Revista Art-emis
„Elixir” împotriva vieţii PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Luni, 15 Noiembrie 2010 00:44

Maria Diana PopescuDupă tăierea salariilor cu 25%, sătui să lucreze aproape pe degeaba, tot mai mulţi medici şi personal medical pleacă în străinătate. Spitalele, în pană de specialişti, riscă închiderea, iar Ministerul Sănătăţii scoate posturi cu pipeta la Rezidenţiatul din acest an. Tot de la „Sănătate" aflăm că la recomandarea OMS si ECDC, ni s-a pregătit vaccinul gratuit de toamnă, împotriva gripei de sezon, cam 1.300.000 de doze pentru imunizarea persoanele de peste 65 de ani, a celor cu boli cronice, boli metabolice, a copiilor şi bătrînilor instituţionalizaţi, adică a segmentelor de populaţie pentru care „Sănătatea" şi statul cheltuieşte, şi aşa cu mare zgîrcenie, cu întreţinerea şi tratamentul lor. Cîtă grijă, cît drag au prins organismele de mai sus faţă de starea de sănătate a naţiunii române! E clar, se are în vedere menţinerea în viaţă a unui genotip perfect sănătos, aşa că cei care sînt încercaţi de probleme de sănătate, nu e cazul să dea buluc la vaccinare, tot ce e degeaba, poate fi suspect. E posibil ca un vaccin sau altul să conţină elixiruri care să vă scurteze pensia şi vă închidă lumina naturală. Căutaţi leacuri în farmacia Domnului pentru un guturai sau o răceală severă, nu în medicamentele de la mica publicitate.

Presa e în mîna celor bogaţi, lor le apără interesele. Noi nu sîntem decît consumatori pentru ei, nimic mai mult; şi parcă rămînem vrăjiţi de manipularea, de circul guvernamental, de poleiala societăţii de consum şi de măsurile iresponsabile, luate împotriva noastră. România a regresat simţitor, nivelul de trai a scăzut drastic în comparaţie cu startul anilor nouăzeci. Cînd mă gîndesc cît de puţin are nevoie un om pentru a putea trăi decent? O parte a românilor este îngenuncheată de urmările inundaţiilor din vară şi de datoriile grele, în timp ce corporaţii financiare străine trag sforile peste puterile populaţiei, să mai achiziţioneze activele rămase ale ţarii, la preţ de solduri. Economia a atins nivelul cel mai de jos al sacului, însă demagogii vorbesc despre creştere economică. Ce fel de creştere?, dacă industria a fost deşurubată şi vîndută piesă cu piesă în „la familia". Poşta a mai rămas a românilor, Sarea şi galeriile romane din dosarul Roşia Montană - acestea din urmă sînt act de identitate naţională, fapt istoric ce nu se poate niciodată negocia. Guvernul a ajutat enorm ca băncile să-şi consolideze poziţiile la noi, să cîştige grosolan şi ilegal prin creditele de consum, adică prin atîrnarea pe termen lung a forţei de muncă active. Un calcul bine pus la punct: s-a investit masiv în publicitatea creditului de consum, ştiind că cei care le vor contracta, nu vor avea resurse să le restituie, conştienţi că România va fi afectată drastic de criză. După ce românul a fost prins în mrejele creditelor cu buletinul, e obligat să muncească perpetuu pentru bănci, speculat, fraudat prin dobînzi uriaşe, pentru că românul, faţă de mulţi europeni, are şi o locuinţă în proprietate, de care băncile sînt interesate în mod special. La nevoile şi sărăcia românului, atracţia pentru împrumuturi rapide a fost mare, pentru că nu se pretindeau garanţii. Pe fondul crizei au apărut restanţierii rămaşi fără locuri de muncă, cei care nu-şi mai puteau plăti ratele, şi s-a trecut la executarea silită a bunurilor, nu înainte de a fi eliminaţi competitorii interesaţi şi ei de activele restanţierilor scoase la vînzare. Şi între instituţiile la vîrf există şantaj şi război.

România este a bancherilor străini, iar dependenţa de ei va deveni în curînd totală. Guvernul a măcinat bugetul în direcţii oneroase, astfel a îngropat şansa poporului la un viitor măcar decent. Pînă în 1989, activele ţarii erau ale clasei care muncea în industrie, în agricultură şi în celelalte domenii. Astăzi preţuirea muncii este definitiv compromisă, iar în toiul acestor turbulenţe de legislaţie a muncii, oamenii muncesc chiar şi cu ziua pentru a susţine statul şi pe bancherii străini. Cu cît România nu se suprapune cadrelor propuse de organismele internaţionale, cu atît reacţia lor devine mai vehementă. Se ştie din cărţi, importantele schimbări de curs ale istoriei au fost implementate pe terenul practicilor destabilizante, în jurul asasinatelor politice, ale atacurilor sîngeroase, ale unor asupriri străine. Cercetînd mileniile, vom descoperi că istoria popoarelor a suferit modificări substanţiale în astfel răspîntii. Criza pe care o traversează omenirea, ne întoarce la cei care au gîndit profilul umanităţii fără a avea interese. Să ne amintim de Mircea Eliade: „OMUL se face vinovat de retragerea lui Dumnezeu din lume". Care ar fi soluţiile? Stoparea măsurilor perdante, întoarcerea la echilibru, salvarea prin credinţă şi cultură. Încă din secolul al XIV-lea, cuviosul Nil Athonitul a profeţit apariţia unei lumi noi, a lumii tehnologico-digitale, dar şi pervertirea relaţiilor interumane: „După anul 1900, către mijlocul secolului XX, oamenii acelor vremuri vor deveni de nerecunoscut. Bărbaţii şi femeile vor fi imposibil de deosebit din cauza folosirii hainelor şi purtarea părului... în societate vor conduce pofta trupească, desfrânarea, sodomia, faptele ascunse şi crima. Antihrist va da înţelepciune stricată unui nefericit om ca acesta să descopere un mod prin care un om poate purta o discuţie cu un altul de la un capăt la celălalt al pământului". Deşi ştiinţa şi cunoaşterea de la Dumnezeu vin, popoarelor de sub papucul globalizării, oricît de evoluate, se află într-un iminent pericol. Dorinţa de stăpînire, rădăcină din care creşte pofta de acaparare a puterii mondiale, alimentează teza falsă, potrivit căreia popoarele trebuie să se plece în faţa guvernului mondial, în faţa intifadei financiare, care erodează independenţa statelor, în faţa diplomaţiei demagogice, dar cu mare putere de impunere şi mai ales cu un absurd impact distructiv. Omenirea, lăsată în paragină savantă, n-are decît să urle în pustiu!

footer