Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 04 Ianuarie 2012 22:49
Coperta Prigonit in noapteCu recentul volum de poezii, „Prigonit īn noapte", str?luminat de Editura Euro Press (2010), distinsul doctor Ovidiu Stancu ī?i adaug? īn chip meritat ?i cu majuscul?, pentru a doua oar?, numele īn suita medicilor-scriitori din Romānia. L?udabil ?i de interes r?mīne modul īn care, ?i īn volumul de fa??, poetul Ovidiu Stancu ?ine vie flac?ra sufleteasc? a tat?lui domniei sale, procurorul Nicu Stancu ?i m? refer la acea parte sufleteasc? ars? pe rugul metaforelor. Ambii semneaz? pe copert?, iar crea?iei tat?lui īi este afectat? jum?tate din spa?iul c?r?ii. Īn ermitajul volumului, ai c?rui ermi?i sīnt un fost procuror ?i un medic, tat? ?i fiu, domne?te, de la facerea lui, o frumoas? zarv? de curcubeu. Nu ?tiu, de fapt, ce s-a īntīmplat īn sufletul celor doi, dar umbra unor iubiri, triste?i, īntreb?ri ?i regrete se a?terne asupra paginilor albe. Care s? fie traseul „Prigonitului īn noapte" ? Ce chem?ri i-au proorocit na?terea, ce suferin?e misterioase l-au ap?sat? Cine este, īn fiin?a lui, acest autor solar, retras īn sinele s?u ca īntr-o hain? mulat?, elegant?, dar discret?, acaparat de propriile explozii consumate īn adīncurile fiin?ei? Ceva se ascunde īn metafore, iar īn camera al?turat? a mereu urm?toarei strofe, ba tat?l, ba fiul ofteaz? din greu, astfel c? poemelor le piere somnul ?i se a?eaz? cumin?i īn ?irul nop?ilor, ca o „nostalgie de toamn?", st?pīne pe „sim?uri", pe sensibilitate ?i t?cere. Iar eu am curiozitatea s? ?tiu atītea lucruri cīte ?tiu, probabil, versurile acestea de „vraj? ?i armonie": „De o vreme, Destinul atac? puternic īn centru,/ Folosind Apocalipsa ca figur? feeric?/ ?i pentru c? i-am īn?elat credin?a,/ Dumnezeu ne preg?te?te intrarea/ Īntr-un final simplu:/ Doar El ?i Destinul" (OS).

Pentru a-i īn?elege arhitectura interioar? a acestui poet ascuns sub masca beduinului, trebuie s? o reconstruim din scrisul s?u. Odat? restaurat?, odat? recuperat? din starea de adīnc, ea cap?t?, prin externalizare, o a doua existen??, cea a planului poetic. Altfel spus, īn īncercarea de a-?i restaura integral profunzimile, prin apelul la cauzalitatea poeziei, dr. Ovidiu Stancu sondeaz? trecutul īn inten?ionalitatea redescoperirii urmelor dragi, cerceteaz? am?nun?it abisalitatea, iar ceea ce extrage prin poetizare, prin imagina?ie ?i talent este polenul propriei fiin??ri, care īl responsabilizeaz? ?i deopotriv? īl īncīnt?: „P?s?rile au fost la īnceput copaci/ Ce-?i frem?tau frunzele albe/ Īn īncercarea de a zbura spre īnalturi/ Tānguiala lor perpetu?/ Era folosit? de Dumnezeu/ Īn loc de muzic? divin?/ Pentru relaxare/ Cānd au ap?rut heruvimii/ Dumnezeu le-a zis p?s?rilor-copaci/ Desprinde?i-v? ?i zbura?i." (OS) Poetul Ovidiu Stancu consider? c? este un privilegiu faptul c? a avut p?rin?i precum tat?l s?u, Nicu Stancu, investit cu demnitatea de procuror, dar la fel de d?ruit cu harul scrierii, ?i c? datorit? educa?iei primite de la dīnsul ?i de la mama sa, Maria Stancu, profesor, a reu?it s? p?trund? īntr-o lume a lucrurilor īnalte, curate ?i morale. Trecutul celor doi, tat? ?i fiu, pre?ios ?i nobil, confer? valoare poemelor, iar cei ce se apleac? asupra lor vor fi absorbi?i de t?cerea lor vorbitoare, de o capitalizare de talent, sensibilitate ?i armonie: „E-o lege-a firii, pururi etern?,/ La cei ce ne-au n?scut s? revenim/ ?i-n masa de materie-n mi?care,/ Cu ei īn Univers s? ne umim" (NS). Pentru c? tot l-am auzit pe dr. Ovidiu Stancu citīndu-l pe Nietzsche īn discursul domniei sale, afirm, parafrazīndu-l pe filosof, c? marii poe?i sīnt precum marile epoci: ni?te materii explozive īn care s-a acumulat o for?? uria??, m?re?ia lor constīnd īn faptul c? se „consum?" īn febrilitatea m?surat? a scrisului.

Privind cu nostalgie prin voalul metaforelor spre trecut, contopit cu acesta prin tablouri imaginare, care-i includ organic pe ambii poe?i, se īnchide ?i, īn acela?i timp, se deschide exploziv un un spectacol metaforic, unic prin rafinament ?i muzicalitate. Curgerea lui īn poeme define?te formula fericirii lor simpl?, dar sclipitoare: „Reveria". Am mers prin amiezi toride, prin ploi ?i z?pezi, pe urmele Prigonitului īn noapte, īn fo?netul impersonal al constela?iilor moarte, unde īngerii maiestuo?i ai poetului strigau „s? fie lumin?". Puternic prin sine, nobil dar prudent-vis?tor, poetul se joac? uneori de-a v-a?i ascunselea cu fratele s?u, alteori pe bun? dreptate, mīndru, īl trage cu poezia pe tat?l s?u aproape de um?rul vie?ii. Prioritar pentru Ovidiu, poetul, fiind crearea īn plan sufletesc a unui r?s?rit interior, mereu actual. Lin? ?i senin? cartea capteaz?, eman? determinare, risipe?te, consum? semne senzoriale, dezl?n?uite īn rime frumos curg?toare: „Visuri de lumin?, pier c?zānd īn haos,/ Constela?ii moarte, īn cerul aprins,/ Renun? la mi?care, vreau s?-mi iau repaus, / L?sāndu-v? vou? vastul necuprins." (NS) footer