Revista Art-emis
Dr. Drd. Claudiu Popescu - Unde scurte sau Matematica infinitului PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Joi, 12 Aprilie 2012 22:10

Matematica infinituluiA?a cum progresele ?i aplic?rile practice ale medicinii experimentale, statornicite de Claude Bernard ?i ?coala sa, au recuperat stagnarea sfīr?itului de secol XIX din determinismul darwinist ?i vitalismul lamarckian, medicul-scriitor Claudiu Popescu, Doctor īn ?tiin?e Medicale, īncearc? r?scump?rarea stagn?rii manifestat? īn planul pie?ei de idei contemporane. Sau cum, la īnceputul sec. al XVII-lea, via?a intelectual? a Europei īnregistrase o afirmare prin Bacon, Hobes, Descartes ?i numeroasa pleiad? de gīnditori, care au d?rīmat limitele osificate impuse gīndirii ?i crea?iei de scolastica medieval?, īn prezentul complex ?i dramatic pentru cultura noastr?, invadat? de goliciune, de spini ?i de semne rele, atitudinea literar? ?i ?tiin?ific? a scriitorului-medic Claudiu Popescu deschide orizontul unei afirm?ri īn ansamblul gīndirii umane, prin reliefarea Divinului, ca dimensiune ontologic? (sus?inut? de Leibniz, Descartes), menit? s? īnl?ture fizicalismul rigid, determinismul mecanic al lui Laplace, potrivit c?ruia lan?ul evenimentelor se desf??oar? dup? o fatalitate trofic?, statornic? de cazuistica anterioar?. Cartea „Unde scurte sau Matematica infinitului" determin? un interes aparte, sporit de abordarea fr?mīnt?rilor lumii, de lupta cu decalajul dintre for?ele ei m?rginite ?i preeminenta sete de infinit care īl cople?e?te pe autor, de curentul de idei al timpului ?i nelini?tile care īi marcheaz? maturizarea vīrfului artistic, sporit de linia unei noi fundament?ri a explor?rii literare, ce ?ine situa?ia omului īn grani?a sa p?mīntean?.

Problema raportului dintre p?cat ?i sfin?enie, dintre setea de eternitate a omului ?i limita condi?iei umane, rev?rsarea conving?toare a con?tiin?ei tinere, dornic? s? dea r?spuns problemelor vie?ii ?i mor?ii, realizeaz? sub titlul bine inspirat un cadru literar peren ?i impun?tor. Īn ciuda scurtimii eseurilor, de un dinamism dramatic sau, poate, chiar, datorit? lor, putem descifra esen?a central? ?i coeren?a unui sistem conceptual cu privire la ansamblul fiin?ei vii de care vorbea Lucien Goldman. Īn contextul general al literaturii contemporane, intrat? īn lupt? cu lovituri de pumnal, cu acte vulgare ?i pornografice, cu pasiuni subjugante ?i doctrine efemere, cartea medicului Claudiu Popescu se poate īnscrie (prin psihologismul discret ?i cople?itor) īn curentele elitiste de gīndire, īn tabloul de tendin?e ce se īncruci?eaz? ?i se ciocnesc pe t?rīmul religiei, filosofiei, ?tiin?elor, a c?ror iradiere īn carte marcheaz? acel moment de īntoarcere a literaturii spre analiza destinului spiritual, spre menirea istoric? a omului. Ignorarea fabula?iei romane?ti, a descrierilor de ambian??, īn favoarea cercet?rii crude a omului fa?? īn fa?a cu destinul, decupajul net, ritmul dinamic, sesizarea nelini?tii ?i nebulozit??ii existen?ei, smulge cititorul din fotoliul de spectator ?i-l invit? s? se identifice cu mi?carea vital? īntre condi?ia temporal? ?i aspira?ia spre eternitate. Aceste abord?ri au loc sub un unghi cu totul original, īn strīns? leg?tur? cu alura propriilor percepte filosofice ?i cu ideile autorului despre Divinitate.

Tīn?rul scriitor Claudiu Popescu intr? īn primii zece la Facultatea de Medicin? „Carol Davila" din Bucure?ti, ob?ine cu not? maxim? o burs? de stat īn Fran?a, se ciocne?te acolo cu un sistem de īnv???mīnt superficial, unde este poreclit "micul Einstein". La Facultatea de Medicin? „Francois Rabelais" continu? s? īnregistreze acelea?i rezultate str?lucite, p?trunzīnd adīnc ?i pe teritoriul prozei. Acolo, departe de ?ar?, reu?e?te o impecabil? chirurgie de idei cu un senzoriu īnc?rcat de cunoa?tere ?i īn?elepciune, dīnd la iveal? cele mai clocotitoare ?i valoroase scrieri. Cu o sfer? bogat? de preocup?ri intelectuale, medicul doctorand Claudiu Popescu a primit, poate, darul scrierii la na?tere sau poate a intrat īn posesia lui gra?ie īndelungatelor studii ?i lecturi. Ast?zi, doctorand īn cadrul Facultat??ii de Medicin? „Carol Davila" din Bucure?ti, tīn?rul īn halat alb ar putea preda istoria ideilor sau filosofia religiei ?i culturii la oricare universitate din lume, ar putea conduce institu?ii de īnv???mīnt superior. Inteligen?a prin care pune īn acord t?ietura profesional?, cuvīntul scris ?i emo?ia cre?tin?, probeaz? existen?a (īn sinele s?u) unui laborator de crea?ie, dezinfectat ?i luminat de originalitatea ideilor impregnate de spirit cre?tin ?i de pasiunea corporaliz?rii ra?ionamentelor ce deriv?. „A? vrea s? fiu īn acela?i timp vestit ?i necunoscut", pare s? spun? cititorului, potrivit lui Edgar Degas. Vestit era publicului consumator de cultur?, prin scrierile sale, īnc? din anii de liceu. Orizontul de cunoa?tere, extrem de bogat, arta oratoric?, rezultatele de la olimpiade, condeiul riguros, premiat īn repetate rīnduri, antologat de vol. I – VI „Ucenicii vr?jitori" ?i g?zduit de reviste literare (Litere, Agero, Ardealul literar, Agora, Art - Emis, Arge?, Criterii literare, Provincia Corvin? etc), au f?cut s? fie o prezen?? agreat? īn platourilor de televiziune cu profil ?tiin?ific ?i cultural.

Dublarea propriei vie?i cu una imaginar? a paginii scrise, extragerea din spa?ialitatea ?i temporalitatea condi?iei sale, reprezint? partea de absolut. Cititorii sīnt scopul c?ut?rilor sale, c?l?toria īn carte sper? īntr-o reconectare a viului la ve?nica flac?r? divin?, creeaz? posibilitatea unor incursiuni profunde īn personalitatea sa. Prospectarea l?untrului, a credin?elor, a planurilor de idei, se face cu apelul, īn prim? instan??, a dominantelor divine ?i morale, dar ?i cīmpului de analize psihologice. Profunzimea tr?irilor (de o demnitate impresionant?), privirea stelar? īn l?untrul, īn afar?, īn īnalt, iradiaz? for?? ?i armonie, elibereaz? un cīmp magnetic, c?ruia cititorul sensibil nu i se poate sustrage, nici īmpotrivi. ?i cu ce emo?ie am citit, īn armonia ?i frumuse?ea expresiei, atītea gīnduri (aere perennius) fixate pe hīrtie! Uraganele pe care le-a intuit īn al?ii sau poate l-au traversat pe autor adie potolit sub vīrful peni?ei sale. Chiar dac? martorii furtunilor interioare s-au retras, sentimentele sīnt scrise emo?ionant, cu o mīn? de artist ?i cu o inim? plin? de iubire. Un gen de re-amintire sobr? mascheaz? fiorul adīncului sufletesc, astfel c?, resemnat ?i p?zit parc? de un īnger, „ermitul īnving?tor" reu?e?te s? īnainteze īn īntuneric dup? un cod propriu: dragostea pentru Dumnezeu, care īl face s? lepede vorb?ria inutil? ?i „pleava lumii sublunare" ?i s? scrie cu esen?e. Scrisul s?u rostuie?te gīndirea „fiin??rii ca fiin?are", īnl?turīnd acel „spirit al īmpov?r?rii", f?r? a se sfii s?-?i plaseze fiin?area ?i devenirea īn universalitate, integrīnd-o īn chipul cel mai firesc unor fenomene de cre?tere ?i descre?tere, unor emigr?ri sau ondula?iuni cronospa?iale.

Īn?elegerea profund? a naturii umane, egalat? de tehnic? str?lucitoare a scrierii, face ca studiile ?i eseurile s? par? cercuri trans-scrise perfect, īn ale c?ror perimetre se mi?c? miezul ideatic al unei profunzimi gīnditoare, ultragiat? de destinul de afar?. Aflat parc? īntr-o c?utare vizionar?, scriitorul īntīlne?te ?i consemneaz? semne, simboluri ?i obstacole din drumul sinusoidal, astfel c?, odiseea undelor scurte ?i matematica infinitului ofer? cititorului posibilitatea de a vedea radiind lumina care l-a īncurajat pe autor s? nu renun?e. Con?inutul profund al c?r?ii se īmpr??tie īn sufletul cititorului ca ni?te m?rgele c?zute dintr-un „colier sfīnt", alc?tuit din adev?ruri ?i lumin?. Tendin?a de a observa fenomenele vie?ii īn lumina universalului, de a le īnchega īntr-un sistem armonios al?turi de elementele viului īn conformitate cu normele divine, sīnt certificantul valorii. Tīn?rul gīnditor Claudiu Popescu are īnsu?irile unui scriitor de impact. Cuno?tin?a īn cercetarea sufletului ?i a sinelui s?u (dram? a unit??ii ?i a despic?rii cosmice, punte de trecere īn zarea sa l?untric? - de fapt axiomatizarea lor) se mi?c? īn sfera valorilor ?i a raporturilor de valori. Īntr-o latur? se ascunde, alta īl arat? dialogīnd cu marile teme, cu ajutorul lor organizeaz? īn?eles adīnc sau cu adīnc neīn?elese inten?ionalit??i emo?ionale. Īntre idee ?i expresie exist? acela?i raport ca īntre semnificat ?i semnificant, scrisul īn sine ca sens „dezv?luie sensuri ascunse". Emo?ia estetic? nu este doar o stare organic? pe care ra?iunea trebuie s? o administreze. Profunzimea ?i sensul ei pun īn valoare planul de expresie, limbajul elitist, interioritatea, lupta, īn?l?area, fuga de ispite, cu toate implica?iile transcenden?ei ?i imanen?ei.

Dr. Claudiu Popescu - Note bio-bibliografice:

- Absolvent al Facult??ii de Medicin? din cadrul Universit??ii de Medicin? ?i Farmacie „Carol Davila" din Bucure?ti;
- Burs? de stat la Facultatea de Medicin? din cadrul Universitč „Franēois Rabelais" din Tours, Fran?a;
- Licen?a: „Corela?ii genotip-fenotip īn sindromul MEN2B" - Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon" din Bucure?ti – 2010;
- Este autor al unor lucr?ri de specialitate, prezentate la congrese interna?ionale de medicin? ?i publicate īn reviste de profil;
- Este doctorand īīn Medicin? intern? īn cadrul Universit??ii de Medicin? ?i Farmacie „Carol Davila" din Bucure?ti;
- Activeaz? ca medic rezident īn cadrul Spitalului „Sfīnta Maria", Bucure?ti.

Publica?ii
- A debutat de timpuriu cu proz? īn revista de cultur? Arge?, unde a fost publicat periodic;
- Este antologat de cele cinci volume „Ucenicii vr?jitori", editat de scriitorul Marin Ioni??;
- A publicat repetat proz?, eseu ?i cronic? īn revistele: Litere, Ardealul literar, Agero, Provincia Corvin?, Arge?ul, Agora, Arge?ul Ortodox, Glasul iubirii, ART-EMIS, S?get?torul, Criterii literare, Gānd romānesc, etc;
- Public? volumul intitulat „Unde scurte sau Matematica infinitului", colec?ie de eseuri ?i proz?, Editura ART-EMIS;
- Particip? la numeroase emisiuni tv cu teme ?tiin?ifice ?i culturale;
- Public? īn reviste de medicin?.

Distinc?ii
- Locul II la Concursul Na?ional de Fiziologie „Nicolae Paulescu", Bucure?ti;
- Titlul de Honoris Causa al „ART-EMIS Academy";
- Brevetul ?i Crucea Comemorativ? a celui de-Al Doilea R?zboi Mondial (1941-1945), pentru merite deosebite īn promovarea ?tiin?ei ?i a romānismului, acordat? de Asocia?ia Na?ional? a Cadrelor Militare īn rezerv? ?i īn Retragere „General Magheru";
- Locul I la Concursul Na?ional „Tinere Condeie", sec?ia proz?;
- Alte premii ?i distinc?ii.

Fragmente - Claudiu Popescu

„Din cauza īntrep?trunderii ?i intercondi?ion?rii materiei ?i energiei, pentru a aduce o pāine fl?māndului printr-un c?l?tor trebuie s? se schimbe tot Universul, īn lan?, ?i nimic nu se pr?bu?e?te, chiar dac? microminunile sīnt s?vār?ite simultan pentru milioane de suflete! La fiecare pas avem o infinitate de posibilit??i ?i la fel cum latura unui p?trat se frānge la infinit pentru a na?te cercul, rotunzimea vie?ii noastre este rezultatul frāngerii infinit??ii de variante. Īn aceast? ?es?tur? virtual? Dumnezeu se face sim?it ?i ac?ioneaz? īn conformitate cu matematica infinitului! Darul de a īn?elege structura miraculoas? a Universului, de a primi minunile ?i de a sesiza providen?a trebuie s? fie mai mare decāt orice teorie unificat? a fizicii. Iar minunea este c? acest nivel respect? libertatea omului ?i ascult? de rug?ciune."

Privi?i un sculptor: cīnd sculpteaz?, toate puterile lui sīnt īndreptate c?tre lemn, pozi?ia, privirea, mīinile converg c?tre acel scop, toate puterile fiin?ei lui se orienteaz? ca īn cīmp magnetic spre ac?iunea voit?, sīngele circul? pentru a oxigena mu?chii mīinii, experien?a ghideaz? ochii. Omul este ceea ce face. Mai mult, sculptorul apleac? nu numai cele ale fiin?ei sale, dar strīmtoreaz?, īndoaie ?i coboar? īnsu?i Universul, prin legile ?i for?ele lui, pe care le folose?te la cioplit. Imagina?i-v? Universul ca o mare curgere cilindric? ?i aurie, care se īngusteaz? ?i se apropie de axul ei atunci cīnd ?i īn locul unde omul creeaz?, apoi se dep?rteaz? iar ?i revine la vechile hotare. Īn centrul pīlniei ap?rute se afl? sculptorul. Tot Universul īngenuncheat de o creatur?! Sculptorul se sacrific? simbolic pentru a da via??, se reduce pentru a crea. Este un act de reīnscenare."

„Omul probeaz? ?i folose?te toate legile ?tiute ale Universului, īn ultim? instan?? prin faptul c? trupul lui are mas?. Numai cāteva exemple: optica, prin ochi; termodinamica, prin metabolism; mecanica, prin locomo?ie; gravita?ia, prin circula?ie; electronica, prin cogni?ie; cuantica, prin microfiziologie celular? etc. Īndemna?i de studiul filogenetic al creierului, afirm?m c? trupul omului este o unealt? mai iscusit? decāt toate celelalte, pozi?ie simbolic sau nu reprezentat? ?i de sta?iunea biped?. Taina este c? omul, fiind iubit ?i creat de Dumnezeu, se bucur? de chipul Creatorului s?u ?i de īmp?rt??irea cu atributele dumnezeie?ti: frumuse?ea (privit? f?r? patim?), īn?elepciunea, ra?iunea, iubirea. Astfel c? omul, īnsufle?it aflāndu-se, de?i are trup, poate deveni Dumnezeu prin īnfiere, se poate na?te din Duh ?i din ap?. Īntinderea necuprins? a Universului pe lāng? micimea omului este tocmai dovada importan?ei acestuia, pentru c? el, la vedere, este aisberg, adāncimea lui fiind m?re?ia mai presus decāt cea a Materiei. Cu atāt mai mult cu cāt crede c? Īnsu?i Dumnezeu Creatorul S-a īnomenit pentru ca omul s? se poat? īndumnezei."

„Aceea?i surs? mi-a spus la sfīr?it c?, printre altele, a rezolvat cvadratura cercului, c? a comunicat verbal cu celule propriului corp ?i c? poate imita toat? gama muzical? prin ciocnirea controlat? a gīndurilor-und?."

"Principiul este arderea, sau orice alt? analogie a unui fenomen fizic de schimbare a st?rii de agregare, inclusiv moartea ?i īndumnezeirea. Muzica lucreaz? indirect, cu ceea ce nu exist?, cu sunetul. De?i numai omul īi poate atribui o semnifica?ie ?i o poate folosi ca vehicul de comunicare, vibra?ia, armonia ?i rezonan?a sīnt esen?iale existen?ei, atīt cīt putem s? o cuprindem, de la materie la psihologie."

„David a fost cel mai apreciat filosof din ultimii treizeci de ani. Am lucrat ?i eu īmpreun? cu el, pe vremea cīnd edita revista Eunoia. Am ?i o fotografie din redac?ie: David st?tea la birou, cu ma?ina de scris īn fa??, ?inea o coal? alb? īn mīn? ?i cu cealalt? ar?ta spre tīmpl?. De?i publicase multe dizerta?ii ?i compendii de specialitate, era cunoscut ?i de publicul larg datorit? apari?iilor sale de la televiziune ?i mai ales datorit? curajului s?u de a repro?a politicienilor lipsa lor de principialitate. Catedra de la facultate, unde prinsese de tīn?r postul de conferen?iar, i se potrivea ca o mīnu??. Se strīngeau s?-l asculte ?i studen?ii altor facult??i. Nimeni nu-i rezista argumenta?iei ineluctabile. Ra?ionamentele sale erau adev?rate opere de art?, magii de cuvinte. Ca vorbitor, era egalat poate doar de cei zece oratori ai Aticii la un loc. Cartea care a cī?tigat respectul mediului academic a fost un tratat de moral?, atīt pentru con?inutul s?u, cīt ?i prin form?, fiind scris? ca o pies? de teatru, īn care diferi?i oameni discutau chestiunile legate de subtilit??ile spiritului ?i de contempla?ie. Lucrase la ea ?apte ani. ?tia foarte bine de exemplu c? virtu?ile stoicilor erau alegerea binelui, curajul, dreptatea ?i auto-controlul, a c?ror existen?? intricat? depindea de reciprocitate; c? pentru Platon, virtutea era un scop īn sine, iar pentru Nietzsche virtutea nu era nimic īn sine, fiind o nega?ie a realit??ii. Se str?duia s? fie cīt mai obiectiv īn studiile sale, s? nu se lase influen?at de opiniile predecesorilor. Pentru el, ideea de om era esen?ial? īn orice īntreprindere a intelectului, īns? toate aceste excursii ?i incursiuni ale min?ii nu-l feriser? de triste?e."

„Se na?te a?adar īntrebarea: pentru ce omul, rezumatul Universului ?i icoana lui Dumnezeu, abdic? de bun?voie de pe tronul dat ?i prefer? s? fie slujitor materiei, robind ?i vānzānd coroana lui care īi era ra?iunea? Dup? cum ne spune Sfāntul Marcu Ascetul, „cuno?tin?a adev?rat? s-a d?ruit oamenilor de c?tre Dumnezeu, ca har īnainte de har, ?i ea īnva?? pe cei ce se īmp?rt??esc de ea s? cread? īnainte de toate īn Cel ce le-a d?ruit-o". Din cauza orbirii ?i uit?rii. Nu vede c? ?i-a ie?it din fire, ?i astfel ī?i face alta, ?i uit? c? este chemat s? fie teofor ?i teolog. C?ci, rezumānd simbolic neamul omenesc, un sculptor, īnf?ptuitor cu lucrul, un poet, īnf?ptuitor cu cuvāntul, ?i un duhovnic, īnf?ptuitor cu harul pot fi īndeob?te ?i deopotriv? teologi, pentru c? fiecare are puterea de a face cel pu?in o icoan?, anume icoana frumuse?ii lui Dumnezeu, primul din materie, al doilea din cuvānt, al treilea din om ?i fiecare din el īnsu?i."

footer