Revista Art-emis
Blestemul endemic PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 21 Aprilie 2013 16:01

Dacia sub ocupa?ieÎnc? din primul secol de dup? Hristos, str?mo?ii daci s-au b?tut cu hoardele de n?v?litori, printre ei num?rându-se ?i mercenarii h?mesitului Imperiu Roman. Decebal a preferat s?-?i ia singur via?a decât s? cad? viu în mâinile invadatorilor. Sunt o serie de ipoteze, mai vechi sau mai noi despre daci ?i romani. Nu le comentez. Ceea ce doresc s? reliefez este c?, legiunile romane au ocupat o bun? bucat? din p?mântul dacilor. Le-au furat aurul, tot astfel cum azi îl „subtilizeaz?" canadienii ?i al?i jefuitori, prin mijlocirea dezastruoaselor Puteri instalate, succesiv, dup? 1989, la Bucure?ti. Românii TAC!

Trebuie amintit genera?iei tinere cu orice prilej c? în secolul trecut, Senectutea Sa Mihai a tr?dat Neamul Românesc pe care l-a oferit, f?r? remu?c?ri, ru?ilor, cu mun?ii, p?durile ?i câmpiile ??rii. Drept recompens?, Stalin i-a acordat pre?ioasa medalie „Pobeda", cu diamante. Ani buni, Marele Frate de la R?s?rit a c?rat aur, uraniu, grâne, bog??ii... ?i românii s-au plecat în fa?a c?l?ilor Neamului, l?udându-i ?i predându-le cu de-a sila, limba, în ?colile noastre.

Dup? '44 ne-a pl?cut s? vrem a spune: „s? vin? americanii!". Uite c-au venit. Nu atunci când au fost chema?i, ci dup? ?apte decenii. Probabil c? de atât timp a fost nevoie pentru ca sunetul chem?rii s? ajung? peste ocean. În '58 Dej i-a scos pe ru?i din ?ar?. În 2004 Neica Timonieru' a oferit americanilor g?zduire gratuit? pe p?mântul României. Au venit greu, dar când vom vrea s?-i trimitem acas?, vor striga în gura mare, conform sloganului decembrist: „Noi de-aicea nu plec?m, nu plec?m acas?! Fiindc? Putin ?i ai lui, z?u c? nu ne las?!..." Care-i chilipirul în treaba asta? În bazele militare de la Kog?lniceanu ?i Deveselu nu intr? prea mul?i români, în vreme ce fra?ii din Israel ai americanilor se simt ca la ei acas?... Ambasadorii S.U.A. trimi?i dup? 1989, la post, în România, au fost ni?te ciuda?i. Au intrat cu bocancii murdari peste obiceiurile p?mântului. ?i-au b?gat nasul obraznic în treburile interne ale românilor, dându-ne doar ordine ?i atât. Ne-au predat lec?ii de „democra?ie", de toleran?? absurd?, de nediscriminare a adep?ilor curcubeului. Ba, unul dintre ambasadori nu s-a sfiit s? declare presei, chiar în clipa sosirii la Bucure?ti: „am venit împreun? cu partenerul meu", omi?ând s? precizeze care-i „activul" ?i care-i „receptorul" rela?iei. Saltimbancii de pe Dâmbovi?a i-au acceptat ?i i-au întâmpinat - pe to?i -, necondi?ionat, cu pâine ?i sare, întinând tradi?ia ?i religia poporului român. Ru?ine! Mai bine p?strau pâinea pentru români ?i lor le ofereau sarea... în ochi.

În concluzie, s? recapitul?m r?nile adânci, care dor:
- am l?udat vitejia romanilor ?i ne mândrim cu originile noastre latine, ba chiar cu influen?a limbii latine, de?i exist? numeroase voci - inclusiv de la Vatican - care afirm? c? lucrurile stau invers;
- am f?cut plec?ciuni în fa?a ru?ilor, am ridicat osanale inventatorilor lor (?i celor reali ?i celor fabrica?i) ?i i-am l?sat s? ia, vreme de decenii, bog??iile p?mântului românesc;
- am strigat în gura mare c? vrem s? vin? americanii. În aprilie 1944 au venit... ?i au bombardat Capitala ??rii. „Bilan?ul oficial? Mor?i 2942, r?ni?i 2126. Aproape 3000 de mor?i într-o singur? zi, to?i, civili nevinova?i."[1] Dup? câteva zile de la primirea „cadoului" american, Mihail Sebastian scria „Ieri dup?-amiaz? am fost în cartierul Grivi?a. De la Gar? la bulevardul Basarab nicio cas? - nici una - n-a sc?pat neatins?. Priveli?tea e sfâ?ietoare. Se mai dezgroap? înc? mor?i, se mai aud înc? vaiete de sub d?râm?turi. La un col? de strad? trei femei boceau cu ?ipete ascu?ite, rupându-?i p?rul, sfâ?iindu-?i hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase pu?in diminea?a ?i peste toat? mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de co?mar. N-am mai fost în stare s? trec dincolo de Basarab - ?i m-am întors acas?, cu un sentiment de sil?, oroare ?i neputin??."
M? rog, era r?zboi ?i, „A la guerre comme à la guerre!", dar autorit??ile române?ti nu s-au jenat s? instaleze un monument, în Ci?migiu, dedicat aviatorilor americani din Al Doilea R?zboi Mondial. „V? închipui?i, p?strând propor?iile, cum ar ar?ta, la Londra, un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani ?i la Dresda, unul dedicat britanicilor?"[2]

M? opresc aici cu exemplele. Este suficient? durerea poporului meu. Cu mult? mâhnire m? adresez dumneavoastr?: numi?i, v? rog, un al doilea popor - s? zicem, european - care ridic? la rang de erou ?i a?eaz? pe piedestal bustul cotropitorului asupritor, asasinându-?i Eroii Neamului, în fiecare zi. S? fie acesta blestemul endemic al Neamului Românesc?

Grafica- Ion M?ld?rescu
-------------------------------------------------- 

 

footer