Revista Art-emis
Academician Gheorghe P?un - "Team? de toamn?" PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
SĆ¢mbătă, 17 Martie 2012 20:54
Teama de toamn? - copertaUn nou tip de metafor? matematic?

Magistru spiritual, creator al sistemului de gīndire matematic?, „P sistem", Membru corespondent al Academiei Romāne, Membru al Academiei Europae, personalitate marcant? a secolului nostru, situat la o confluen?? de credin?e ?i atitudini spirituale care ne solicit? puternic admira?ia, Academician Gheorghe P?un ī?i pune semn?tura pe cartea de poezii, „Team? de toamn?", Editura Tiparg, 2008. La fel ca un Pitagora modern, cel care īn 580-500 ī. Hr. a cuprins frumosul ca pe unul din elementele fundamentale ale filosofiei sale (prin teoria numerelor ?i prin cea a armoniei universale), poetul Gheorghe P?un armonizeaz? poezia cu lumea real?, potrivit unei sensibile aritmetici suflete?ti. Raportul ?i propor?ia se īntrupeaz? īn tehnica ?i me?te?ugul acestei aritmetici, merg īmpreun? fecundīndu-se reciproc, componenta principal? a celor dou? fiind muzica sferelor. Punerea lor īn dialog autentic este f?r? īndoial? punctul capital īn īn?elegerea ?i semnificantul crea?iei domniei sale. Sufletul īnsu?i al poetului fiind armonie, o acordare bazat? pe propor?ia numeric?. Īn l?untrul s?u au loc rea?ez?ri intime, realc?tuiri, fierberi - fermenta?ie vie a elementelor de via??, dar ?i marasmul dezn?dejdii ca muritor: „Sunt ca un puzzle din fragmente mii,/ ?tan?ate-n din?i de harnice pendule./ Le coloreaz? panicate insomnii,/ Mustind vibrat din miezuri de celule./ Un me?ter vreau, cu plus de dioptrii,/ S? m? lipeasc? iar īntr-o bucat?./ ?tiu c? nu-i rost s? fug de entropii,/ Dar tot visez īntregul de odat?."

Gra?ie viziunii ideative, poetul nu se afl? fr?mīntat de instincte ?i de patimi, nu utilizeaz? imagini desprinse din re?eaua contingen?elor cotidian-biologice, ci ilumin?ri, pe care nu le vedem cu ochii trupe?ti, dar despre care se poate b?nui ca le vede īnsu?i Creatorul Suprem. Fa?? de insensibilit??ii poeziei contemporane, versurile din „Team? de toamn?" dobīndesc un reflex de imutabilitate, f?rīme din statica necreatului, m?rea??, elementar?, universal?, ne transpun īn sufletul poetului, care ī?i are cu smerit? mīndrie portretul īn fiecare din ele, cu sporul secret de con?tiin?? ?i de frumuse?e al acestuia. Pentru c? este con?tient de importan?a mesajului s?u. Ocazie ?i pentru o reflec?ie lateral?: omul de ?tiin?? Gheorghe P?un nu este īn poezie a?a cum īl vedem noi muritorii, ci a?a cum īl vedea Dumnezeu īnsu?i: transpus īn statica unei eternit??i romantice, c?reia īi revine meritul de a fi l?rgit considerabil conceptul de sensibilitate. Ceea ce impresioneaz? este construc?ia sever?, viziunea liric? asupra realit??ii, dinamismul unui spirit nelini?tit, incitat de sinteze, de considera?ii originale: „Simt clipele curgānd ca ruginite,/ T?cerea doar īn osii se descoase,/ Cresc din tavane strāmbe stalactite/ ?i calcarul din ele trece-n oase."

Cīte o pietricic? de ironie amar? aruncat? de poet īn acest gheizer tulbur? ?ī?nirile, ele se fac r?coare, se fac fir de izvor ?i de team? de moartea f?r? remediu, care scormone?te ?i cerceteaz? toate ascunzi?urile din inima lirismului, unde se mistuie pe ea īns??i: „Litere negre au c?zut din carte,/ Molii g?lbui erup din c?r?mid?,/ Pendula a r?mas cu limba īntr-o parte/ ?i-un cheag de sānge-ar vrea s? m? ucid?." Limbajul nu-i sluje?te poetului decīt ca semn ?i mijloc, iar ceea ce este poezie a spiritului se datoreaz? contribu?iei versului serios, care īl face pe cititor s? devin? poet prin conota?iile de muzicalitate, izvorīte din īns??i materia sonor? a limbajului: „Īn loden gri, m? pierd pe sear?/ Pe str?zile īntortocheate,/ Īn col?ul gurii c-o ?igar?/ Stins? de mult, curbat de spate/ De parc?-a? duce o povar? –/Cocoa?a de singur?tate."

Intrarea īn rela?ie cu teama ca afect, īnseamn? preg?tire, pīnd?, ea are caracterul unui dialog cu misterul existen?ei, nel?sīndu-se subjugat de ea: „Īncerc s? num?r stele ?i am uitat s? num?r,/ Spre ghea?a lor zadarnic privirea īmi īndrept./ O pas?re de galben mi s-a l?sat pe um?r/ ?i o ?opārl? verde s-a cuib?rit la piept./ Am pleoapa bāntuit? de-o veche dioram?,/ Se sting tornade-n sānge ?i sāngele s-a stins,/ Se īngusteaz? lumea alunecānd spre vam?/ ?i-i lini?te de parc? sub dealuri am fost prins." Responsabilitatea versului se exercit? īntr-o sfer? infinit?, este responsabilitate īn fa?a Infinitului, conturat de fiin?a sa creatoare de frumos, de fiin?a care aspir? la plenitudine: „Parc-am c?zut cāndva pe piramide/ Din piatr?-n piatr? ca o piatr?-om,/ Pedeaps? pentru pleoapele lucide/ ?i pentru fierbin?eala din genom."

Poeziile volumului īnscriu o varietate de teme, definesc o mare mobilitate intelectual?, o rezonan?? plin? de sensibilitate, sīnt expresii lirice ale unei personalit??i preocupate de poezie ca de un alt instrument de promovare al unor formule coerente, altele decīt cele ale logicii prin care face ?tiin??. Chiar ?i prin aspectul grafic, cartea īmbrac? haina frumosului (coperta dup? o pictur? a maestrului Ion Aurel Gīrjoab?), iar fervoarea medita?iei poetice atinge reale valori artistice, contureaz? ramuri care permit sevei s? le tr?iasc?, s? le reīnnoiasc?. Gra?ie acestor coordonate, energia pe care poetul o extrage din l?untrul s?u devine manifest?. Spiritul poetului este īnscris īn cercul ideilor, vine s? īnf??i?eze o orientare evident?, o linie de convergen?? īntre romantism ?i cotidianul aplicat īnAcad. Gheorghe P?un conjugarea timpului.

Mi-l imaginez īn fa?a privirii iscoditoare, īn mii ?i mii de feluri, c?tre l?untrul s?u din l?untrul universului mic, al celui mare, ca pe un creator care tr?ie?te existen?a īn ceea ce ea are unic ?i frumos. Un creator care ī?i primene?te mereu contractul cu existen?a (de aceast? dat? prin clauza ars poetica), obedient fa?? de legea marii treceri, fa?? de legea toamnei care vine peste fructul copt, men?inīn ceea ce exist?, reactualizīnd, ceea ce a fost. Savantul matematician descoper? prin poezie un nou tip de metafor? matematic?, realc?tuie?te o geometria profunzimii ca dimensiune absolut necesar? comunic?rii cu cititorul. Iat? lec?ia esen?ial? a poeziei sale, pe care nu o putem socoti ca fiind auxiliar?, ea e un cristal bine ?lefuit, este locul geometric al spiritului s?u ca fiin??, este o īnalt? muzic? pe care a creat-o ?i a īntonat-o īn rime cu teama unui muritor: „Din magmele primordiale/ Ajuns-a lava s? īnghe?e./ De jur īn jur, numai cristale/?i toate numai suprafe?e". Acordurile ?i armoniile acestei muzici lirice desfat? cititorul cu inefabile tonuri universal-cosmice. Altfel spus, calculul precis este permutat īn cadre geometrice emo?ionante, care se ofer? lecturii cu prestigiul unor esen?e poetice: „E greu s? zbori sau s? īno?i,/ E greu ?i mersul vertical,/ Chiar dac?-l practic?m cu to?i,/ Dar cel mai greu e s? īngropi un cal...".

„Teama de toamn?" nu este un spectacol de suprafa??, f?r? aderen?e, ea are leg?turi cu fondul viguros ?i imens al vie?ii. Preferīnd viziunile ritmice ?i medita?iile, poetul alc?tuie?te īntr-un timp record, numai dou? luni, forme lirice autentice, un document intim īn care este concentrat? esen?a gīndirii īn forma spontan?, profund? ?i sincer?, dar cu mare sugestivitate liric?. Poetul substituie zicerea enun?iativ?, acel logos apofaneios al lui Aristotel, care afirm? sau neag?, creīnd nelini?tea unei temeri agonice. footer