Revista Art-emis
Mihaela Roşu Bînă cu şi despre „Genul feminin” PDF Imprimare Email
Cristian Ghinea   
Duminică, 04 Noiembrie 2018 18:33

M.Rosu Bina-Genul femininÎnainte de a deschide cartea, am stăruit o clipă asupra graficii copertei şi a titlului volumului Mihaelei Roşu Bînă. „Genul feminin" mi s-a părut a ascunde o capcană încă din titlu. Aşa cum am afirmat şi cu alte prilejuri, din start vă spun că nu-mi place categorisirea de „literatură feminină". Este un gen - ca să fiu în nota autoarei - un gen inventat, cu o uşoară nuanţă de perversitate. Adică, avem literatura - literatură şi literatura feminină, o chestie separată, ca şi romanul poliţist sau literatura ştiinţifico - fantastică, exilate în nişte nişe artificiale, aparte faţă de... oare faţă de ce? De literatura adevărată? Nu rezonez la astfel de categorisiri.

Aşa cum muzica e bună sau mai puţin inspirată, de la clasic la cyber punk sau dark wave, la fel stau lucrurile şi cu literatura. Şi cum am pune împreună, în cadrul aceleiaşi zise categorii, autoare - şi aici mă refer la proză - precum Nina Ceranu (cu lumea ei dură, bolovănoasă, încrâncenată, populată cu personaje puternice, fără compromisuri) şi Veronica Balaj (cu al său ritm alert, al respiraţiei întretăiate, în care emoţiile sunt într-o continuă alergare, la întrecere cu viteza bulversantă a lumii moderne). Evident, doar valoarea paginilor pe care le scriu le apropie pe cele două autoare care îmi plac, de aceea le-am şi amintit numele. „Genul femininal Mihaelei Bînă este o carte relevantă nu numai pentru că pune la dispoziţia cititorului o experienţă de viaţă, pentru că răspunde la întrebări esenţiale pe care cititorul şi le pune, iar atunci când, omeneşte, nu o face, sugerează căi de mîntuire.

Fără să-mi dau seama, citind cartea, am trecut rapid de pagina 100. Înainte de capitolul „Silvia", mi-am permis un scurt popas, pentru a mă întreba de ce se citeşte uşor această carte, pentru că este o calitate în sine să atragi încă de la început cititorul de partea ta. Şi aici aş sublinia ideea de intimitate, o dimensiune esenţială a romanului de debut al Mihaelei Roşu Bînă. Felul în care autoarea transmite, cu o şoaptă, universul ei intim cititorului, este o artă în sine. Iar cititorul e câştigat, din start, ca un confident, ca părtaş la o experienţă de viaţă. Mihaela Bînă nu stă la taclale, la o cafea. Ea implică cititorul pe un plan profund, îl face complice şi, din start, îşi câştigă un loial partener de drum.

Spre deosebire de poezie, proza necesită experienţă de viaţă. Întâmplările din cartea Mihaelei Bînă sunt puse sub semnul unui destin care se încheagă şi capătă sens sub ochii noştri. Intuiţia, privirea intensă, cercetătoare, le ghidează pe eroinele acestui roman, care ar putea da titluri de capitole, ca la Faulkner: Anca, Silvia, Lisaveta, Anca. Un roman nu numai modular, cum bine remarca un critic avizat, ci şi o carte în care cititorul pare a dispune, prin mâna complice a autorului, de o telecomandă magică, cu care poate „accelera" anumite pasaje, dar are şi prtivilegiul de a contempla, în slow motion, momentele cheie, precum ritualul de trecere al celor 50 de ani. Mereu există posibilitatea rewind, derularea înapoi a naraţiunii, pentru a te ancora în reperele esenţiale, primordiale. Anunţată de premoniţia unui vis apăsător, tulburător, fractura reală şi metaforică a bornei celor 50 de ani este mai importantă decât pare la prima vedere în economia romanului. Agonia, teama de abandon, revenirea la vechile nelinişti, anticiparea confruntării cu neantul, toate pregătesc renaşterea din ghipsul umed a unei eroine care reînvaţă să facă, în cârje, cătinel-cătinel, primii paşi pe drumul vieţii.

„Celor pe care îi alege, Dumnezeu le trimite mesageri", spune autoarea, la pagina 63. Mai tîrziu, găsim alt citat esenţial pentru ideea de destin, de nimic întâmplător, de liant al vieţilor Anei, Silviei, Elisavetei. Iată ce spune Mihaela Bînă la pagina 137 a romanului ei: „o parte din stropii reci şi limpezi alunecară de-a lungul palmelor, prelungindu-se pe lespezile pietruite ale peronului. Urmări preţ de câteva secunde şerpuirea separată şi apoi unirea lor într-un singur fir. Ca şi vieţile oamenilor". Anca, Silvia, Elisaveta, sunt femei puternice, aflate la răspântii. Femei puternice şi totuşi, atît de vulnerabile, fascinante, imprevizibile, care-şi construiesc destinele prin neştinute acte de erosim săvârşite, în taină, zi de zi. Cu spaimele şi speranţele lor, toate la genul feminin.

Indirect, „Genul feminineste şi un eseu asupra lumii bărbaţilor. Nu voi stărui asupra personajelor masculine ale cărţii, precum deloc confortabilul terapeut, bine plasat în intrigă, dar găsim aici teme care ar trebui să preocupe mai mult societatea românească de azi. O lume ancorată încă în prejudecăţi, după ce a trecut, paradoxal, în anii comunismulu, a trecut printr-o perioadă de fals empowerment, de aparentă „promovare" a femeilor. Axiome strâmbe, care vin dintr-un trecut în care era de la sine înţeles că - citez de la pagina 207, „femeia este pe locul doi în ordinea firii, născută fiind din coasta lui Adam". Transmise din trecut, astfel de stereotipuri toxice răbufnesc în zilele noastre - vezi nenumăratele derapajele misogine postate azi pe reţele de socializare, ca „bancuri" cu blonde, moldovence, cu femei care sunt inevitabil proaste sau uşuratice, şi care - vezi Doamne! - nu ştiu să conducă o maşină, deşi există exemple de campioane de raliuri care mai sunt şi blonde, pe deasupra. Fără a face din asta un subiect, ferindu-se de un ton didactic, autoarea „Genului feminin" aminteşte discrimările impuse din leagăn şi limitele resimţite, încă din primii ani, în ce priveşte accesul la educaţie: „şcoala nu era la mare preţ în cazul sexului feminin, clasele primare erau arhisuficiente".

Sunt episoade precum şocul produs în societatea tradiţională de la sat al apariţiei primei femei pe bicicletă, cu detalii revoltătoare care se suprapun perfect cu poveştile mamei mele. Prin recursul la memorie, Mihaela Bînă dărâmă mituri ofensatoare de gen: „îi uimea hărnicia moldovencelor, liniştea cu care îşi vedeau de muncile împovărătoare, fără lamentări şi vorbe de prisos" (pag. 163-164). Lumea femeilor şi cea a bărbaţilor ajung, metaforic, în coliziune directă în episodul teribil al luptei de la Oarza. Câinii războiului contra celor care, cu lacrimi în ochi, încearcau să salveze copiii, speranţa zilei de mâine contra anihilării. Aici ar mai fi multe de spus dar, cine ştie, poate chiar autoarea ne va dezvălui mai multe, în aşteptatele „genurile" viitoare, ca şi regizorul polonez Krzysztof Kieślowski în ale sale „Trei Culori".

Finalul cărţii aparţine ieşirii din labirint, eliberării personale, într-un impresionant pelerinaj spre Dealul Apariţiilor, spre iluminare. Pelerinaj săvârşit, deloc întâmplător, alături de mama care a înţeles să se retragă discret, pentru a transmite ştafeta fiicei, aşa cum au făcut-o, cu înţelepciune, toate celelalte femei din carte.

„Trăia cu certitudinea că Dumnezeu este unul singur, că el a croit şi croieşte destinul fiecărei făpturi, după planul voinţei lui", spune autoarea la pagina 218. Toţi am zâmbit cel puţin o dată în viaţă când ni s-a vorbit de predestinare, toţi am clătinat neîncrezători din cap, pentru că ne-a fost mai comod aşa. Şi la un moment dat, invariabil, ajungem să pătrundem aceste vorbe, aflate „în marginea dogmelor sau deasupra lor" şi să le dăm dreptate, compunând retroactiv piesele care compun mozaicul vieţii. Mulţumiri pentru Anca, pentru Silvia, pentru Lisaveta, pentru toate cele care vor mai veni de acum înainte, şi pentru promisiunile acestui volum!

footer