Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Paul Carpen   
Duminică, 30 Octombrie 2011 22:15
Omul de tain? al Mare?alului - coperta carte
Eroii uci?i, tr?d?torii pream?ri?i!
DE CE?

De ce pentru Pacepa, generalul-tr?d?tor de ?ar?, s-a g?sit, re?eta „rejudec?rii" strâmbe, instrumentate la comand? extern?? I s-au dat înapoi epole?ii, stelele ?i „bruma de bani" adunat? „cu sudoarea frun?ii". De ce pentru Eugen Cristescu nu se poate face, m?car acum, o judecat? dreapt?? Al?turi de el, de ce nu sunt reabilita?i to?i ceilala?i ?efi de direc?ii centrale din S.S.I.: colonelul Ion Lissievici, colonelul Traian Borcescu, Gheorghe Cristescu ?i mul?ii al?ii? Este la fel de valabil ?i pentru ofi?erii D.S.S. de pe frontul invizibil, care au slujit ?ara cu cinste ?i devotament. Ast?zi sunt huli?i ?i h?itui?i. Intelligence-ul românesc are nevoie de modele reale, bazate pe adev?r, nu pe minciunile care umplu ecranele televizoarelor, pream?rind pe protagonistul tr?d?rii de la 23 august 1944. Principalului responsabil al suferin?elor Neamului Românesc de dup? Al Doilea R?zboi Mondial i se înal?? osanale, iar eroii neamului sunt uci?i în fiecare zi. Cine beneficiaz? ast?zi de marea nedreptate comis? de a?a-numitul „Tribunal al Poporului"? De ce nu chem?m „Trecutul la judecata Istoriei!"
(Ion M?ld?rescu)

Omul de tain? al Mare?alului

Având o viziune modern? asupra interpret?rii surselor, prof. univ. dr. Cristian Troncot?, redutabil specialist în ceea ce prive?te istoria serviciilor secrete, consider? c? atunci când trateaz? subiecte din istoria contemporan?, lucr?rile ?tiin?ifice pe teme istorice nu rezist? mult de-a lungul anilor. Descoperirea unor noi izvoare istorice, apari?ia altor lucr?ri pe teme apropiate, impun autorilor s? revin? asupra a ceea ce au scris. A?a se face c?, dup? ce publicase o excelent? monografie dedicat? lui Eugen Cristescu[1], a revenit, dup? 11 ani, cu o nou? lucrare pe aceea?i tem?.[2]

Este un merit deosebit al profesorului Cristian Troncot? s? reia tema activit??ilor desf??urate de S.S.I. în cei patru ani cât la conducere s-a aflat Eugen Cristescu, omul devenit legend? înc? din timpul vie?ii sale. Au fost ani de cump?n? pentru România. Eugen Cristescu a preluat conducerea S.S.I. imediat dup? ce ?ara pierduse, rând pe rând, teritorii c?tre mai to?i vecinii s?i ?i ?i-a încheiat activitatea atunci când ?ara se angaja, al?turi de puterile înving?toare, în r?zboiul contra Germaniei ?i Ungariei, r?zboi la sfâr?itul c?ruia - din ra?iuni politice contrare logicii elementare - a fost declarat? stat învins. Sunt numeroase fraze memorabile care apar în lucr?rile lui Cristian Troncot?. Este posibil ca unele dintre ele s? intre în memoria colectiv?, uitându-se peste ani cui anume apar?in. Cu certitudine, o asemenea fraz? este ?i urm?toarea: „Dac? nu am reu?it pân? acum s? ridic?m tuturor eroilor câte un monument, [...] atunci s? le mut?m soclurile din pie?ele publice, înc? inaccesibile pentru ei, în sufletele noastre. Numai a?a - subliniaz? istoricul - vom dovedi c? noi, românii, ne pre?uim înainta?ii, c? ?tim s? fim uni?i ?i s? înv???m din istorie." Scriind monografii dedicate celor care, în ordine, au condus serviciul de informa?ii al ??rii - Lihail Moruzov, Eugen Cristescu, Ion Lissievici - Cristian Troncot? transpune în fapt acest crez, ridicând în sufletele noastre monumente pentru eroii c?rora, în ceasuri de cump?n?, na?iunea nu a ?tiut s? le fie recunosc?toare. Când vom ajunge la nivelul statului evreu, care a cl?dit un monument impresionant în memoria celor care s-au jertfit pe frontul secret, atunci vom dovedi ?i noi c? în?elegem rostul fiec?rui o?tean pus s? apere interesele ??rii. Se poate face fie ca soldat care mânuie?te mitraliera, fie ca ofi?er care mânuie?te informa?ia secret?. Pân? când nu vom înv??a toate acestea, ne r?mân doar insulele de lumin? din lucr?rile corecte despre institu?ie ?i oamenii ei.

Amplul studiu „Omul de tain? al Mare?alului" aduce în aten?ia cititorului un ?ir de fapte istorice care constituie pilde pentru tr?itorii contemporani. Sunt numeroase evenimentele majore ale anilor 1940-1944 în care a fost implicat S.S.I. ?i consider?m semnificativ faptul c?, în cadrul acestora, institu?ia a ac?ionat pozitiv, în concordan?? cu mersul istoriei ?i cu interesele majore ale na?iunii. Câteva dintre aceste situa?ii sunt pe larg prezentate în carte: opozi?ia fa?? de mi?carea legionar?, îndeosebi rolul hot?râtor al S.S.I. în reprimarea rebeliunii din ianuarie 1941, neparticiparea la evenimentele nedorite de la Ia?i ?i Odesa (iunie, respectiv octombrie 1941)[3], sprijinirea în secret, a comunit??ii evreie?ti, colaborarea informativ? de pe pozi?ii egale cu mult mai marele ?i celebrul Abwehr, contractul cu serviciile secrete anglo-americane ?i protejarea - pân? la încheierea r?zboiului - a ofi?erilor britanici din grupul „Autonomous" (para?uta?i în decembrie 1943 ?i aresta?i imediat[4], protejarea unor personalit??i politice române?ti din a?a-zisa opozi?ie. Din noianul de întâmpl?ri ale vremii, ne vom referi, foarte pe scurt, la momentul 23 august 1944. Atunci, schimbarea regimului politic a atras dup? sine traume grave pentru institu?ie ?i oamenii s?i, comuni?tii declan?ând o dat? cu preluarea puterii ?i represiunea. Cine analizeaz? mecanismele puse atunci în mi?care, nu poate s? nu constate cu uimire c? apar similitudini cu mecanismele folosite - asemenea unei lec?ii bine înv??ate - în decembrie 1989. „Dup? orice r?zboi, revolu?ie sau eveniment convulsiv, soldat cu schimb?ri spectaculoase de regim politic, înving?torul l-a judecat pe cel învins, iar una dintre principalele lovituri a fost îndreptat? împotriva Serviciilor secrete, urm?rindu-se anihilarea lor" scrie autorul. În continuare, putem citi: „... chiar ?i în asemenea împrejur?ri critice, ?efii Serviciilor Secrete ale celor învin?i, în ciuda faptului c? riscau s?-?i piard? via?a în fa?a plutonului de execu?ie, sau s? r?mân? vreme îndelungat? în spatele gratiilor, ?i-au asumat de regul? întreaga responsabilitate, cu scopul v?dit de a salva structurile informative din subordinea lor, necesare pentru a asigura continuitatea vie?ii statale, pe care patimile politice conjuncturale o ignor?."

Interminabila goan? dup? arhivele secrete

Cine erau protagoni?tii ac?iunii îndreptate împotriva serviciului secret al ??rii? Sovieticii în mod direct? Nu! Eugen Cristescu a fost arestat ?i, la 14 octombrie 1944 a fost preluat de sovietici, care l-au anchetat vreme de 16 luni, în mod civilizat ?i profesionist. Unele ?edin?e de anchet? se transformau în veritabile prelegeri, desf??urându-se în s?li spa?ioase, în fa?a a 150-200 de speciali?ti sovietici. Dup? 23 august 1944, S.S.I. a colaborat - firesc - cu Serviciul de Informa?ii al Armatei Ro?ii, având în vedere participarea comun? a celor dou? armate - sovietic? ?i român? - pe frontul de vest. Erau alia?ii occidentali? Nu! Ace?tia colaboraser? cu institu?ia, cu unii dintre ofi?erii ei înainte de 23 august, în plin r?zboi. Spionii din grupul „Autonomous", para?uta?i de britanici ?i aresta?i în România, nu numai c? nu au fost preda?i nem?ilor, dar s-au bucurat de un adev?rat regim de vacan??: „Avea fiecare camer? separat?, sufragerie comun?, baie, mas? de la restaurant, h?r?i militare pentru urm?rirea r?zboiului, aparat de radio-recep?ie, c?r?i de citit ?i de joc, ?ah etc., precum ?i vin, la fiecare mas?. Duminica erau sco?i la plimbare în ora?, înso?i?i de un ofi?er ?i li s-a permis s? scrie câte o carte po?tal? la cunoscu?i."Eugen Cristescu - Ion Antonescu

În diminea?a zilei de 24 august 1944, cei trei ofi?eri englezi i-au înso?it pe membrii viitorului guvern (condus de generalul S?n?tescu), la ?edin?a de constituire ce a avut loc în subsolul B?ncii Na?ionale. De acolo au transmis prin radio, la Cairo, primele informa?ii despre actul de la 23 august. Alfred de Chastelaine, comandantul grupului, a plecat cu avionul la Cairo, în calitate de emisar al noilor autorit??i, iar ceilal?i doi au venit la Inspectoratul General al Jandarmeriei, „de unde ?i-au luat bagajele, au încheiat socotelile cu soldele ?i popota lor ?i ?i-au luat la revedere de la ofi?eri."[5] Un alt motiv pentru care alia?ii occidentali nu puteau ac?iona împotriva S.S.I. era acela c? aveau interesul de a men?ine institu?ia, unde chiar sprijiniser? crearea unei „Grupe speciale" a c?rei misiune era aceea de a urm?ri activit??ile autorit??ilor sovietice desf??urate pe teritoriul României. R?mân doar comuni?tii români, r?mân acei 1150 de oameni - num?r confirmat lui Cristescu de c?tre generalul anchetator Vinogradov. Dintre ace?tia, a declarat fostul ?ef al S.S.I., „jum?tate erau agen?ii comisarului Sava Dumitrescu, tehnicianul nostru în probleme comuniste." Iat?, a?adar, un motiv temeinic pentru ca ei s? fie direct interesa?i s? pun? mâna pe arhive, ?tergerea urmelor. Red?m, în relatarea ziarului „România viitoare" din 28 martie 1945, o scen? care, din p?cate, avea s? se repete în 1989: „În jurul orei 13, când acuzatorii publici, domni?oara Alexandra Sidorovici ?i domnul Emil Angheloiu, s-au prezentat la Serviciul Secret pentru consultarea dosarelor, distrugerea documentelor era în toi." Pentru cei care nu cunosc, femeia-comisar care r?spândea teroarea asupra ??rii, ca acuzator public pe lâng? „TribunalulPoporului", domni?oara care controla o institu?ie cu c?teva sute de ofi?eri, era Alexandra (Sa?a) Sidorovici, devenit? ulterior doamna Brucan, so?ia celui care a fost omul de cas? al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Printre alte demnit??i de care s-a bucurat doamna Brucan se num?r? ?i aceea de ambasador al României în S.U.A.
Ce îi mâna pe membrii P.C.R. s? ac?ioneze astfel? În opinia noastr? ar fi dou? motive principale: în primul rând dobândirea - prin documente de arhiv? - a mijloacelor de ?antaj politic pentru înl?turarea adversarilor ?i crearea unui vid de persoane pentru a accede la func?ii de conducere. Al doilea motiv - cel men?ionat deja - punerea la ad?post prin eliminarea documentelor în care ei ap?reau cu adev?rata identitate. Trebuie men?ionat c? unul dintre principalii lideri comuni?ti ai vremii, Vasile Luca, fusese informator al Siguran?ei. În 1944 el avea un stagiu în activitate de 20 de ani. Nu este a?adar, de mirare c? atunci când se compar? unele ac?iuni declan?ate la începutul anului 1990 cu evenimentele similare cu cele men?ionate mai sus ?i consumate în 1944 s? existe senza?ia de déjà vu. Pentru a fi corec?i, în ceea ce prive?te h?ituirea ofi?erilor S.S.I. ?i vân?toarea dup? arhive, interesele comuni?tilor coincideau cu ale multor reprezentan?i ai clasei politice a vremii, ai armatei, motivul fiind unul ?i acela?i. În memoria ofi?erilor S.S.I. ?i în arhivele secrete ale institu?iei ei ap?reau a?a cum fuseser? în realitate, nu a?a cum se str?duiau s?-?i ferchezuiasc? imaginea, în raport cu noile vremuri. „Se pare c? toat? lumea era interesat? s? pun? mâna pe ahiva secret?", spune autorul, citând numeroase nume: ?eful Marelui stat Major, generalul Mihail, regele Mihai, mare?alul Palatului - Octavian Ulea. Generalul S?n?tescu, ca ?ef al guvernului, oferise chiar un premiu de zece milioane de lei. Autorul adaug?: „De arhiv? s-au interesat intens ofi?erii sovietici veni?i anume, dar n-au reu?it s? g?seasc? chiar toate dosarele. Func?ionarii S.S.I. au r?t?cit o parte din arhiv? prin depozite doar de ei ?tiute, aducându-le la lumin? numai dup? plecarea consilierilor sovietici din ?ar?." Mai sunt ?i alte aspecte c?rora le g?sim, peste timp, copii la indigo, unul dintre acestea fiind ?i acela c? începând cu 1 septembrie 1944, S.S.I. a trecut în subordinea Armatei. Ar mai fi virulenta campanie de pres? dezl?n?uit? împotriva S.S.I. ?i a oamenilor s?i, campanie în sus?inerea c?reia Adev?rul avea importan?i secundar?.Institu?iei ?i ?efului ei li s-au adus acuza?ii dintre cele mai fanteziste cum este cazul svonului lansat, conform c?ruia Eugen Cristescu ar fi plecat nu numai cu documente, ci ?i cu anumite sume de bani în valut? forte (ceva de genul „conturi secrete"). Anii de anchete ?i deten?ie au dovedit c? nimic nu a fost adev?rat, dar pân? a se ajunge la aceast? concluzie, Eugen Cristescu murise în închisoare, la 12 iunie 1950. Avea doar55 de ani.

Eugen Cristescu -  detinut 481Cartea „Omul de tain? al Mare?alului" se cite?te pe ner?suflate, iar colec?ia de documente pe care o con?ine (în deosebi materiale de anchet?) fac din aceast? lucrare o lectur? necesar? pentru oricine dore?te s? fie sigur c? erorile trecutului nu trebuie s? se repete. Mai devreme sau mai târziu, minciuna iese la iveal?. Din p?cate, îns?, pentru unii prea târziu, dup? ce r?ul a fost deja produs.

Not?: Eugen Cristescu a tr?it anii de deten?ie în închisorile Aiud, Dumbr?veni ?i V?c?re?ti, a fost anchetat pentru a fi exploatat ca baza de date. În acele condi?ii a elaborat lucrarea „Organizarea ?i activitatea Serviciului Special de Informa?ii", considerat? ca fiind prima lucrare despre istoria serviciilor secrete române?ti. Dup? aproximativ 15 zile de greva a foamei, uitat ?i p?r?sit de to?i, Eugen Cristescu a sucombat la 12 iunie 1950 în penitenciarul de la V?c?re?ti.
(Redac?ia)
--------------------------------------
[1] Eugen Cristescu - Asul Serviciilor Secrete române?ti. Memorii, m?rturii, documente. Editura Roza Vânturilor, 1994

[2] Cristian Troncot?, „Omul de tain? al Mare?alului" – Editura Elion, 2005

[3] Cristian Troncot?, „Glorie ?i tragedii - Momente din istoria Serviciilor de informa?ii ?i contrainforma?ii române pe Frontul de Est", Editura Nemira, 2003

[4] Acestora li s-au facilitat contacte cu diferite autorit??i, inclusiv cu Iuliu Maniu. Una dintre misiunile grupului fusese aceea de a-l dota pe Maniu cu mijloace tehnice perfec?ionate pentru leg?tura radio cu Anglia

[5] Declara?ia colonelului Alexandru Teo
footer