Revista Art-emis
Eminescu ?i detronarea lui Cuza PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 11 August 2011 11:33
Eminescu si detronarea lui Cuza - Vasile Rusu„României de atunci ?i de azi îi trebuie un Bismark!" (Mihai Eminescu)

Ap?rut? la Sibiu (Casa de Pres? ?i Editura „Tribuna") sub semn?tura lui Vasile Rusu, cartea „Eminescu ?i detronarea lui Cuza" ?i-a propus ?i a reu?it s? prezinte cititorului destinele a dou? personalit??i de prim? m?rime ale neamului nostru: „destinul ctitorului statului român modern ?i pe cel al ctitorului limbii române moderne", dup? cum se exprim? însu?i autorul. „Eminescu, îndr?gostit cu toat? fiin?a de „neamul nevoii", risipit de mai marii lumii, sub trei imperii, asemenea nefericitului popor kurd", a nutrit un sentiment de admira?ie fa?? de Alexandru Ioan Cuza, astfel încât, în februarie 1870, pa?ii l-au purtat pe poet, lâng? Viena, la Döbling, pentru a-l vizita ?i a demonstra astfel „solidaritatea, ata?amentul ideologic ?i admira?ia fa?? de fostul domnitor". Pozi?ia adoptat? de Mihai Eminescu fa?? de Cuza l-a determinat pe marele eminescolog Dimitrie Vatamaniuc s? afirme: „Cultul lui Eminescu pentru Alexandru Ioan Cuza se explic? prin importan?a ce-o acord? reformelor sale, realizate într-un timp scurt ?i f?r? sprijin dinafar?" ?i prin faptul c? poetul este necru??tor cu participan?ii la complotul detron?rii. Mihail Kog?lniceanu subliniaz?: „... nu gre?elile l-au r?sturnat pe Cuza, ci faptele sale cele mari...". De o bun? bucat? de vreme tot mai mul?i „comentatori" î?i permit s? minimalizeze meritele lui Eminescu ?i nu gre?esc atunci când afirm c? ace?ti neaviza?i care comenteaz? opera poetului, nici m?car nu au studiat-o.

Dac? despre Ion Luca Caragiale ne amintim deseori - mai cu seam? cu prilejul campaniilor electorale - reconstatând de fiecare actualitatea crea?iilor lui Nenea Iancu, ?i în cazul lui Eminescu lucrurile stau la fel, autorul argumentând: „Parc? ne-ar fi contemporan. Ca un d?ng?t de clopot din Dealul Mitropoliei auzim glasul cet??eanului Eminescu... care, indignat de batjocura la care sunt supu?i unii eroi ai neamului de tot soiul de «vinituri» se întreab?: Când vedem un popor maltratat material ?i mai r?u în privin?a amintirii mari ?i sfinte, mira-ne-vom de m?rturisirea publici?tilor, c? românii emigreaz??" Cât de valabile ?i ast?zi sunt unele din articolele scrise de Eminescu nu poate contesta nimeni: „... f?r? instruc?ie ?i educa?ie democratic? ?ara va avea sclavi, nu cet??eni" „... dup? ce ocupau ?i func?ii publice prin partidul de la putere, abuzurile nu conteneau. Hidra corup?iei neru?inate otr?vea tot. Procesele se vindeau ?i se cump?rau. Încolo, judec?torii, procurorii ?i avoca?ii erau oameni cinsti?i" - oare unde am mai auzit a?a ceva în zilele noastre? De fapt, dup? 1989, ca ?i atunci era/este o „goan? oarb? dup? avere f?r? munc?", al c?rei rezultat în plan social este s?r?cirea celor mul?i. Ca ?i atunci, aceast? stare de fapte politice impun imperios „o mân? de fier în m?nu?? de c?prioar?". „României de atunci ?i de azi îi trebuie un Bismark !".

Eliberat de limitata ?i conven?ionala localizare calendaristic?, Mihai Eminescu se bucur? de o actualitate mereu înnoit?, crea?ia lui poetic? l-a încununat cu nimbul nemuririi, f?cându-l s? renasc? împreun? cu fiecare genera?ie. Tot astfel Eminescu - gânditorul politic - poate fi redat eternit??ii, acum, mai mult decât oricând. Trecând peste unele exprim?ri care, datorit? evolu?iei fire?ti a societ??ii, ?i-au diminuat valabilitatea pentru vremurile de azi, edificiul doctrinar al românismului cl?dit de „Luceaf?r" ?i ridicat deasupra conjuncturilor istorice ?i a deterior?rilor, r?mâne în strict? actualitate, îndrept??ind afirma?ia lui Octavian Goga care m?rturise?te posterit??ii magnitudinea personajului: „Eminescu este p?rintele ideologiei na?ionale în evolu?ia noastr?". Autorul volumului „Eminescu ?i detronarea lui Cuza" este înzestrat cu tr?s?turi caracteristice valorilor superioare. Meticulozitatea, perseveren?a ?i obiectivitatea în cercetare, asociate erudi?iei sale, au construit fundamentul lucr?rii. Subtilitatea dovedit? ?i abilitatea de a face „salturi în timp" la momentul oportun demonstreaz?, la rândul lor, o inspirat? opera?ie de salubrizare pe cât de necesar?, pe atât de benefic? ast?zi. Vasile Rusu î?i pre-prefa?eaz? lucrarea cu un motto plin de nedisimulat? am?r?ciune: „Vor trece veacuri ?i nu va exista român c?ruia s? nu-i crape obrazul de ru?ine, de câte ori va r?sfoi istoria neamului s?u, la pagina 11 februarie, ?i stigmatizarea acelei tr?d?ri va r?s?ri pururi în memoria genera?iilor, precum în orice an r?sare iarba lâng? mormântul vândutului domn".

Tot cu am?r?ciune, permite?i-mi s? adaug, parafrazând: „Vor trece ani, ?i nu va exista român c?ruia s? nu-i crape obrazul de ru?ine", pentru c?, dup? 1989, în România tr?darea a fost a?ezat? la loc de cinste, iar tr?d?torii au fost redefini?i ca eroi. O relicv? fantomatic? ?i gângav?, dup? ce „a primit palma istoriei" în decembrie 1947 pentru tr?darea de la 23 august 1944, beneficiaz? ast?zi de onoruri nemeritate. Unui alt tr?d?tor de ?ar?, dup? ce i-a fost absolvit? pedeapsa meritat?, i-au fost repu?i pe umeri epole?ii de general ?i i s-au umplut buzunarele cu argin?ii lui Iuda. În recenta lucrare „Fere?te-m?, Doamne de prieteni", istoricul american Larry Watts desconspir? „minciunile lui Pacepa". Quod erat demonstrandum!

Prin volumul s?u, Vasile Rusu reu?e?te s? scoat? în eviden?? ideea de temporalitate ?i de repara?ie moral?. Al?turarea celor dou? mari personalit??i ale românilor, ambele cu un destin tragic, supuse aten?iei cititorului, incit?, prin neuitare, la valabilitatea trecutului ?i la compararea cu f???rnicia ?i cu oportunismul agresiv al societ??ii contemporane.

Pentru a sfâr?i aceste rânduri într-o not? mai pu?in trist?, s? privim ?i fa?a frumoas? a memoriei marilor români, citându-l pe Dr. Mirel Giurgiu, român tr?itor în Germania „Duminic?, 3 Iulie 2011, la Heidelberg, s-a dezvelit monumentul închinat domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Situat în inima celebrului ora? de pe Neckar, în arhicunoscuta Adenauer Platz (Piata Adenauer), bustul domnului Unirii prive?te c?tre hotelul „Europäischer Hof" (Curtea Europeana), aflat peste drum - a?ez?mântul care l-a ad?postit pân? la trecerea în ve?nicie pe domnul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Binecuvântat? zi de duminic?, de început de iulie, când soarele ?i cerul mi s-au p?rut c? apar?in în întregime românilor." footer