial regizat de cinicii dirijori. Exemplul cel mai actual este acuzaţia de «holocaust» adusă poporului român".[3] Un exemplu edificator al anihilării oricărei ieşiri din canoanele războiului invizibil şi nedeclarat în care trăim este modul în care a fost tratat istoricul Valentin Iliescu după afirmaţia că în România nu a existat Holocaust. Academicienilor români li s-au şters aplauzele cu care l-au răsplătit pe temerarul negaţionist al holocaustului românesc, iar Academiei Române i s-a astupat gura, impunându-i-se să-şi ascundă ţinuta, şi să se „delimiteze" de afirmaţia demnă şi competentă a profesorului. Ceea ce - spre ruşinea ei şi a noastră, a tuturor - a şi făcut!

Cei care nu ştiu sau nu vor să vadă adevărul se vor gândi la speculaţii şi teorii ale conspiraţiei. Mă adresez lor, rugându-i să înţeleagă şi să accepte că nu trăim teoria, ci practica machivelicei conspiraţii a „iluminaţilor" globalişti, iar soluţia de contracarare, sau măcar de întârziere a procesului degenerativ, este cunoaşterea şi lupta împotriva controlului total la care se doreşte să fim supuşi.
----------------------------------------------------------------------
[1] http://scrieliber.ro/author/radu-mihai-crisan/page/6/
[2] Expresia aparţine nobeliatei Herta Müller
[3] Nicador Zelea Codreanu, România ca un hotel, în Cuvântul legionar, An III, nr. 39, noiembrie 2006, pag. 2