Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Luni, 20 Februarie 2012 21:49
Plesne, ?āfne ?i sictiruri, coperta
 

Pe profesorul Gheorghe Piele īl m?nīnc? pielea din nou, iar cei care nu i se pot strecura deloc sub piele īl vor apostrofa r?u. Cu basca-n mīn? sau pe o parte, profesorul Gheorghe Piele, un simpatic intelectual, de altfel, este un gen de alpinist care se c???r? pe creste ?ugube?e, sugerīnd c? f?r? inteligen?? nu se poate scrie umor, c? rīsul nu este s?n?tos dac? nu pi?c?. Compozitor, dirijor, etno-folclorist, muzicolog, gazetar publicist, poet, eseist, prozator, profesorul Gheorghe Piele a absolvit īn 1968 Conservatorul de Muzic? „Ciprian Porumbescu" din Bucure?ti, optīnd pentru cariera pedagogic? la mai multe licee din ?ar?. Premiile, medaliile, diplomele, brevetele, titlurile primite de-a lungul vremii, dar mai cu seam? primirea īn Uniunea Ziari?tilor Profesioni?ti din Romānia, īnseamn? consacrare, recunoa?tere, de aceea trebuie receptat cu luare-aminte, drept posesor al unei culturi vaste, solide, cu o acut? curiozitate intelectual?, ?i nu potrivit umorului din volumul „Plesne, ?īfne ?i sictiruri" (Editura Academiei Interna?ionale Orient-Occident). Foarte ata?at de protestul prin umor, profesorul de muzici Gheorghe Piele īnscrie īn lupt? opt capitole ?i 260 de pagini, atacīnd strategic du?manul, īn felul ap?sat caracteristic. Acest proiect era stabilit īnc? de la apari?ia primului volum, „Īn pleasn?", ?i probabil se va īntinde treptat, de-a lungul unei serii de volume-manifest. Mīncīndu-l ca de obicei pielea ?i īn acest volum, afurisit ?i īnjurat potrivit scriiturii de o categorie sau alta, Gheorghe Piele e pe deasupra un bun scriitor, un boem care s?rut? cu respect mīinile cucoanelor, are talent oratoric, ba ?i imagina?ia doldora, ?i vai de cei care-i cad īn t?i?ul condeiului.
                                      
                                                De la muzica bizantin? la umor


Volumul īn discu?ie surprinde arii din realitatea incomod?, c?rora li se adaug? īn chip nobil lucr?rile grafice ale celor doi aprecia?i arti?ti plastici, Ioana Du?? ?i Traian Du??, īncarnīnd dimensiunea revolu?ionar? a autorului. Recentele pielisme, ca tendin?? estetic-umorist?, radicalizeaz? ?i reliefeaz?, gra?ie spiritului lor temerar, statutul de umor veninos, definitoriu unui lupt?tor cu morile de vīnt. Umorul īi apar?ine, īn?elesul s?-l g?seasc? cititorii! Eu am trecut fugu?a pe līng? paginile cu „strig?turi", nu de alta, dar bat?-l vina, etno-folclorismul din profesor era gol pu?c?. Īnc? din primele capitole se vede ce-i poate pielea profesorului. Probabil din necesitatea unui echilibru personal, nu-i poate admira pe unii, „nec?ji?i ?i ai dracu'", f?r? a-i ignora pe al?ii, „buni de luat īn pleasn?". Nefiind dintre cei care bīntuie prin cultur?, nici dintre scriitorii umfla?i de pres?, ī?i pune pielea la b?taie, face pe dracu' īn ?apte sau īn cīte exemplare īi sugereaz? contextul, de ?i se zbīrle?te pielea spin?rii de frica sarcasmului: „Grea e misia de dasc?l/ Cānd ?i leafa-i f?r? spor/ ?i nu-?i pot v?rsa mānia/ Nici pe fundul loazelor". „?īfnele" sufoc? aerul cu miros de piele īncins?, īncondeia?ii gr?besc pasul, iar Gheorghe Piele, ambi?ios, dar sever, mai ales, nu-?i mai īncape īn piele: „Pielea vrānd s?-mi t?b?ceasc?,/ Prea col?osul adversar/ ?ine ca s?-mi dovedeasc?/ Harul s?u de ...t?b?car!" Gheorghe Piele, despre care am mai scris c? a fost „sc?rpinat" de ni?te colegi de breasl?, m-a īncīntat cu mult timp īn urm? cu o expunere despre muzica bizantin?. Atunci nimeni n-a scos un sunet, to?i au fost ochi ?i urechi, semn c? are stof? de intelectual, de orator ?i m?sur? atunci cīnd ī?i impune. Credeam c? este doar un epigramist „īmpieli?at", īns? iac?t?-l, prin excelen??, īn numele unor viziuni morale proprii, un lejer demolator, un profesionist al ?icanei, reu?ind s?-i amuze pe unii, iritīnd īn aceea?i m?sur? pe al?ii, generīnd reac?ii pozitive ?i controverse: „Privindu-l pe N. Nedelcu,/ M? cuprinde-un gānd discret:/ Va intra-n... eternitate/ inginer sau.. biet poet?". A?a sīnt scriitorii adev?ra?i, nu trec neobserva?i, iar cititorii nu le pot ignora c?r?ile ?i prezen?a īn cultur?, ei īn?i?i f?cīndu-se gusta?i ?i īn?ele?i unui segment anume. Cīt prive?te profilul umoristic, al īntregului volum, acesta cadreaz? cu sfera intransigen?ei vulcanice, probeaz? impunerea īn fa?a rupturilor de orice natur?, arzīnd precipitat ?i cu fum gros rolul slujitorului de condei, care ?ine la ascu?imea mesajului adresat publicului.

La vremuri tulburi, cīnd tot mai pu?in īi iubim pe cei care p?streaz? jarul pe vatra culturii, profesorul i-a atitudine, turbur? apele, nu glum?! ?epele se las? ascu?ite de talent, epoca pe care o travers?m oferindu-i o īntreag? panoplie de surse de inspira?ie ?i de personalit??i care de care mai interesante. Umorul poate fi luat serios ca pedagogie, dac? la pupitru este un profesor, iar terapia prin rīs face bine s?n?t??ii. Volumul este gospod?rit cu tīlc, fundamentul zburd? democratic, ?ip? cine e tras īn ?eap?, rīde cine nu te-a?tep?i... Ei bine, am sim?it pe pielea mea, citind volumul, ce īnseamn? umorul cu s?ge?i otr?vite, care probeaz? faptul c? profesorului Gheorghe Piele st?pīne?te arta polemic?, fun¬damental corectiv?, ca tr?s?tura cardinal?, specific? umoristului de ac?iune. Īn rest, despre intelectualul Gheorghe Piele, care mi-a dedicat īn timp un teanc de epigrame frumoase, numai de bine! Ce mai fream?t, ce mai zbucium!, cartea clocote de zgomot ?i de arme ?i de bucium, iar īn pagini nemi?cate zeci de capete vizate cad īn rime-ntunecate. Piele īnsu?i mīn?-n lupt? vijelia-ngrozitoare, care vine, vine, vine, calc? totul īn picioare. footer