Revista Art-emis
Zahăr cubic şi pensii de nabab PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 02 Septembrie 2012 00:05
Maria Diana PopescuCine îi plăteşte cu nouă mii de euro pe lună pe funcţionarii de la Curtea U.E., scoşi la pensie la cincizeci de ani? Păi, noi, cu impozitele şi taxele noastre. Ei singuri şi-au votat legea şi nu-i ia nimeni la rost. Sistemele de pensii unde au cotizat muritorii de rînd se prăbuşesc uşor, dar sigur, şi se recomandă, ca soluţie, creşterea vîrstei de pensionare a angajaţilor (la 41 ani, în 2012 şi la 42, în 2020), în timp ce pentru ei, cincisprezece ani şi jumătate sînt de ajuns pentru pensia de nabab, fără să cotizeze cu vreo subunitate euro. Niciunul nu dă cu sapa, niciunul n-a fost văzut cu coasa în spinare, iar dacă răsfoim biografiile celor de la pupitrul U. E., constatăm că foarte mulţi din cei care se joacă cu soarta a mii de miliarde de euro şi cu soarta popoarelor europene, în trecut, n-au avut tangenţă nici măcar cu o dugheană de gogoşi. Lună de lună, popoarele cotizante bagă în buzunarele acestor cinovnici mii de euro. Ce fac ei de fapt? Îşi tîrîie-brîul de colo-colo şi susţin cu fonduri uriaşe organizaţiile non-guvernamentale care vor „să schimbe mentalitatea oamenilor, cu privire la minorităţile sexuale". În rest, specialitate lor este furatul căciulii unul de la altul şi întoarcerea pe dos a bătrînei Europe. Ruşinoasă treabă!

Să fie adevărat că importanţa unei afirmaţii depinde de gura care o aruncă în eter, iar soarta unei ştiri false depinde, nu de gura care o rosteşte, ci de urechea care o ascultă? Dacă e aşa, unul dintre renumiţii intelectuali cu papion afirmă în presă că s-a săturat să tot voteze berbeci şi gîşte. Bravo!, felicitări pentru contribuţia de seamă la prostirea naţiunii, încă de pe cînd eraţi ministru. Felicitări şi tehnologiei H.A.A.R.P., care ne-a făcut scrum la patruzeci de grade anul agricol 2012. Programul „să trăiţi bine" tot în post este, după ani grei de capitalism curg sudorile de pe noi, ameţiţi şi transpiraţi de mersul aiurea. Uniunea e tot timpul mahmură, leul a fost scos din orbită şi aruncat pe pantă depreciativă, datoria României a ajuns la 36,3% din P.I.B., umflată cu bani daţi pe apa băncilor, deşi la borna lui 89 eram boieri în Europa, cu zero datorii şi cu o economie care duduia de sănătate. Recent s-au băgat bani noi în bănci, de unde se aşteaptă să fie împrumutaţi de oile din ţarc, ţinute special flămînde şi însetate, însă poporul s-a deşteptat, a votat masiv împotriva dictaturii, iar creditele vor muri, chiar dacă din împrumuturile statului de la vampirul F.M.I., băncile au bani de-i întorc cu furca. Potrivit unui studiu al Rezervei Federale (F.R.B.), citat de Bloomberg, cele mai mari bănci din Statele Unite au înfiinţat în ultimii 22 de ani peste 10.000 de subsidiare la nivel global, pentru a plăti taxe mai mici şi pentru a scăpa de anumite reglementările stricte. România a fost ţinta piraţilor internaţionali de resurse şi bogăţii, încă de prin '90. Distrugerea punctelor strategice, care asigurau existenţa şi siguranţa naţională, le-a reuşit din plin. Avem servicii secrete, dar ce le pasă de români, doar din munca lor îşi primesc salariile. Ajutate de americani, guvernele capitaliste şi-au ruinat propriile state, au momit veneticii şi au împărţit între ei profitul de pe urma sărăcirii popoarelor. Oricine îşi dă seama că extinderea epidemiei din Grecia în Spania şi Italia bate alte cuie în sicriul propusei uniuni fiscale şi că avem de-a face cu o istorie-realitate, care nu poate fi confundată cu istoria sedimentată în documente, scrisă de multe ori cu pistolul la tîmplă sau cu punguţa cu galbeni.

Consumate în exces, falsul, apa de ploaie, piperul şi zăhărelul, devin dăunătoare. Deşi pe vremea primului război mondial cînd a apărut zahărul cubic, se făcea propagandă stăruitoare consumului de zahăr. Soldaţii şi tinerii erau obligaţi să consume zilnic 1- 2 cuburi. Astăzi, dacă ne luăm după cercetători, zahărul este extrem de dăunător. La fel şi cu piperul. Cînd a fost adus pe piaţa noastră, bogătaşii scoteau bani grei din buzunar pentru boabele de piper, despre care se credea că aveau puteri miraculoase. Astăzi, moda s-a schimbat. Aceiaşi specialişti îndeamnă la reducerea consumului de alimente piperate. Ce era bun pentru bunici, astăzi e dăunător. Statisticile cu privire la nocivitate, neverificate de nimeni, au devenit o modă virulentă. Pînă la urmă, fructele şi legumele, spre care sîntem îndemnaţi, sînt tot o afacere profitabilă. Oamenii fiind prea săraci ca să mai cumpere carne, a înflorit alternativa legumelor şi fructelor din import, la fel de toxice, tratate cu chimicale, ca să reziste transportului din ţări îndepărtate. De la livada bunicii, unde merele se coceau sănătos şi pînă la rafturile marcheturilor, media de viaţă a omului a scăzut considerabil, iar democraţia ne-a lăsat fără cojoace şi căciuli. footer