Revista Art-emis
Ion Iachim despre Donul deloc lini?tit 1942-1943 (1) PDF Imprimare Email
Mihai Floarea   
Luni, 10 Septembrie 2018 19:05

Ion Iachim-Ninge aspru la Cotul DonuluiĪn fine - am exclamat cu sufletul „nins aspru", īntorcīnd ultima fil? īnsemnat? cu cifrele 243-244 a c?r?ii semnate de Ion Iachim - a ap?rut ?i un roman la īn?l?imea valoroasei, impetuoasei, vastei, teribilei memorialistici-m?rturisitoare a p?timirii romānilor („literatura arestat?" - am numit-o eu inspirat de subtitlul revistei „Memoria")! Ce de pelicule cinematografice zguduitoare ar fi inundat trezitor lumea contemporan? dac? ar fi existat o duzin? de cinea?ti romāni patrio?i precum Nicolae M?rgineanu! Cīte obrazuri groase, de mult dezobi?nuite a ro?i, n-ar fi cr?pat de ru?ine dinaintea unor prelucr?ri artistice orbitoare, impecabil documentate, ale cruntei realit??i „istorice" ab?tute īnadins la jum?tatea secolului al XX-lea asupra unui popor european care-?i poate dovedi „cu asupra de m?sur?" originile, d?inuirea, inteligen?a, bun?tatea, idealurile pa?nice precursoare cre?tinismului?!...

Desigur, trebuie s-o īn?eleg pe consoarta mea, īndeajuns īncercat? īn lecturi - de regul?, ea este ?i prima cititoare a paginilor mele date publicit??ii īn ultimele dou? decenii! - care a pus temporar deoparte cartea lui Ion Iachim, citit? pe jum?tate: „prea mult? cruzime!" De asemenea, empatizez cu uimirile īntreb?toare ale unora dintre tinerii care au comentat cvasiunanim cīnd le-am prezentat doar o mic? parte a m?rturisirilor ap?rute dup? 1989: „e īngrozitor, dom? profesor; cum a fost cu putin?? a?a ceva?!" Ca apogeu al unor asemenea reac?ii subliniez din capul locului: normale, notez īn acest preambul ?i exclama?ia cuiva, dup? o mic? expunere de-a mea la un cenaclu, pe teme istorice ?i de actualitate economico-politic?: „cum de mai pute?i dormi lini?tit ?tiind asemenea lucruri?!"

Īntr-adev?r, ī?i trebuie nervi o?eli?i ?i ceva din lini?tea īmp?cat?, smerit?, a bravilor pustnici ostenitori īn rug?ciuni necurmate pentru iertarea tuturor relelor de pe p?mīnt spre a sorbi f?r? v?t?mare sufleteasc?, pīn? la ultima pic?tur?, licoarea otr?vit?, pe de o parte, a ve?tilor cotidiene special triate ca s? deverseze īn con?tiin?a ?i īn subcon?tientul „publicului ?int?" 90% calamit??i ?i amenin??ri, iar pe de alt? parte, pe aceea a realit??ilor oribile ale trecutului tr?ite ori īmp?rt??ite de fiin?e absolut credibile: bunici, p?rin?i, fra?i, surori, prieteni... Estetic abordat? ?i īndelung dezb?tut?, problematica transpunerii literare a unor asemenea experien?e apar?ine (neo)realismului - nu neap?rat a?a-numitei „estetici a urītului", ori a?a-zisului „naturalism", ambele procedee artistice īn mare vog? odinioar?, dup? cum consemneaz? istoria literaturii. Deta?area la parcurgerea unor asemenea pagini se poate ob?ine prin antrenament intelectual ?i prin rug?ciune, iar abia cīnd acestea nu sīnt posibile, prin abandonarea / evitarea speciilor cu pricina. Īn treac?t fie ad?ugat: „Vie?ile Sfin?ilor" cuprind un num?r foarte mare de m?rturii grozave privitoare la torturi ?i tentative diavole?ti de a-i determina pe cre?tini la apostazie, iar tratatele istorice sīnt pline de felurite evenimente nenorocite, de la atrocit??i genocidare pīn? la c?s?torii politice terminate nefast...

Pentru a intra īn cuno?tin?? de cauz? īn miezul realit??ilor istorice de la care pleac? Ion Iachim īn trilogia sa dedicat? jertfei osta?ilor romāni pe frontul de est, ca introducere la comentariul celui mai proasp?t corpus narativ al acestei trilogii, romanul „Ninge aspru la Cotul Donului"[1], voi rezuma tragedia din 1942-1943 folosindu-m? chiar de dou? capitole ale c?r?ii, anume de cel de-al XIII-lea, intitulat Istorie (pur?) (cf. pp. 108-117) ?i de Capitolul XVII: Eu, de la un timp, nu privesc bolta cereasc? (cf. pp. 139-144).

Īn vara lui 1942 dou?zeci ?i ?ase de divizii romāne?ti au luat parte la cucerirea Crimeii īmpreun? cu alia?ii germani, unguri ?i italieni - era pre?ul cerut de Hitler pentru reīntregirea ??rii[2]. Toamna, conform strategiei germane, trupele romāne ajunse pe malul Donului ?i la Stalingrad au primit ordin s?-?i fac? bordeie pentru iernat. Permanent h?r?ui?i de inamicul sprijinit de S.U.A. cu tancuri T-34, camioane „Dodge" cu cīte ?ase ro?i motrice īn benele c?rora erau montate tunuri antiaeriene ?i studebakere pentru drumuri desfundate, romānii au avut de luptat suplimentar cu frigul n?prasnic ?i, din vina alia?ilor germani care nu ?i-au īndeplinit obliga?iile de aprovizionare asumate, cu lipsa de echipament c?lduros, de alimente ?i de muni?ie. Cum prev?zuse dar nu fusese luat īn seam? generalul de armat? Dumitrescu, bre?a Don-Stalingrad a produs un fund de sac īn care a nimerit Armata 3 romān?. Īntre 19 brumar (noiembrie) 1942 ?i 8 gerar (ianuarie) 1943 peste 155.000 de romāni[3] au pierit eroic. Pe līng? lipsurile enumerate, a?a cum a precizat acela?i veteran cre?tin dr. Iosif Niculescu, un lan? de tr?d?ri au pecetluit tragedia[4]. De aceea pentru romāni nu se poate asocia īn niciun chip Donul cu lini?tea, a?a cum a v?zut-o laureatul Nobel Mihail ?olohov...

Pe līng? „Ninge aspru la Cotul Donului" - darul īnmīnat personal īn prim?vara aceasta de prietenul Vasile ?oimaru, pentru care i-am mul?umit ?i-i mai mul?umesc īnc? o dat? prin aceste rīnduri - trilogia con?ine romanele „Decameron basarabean" (2005) ?i „Cire?e pentru Mare?al" (2012). Originea acestui impresionant efort creator o v?d īntr-o dubl? datorie moral? a autorului. Pe līng? aceea īnalt-patriotic? fa?? de neam ?i ?ar?, exist? una biografic?: Ion Iachim este fiul unuia dintre supravie?uitorii eroi ai luptelor de la Cotul Donului, dup? cum m?rtuise?te īn Capitolul XXIX: Am dat mīna cu Mare?alul, cu mottoul: Trecutul este cu mult mai patetic decīt prezentul: [...] Am tr?it ace?ti ani f?r? niciun fel de relief exterior [...] Am trecut printr-o grea perioad?. ?i cu hibe de s?n?tate. ?i cu alte nevoi. Inclusiv ceea ce se nume?te criz? de crea?ie [...], care, de fapt, īn cazul meu, īnseamn? īndoial? responsabil? de a a?terne pe hīrtie gīndurile mele [...] Zic c? am avut destule īndoieli. / Dar īn acela?i timp īmi ziceam: dac? nu eu, feciorul lui Eudochim Iachim (īn roman Evdochim V?rz?rescu), atunci cine? (cf. p. 228). A?adar, datoria moral? a generat str?dania creatoare, iar īndoielile (fire?ti oric?rui scriitor serios - ?in s? afirm cu t?rie!) m? str?dui s? i le risipesc īntr-o oarecare m?sur? prin rīndurile urm?toare.Īn virtutea unui talent īnn?scut - slav? Domnului pentru ace?ti numero?i talan?i h?r?zi?i! -, scriitorul purcede la drum dup? canoanele clasice, anume cu o expozi?une numai bun? de ilustrat, la clas?, īn vederea cuvenitei analize literare: timpul ?i locul desf??ur?rii ac?iunii - C?tre īnceputul toamnei anului 1942 [...] la Cotul Donului, pe malul drept al rīului [...]; o zi c?lduroas?, cu mult soare pe cer, cu mult? pace pe p?mīnt (v. Capitolul I: Un mīnz din p?puri?, p. 5) -, o parte a personajelor – cī?iva osta?i din bateria lui Tudor Damaschin, ce f?cea parte din Armata 3 romān?, aduna?i pe līng? „oaia neagr?" a bateriei, frunta?ul Marco Mo?m??cat [...], fost ho? ?i pu?c?ria?, care avansase de curīnd de la gradul de osta? la cel de frunta?, fiindc? īn repetate rīnduri a dat dovad? de vitejie, dar ?i de iscusin?? militar?; Laz?r Bujor, legionar care trecuse ?i el prin īnchisoare - (ibidem).

Graiul viu e sugerat neinhibat de contemporanul nostru Ion, v?dind nu doar un fin auz, ci ?i umor īmbel?ugat, dialogurile curgīnd firesc, savuros, aproape ca la cel?lalt Ion, īnainta?ul humule?tean: M?i b?ie?i, eu care-s n?scut pe un plaur din Delta Dun?rii, pe cīnd mai ploua cu cīrna?i, care am supt lapte de chilc? ?i īnot mai bine decīt un p?str?v, eu, cum se las? amurgul, m? strecor prin stuf?ri?-p?puri?, trec balta ?i numaidecīt dau peste o mīndre?e de c?z?cioaic?! Alb? ?i curat?... dac? nu sc?ldat? īn lapte, atunci, cel pu?in, sp?lat? cu zer. Voinic?, b?laie ?i cu un ?ezut impresionant. O gagic?, ?tii colea, cu ?ī?arul num?rul ?ase [...] / Ce te rīnje?ti, parc? ai fi un cal de manutan???! [...] / A mai p??it-o unul... S-a dus dup? līn? ?i s-a īntors tuns (idem, pp. 6, 7). Nou, frizīnd postmodernismul - cum se ?tie, bogat īn (auto)ironii, debordīnd ludic, ?ocīnd prin utilizarea func?iei metalingvistice a limbajului, surprinzīnd ?i adeseori contrariind cititorul cu felurite jocuri naratologice ?.a.m.d. -, e stilul (auto)analitic: Limbajul lui Marco Mo?m??cat, haios cīnd debita m?sc?ri, era colorat din abunden?? cu argouri, ?ig?nisme, jargoane - cuvinte mari, c?rnoase, rubensiene, īnsu?ite bine īn pu?c?riile pe care le-a colindat. Ironiile lui nu cuno?teau coroana dentar?, artificial?, cult?, ci mu?cau necru??tor cu din?ii proprii. Avea hiba frazelor porcoase. Datorit? acestui fapt, tovar??ii de arme īi ascultau cu pl?cere monologurile ?i dialogurile mi?toc?re?ti. Era ca un papagal aracanga ro?u cu verde din America de Sud, pitoresc, izbitor prin culoare verbal?. / „Un nou Constantin T?nase", spuse odat? locotenentul Tudor Damaschin, dar solda?ii habar nu aveau cine mai este ?i Constantin T?nase acesta ?i din ce regiment face parte (p. 7).

Dup? o īntīmplare mi?c?toare cu un mīnz, devenit pentru scurt timp un fel de mascot? a companiei, īl a?teapt? o c?snicie cu o cazac?, Roxana, avīnd de ilustrat un mod de trai pe care Vasile ?oimaru īl va denumi „romānii din jurul Romāniei" - acesta e numele ?i al unui amplu ?i admirabil proiect cultural-politic īmbr??i?īnd īnsu?i volumul de fa?? (cf. pagina de gard?). Fenomenul e bazat pe o realitate tulbur?toare dovedind continuitatea central-sud-est-european? a neamului nostru, din voia lui Dumnezeu ?i spre necazul neprietenilor, pe un spa?iu mult mai īntins decīt ni s-a atribuit vreodat? la masa tratativelor diplomatice. O idee fenomenal? are personajul, la un moment dat, ca om a?ezat la casa lui, de a captura o pereche de mierle, c?rora īncepe a le ?uiera Jieneasca de diminea?? pīn? seara (cf. p. 227), stimulīndu-le cu rīme din cele mai grase (p. 228). Dup? ce-au īnv??at bine cīntecul romānesc, Marco Mo?m??cat le-a pus īn libertate. Consecin?a a? da-o ca exemplu romānilor ajun?i acum pe mai toate meridianele globului: Degrab? toate zbur?toarele din īmprejurimi - sturzi, gai?e, ba chiar ?i cioroi - cīntau Jieneasca cu mult? iscusin??. / Īn felul acesta Mo?m??cat ?i-a adus īn stani?a din vīlcic? o parte din patria sa (cf. idem).

Īn timp ce vorb?re?ul ?i ingeniosul Marco - om comun dedicat preponderent celor trupe?ti, ilustrīnd, adic?, īnainte de toate, instinctualitatea s?n?toas? dar īn oarecare m?sur? exagerat? (o explica?ie cu valen?e gnomice ni se ofer? la p. 7: pofta de sex a lui Mo?m??cat nu era altceva decīt lupta omului cu moartea) - reprezint? narativ ceea ce īn gastronomie īnseamn? sarea ?i piperul, un personaj imaginar excep?ional al c?r?ii, Izba?ul, simbolizeaz? spiritualitatea pur?, omniprezent? ?i omniscient?, transgresīnd spa?iul ?i timpul. Īn literatura romān? un omolog al s?u ar fi, de pild?, „Īnso?itorul" imaginat de Constantin ?oiu. Misteriosul personaj al lui Ion Iachim dep??e?te cadrul realismului, e īncarnarea unei instan?e supreme, a con?tiin?ei universale, e glasul lui Dumnezeu r?sunīnd din pieptul unui ins cam mic de statur? (cf. p. 79), care apare pe nea?teptate, īmbr?cat mereu surprinz?tor-anacronic, de exemplu: cu o uria?? p?l?rie, cu borurile largi plio?tite (sic). P?l?rie ą la Rubens, dar el nu avea nimic īn comun cu pictorul-diplomat. Era mic de statur?, ascuns de faldurile p?l?riei (idem). Ca Fiul lui Dumnezeu aflat odinioar? dinaintea ucenicilor profe?ind, vorbind īn parabole, Izba?ul contrariaz?, scandalizeaz?, vorbe?te īn dodii (cf. idem), ghice?te gīndurile interlocutorilor, disp?rīnd misterios, a?a cum apare. Prin acest personaj ni se propune un joc, anulīndu-se succesiunea temporal-istoric?, disp?rīnd grani?ele dintre vis ?i realitate, dintre aparen?? ?i esen??, dintre ceea ce se consider? demn de a ap?rea pe scen? ?i ceea ce trebuie s? r?mīn? īn culise. Īnfiorat, cititorul īntrez?re?te ceea ce se va petrece la judecata personal? precedīnd-o pe cea de ob?te.

Con?tiin?a personal? e conectat? la cea universal?. Dinaintea Izba?ului unele personaje se īnfurie: Cum īndr?zne?ti s? m? ofensezi?! - īi strig?, de pild?, generalul S?n?tescu, dup? ce e evaluat intransigent ?i concomitent avertizat premonitoriu: [...] dac? ai s? c?l?tore?ti īn sine, c?l?toria nu-?i va prilejui nicio desfundare de z?c?minte spirituale ascunse acolo, nici vreo risipire generoas? de experien?? moral?... Ar fi un fel de... mulgére hircum (cf. p 80). Con?tiin?a suprem? īl biciuie?te nemilos, īn continuare: Uit? de tot dichisul vostru militar: epole?i, galoane, pene, steaguri fīlfīind īn b?taia vīntului ?i gīnde?te-te la solda?i, care acum sufer? de dizenterie. Fiindc? m?nīnc? le?uri de cai... iar dizenteria nu-i poezie [...] Īn timp ce tu te delectezi cu mīncare exotic?, ?tiu c?-?i place supa de cvas cu carne ori ?unc?, cu castrave?i mura?i, cu ceap? verde ?i ou? tocate, pe care ru?ii o numesc okro?ka. [...] E?ti s?n?tos, generale S?n?tosescu, aproape plin, cu obrazul rumen (cf. p. 81). Care e scopul acestui rechizitoriu sui-generis?

S? īncerc?m īn?elegerea, deschizīnd o carte de istorie, nu īnainte īns? de a-i da īn continuare cuvīntul Izba?ului, c?ci merit?: Iat?, e?ti īn Kalmācov, a?a se nume?te localitatea īn care ai statul major - īi spune el generalului, iar naratorul, devenit īn acest capitol al IX-lea personaj, a?eaz? aici o parantez? folosind persoana īntīi pentru a reprezenta ingenios gīndurile generalului: (eu ?tiam foarte bine denumirea localit??ii!) -, nu prea departe de aici, tot pe malul Donului, este o alt? a?ezare cu numele de libertate, ru?ii īi zic Svoboda. Dar numele de Libertate nu va ?ine mult, c?ci localitatea ī?i va reveni la numele vechi - Liski (cf. p. 82, acela?i joc:) (De ce-mi spune el toate lucrurile acestea? Ce m? intereseaz? Svoboda sau Liski?!). Ī?i īn?ir toat? istoria aceasta, deoarece ea se īncruci?eaz? cu viitoarea ta biografie, generale S?n?tescu... ?i ?i-o spun, pentru a-?i trezi con?tiin?a, care, ?tiut lucru, este tribunalul suprem al fiec?rui om... De?i... Hīm... Dup? ce vei fi drume?it pīn? īn ?ar?, da, da, ai s? ajungi mare paj īn casa regelui ?i vei dansa sub ordinele altui paj, de data asta pajul lui Stalin, care se nume?te Gheorghe Gheorghiu-Dej, ?i care va conduce partidul comunist romān. P?i, trebuie s? ?tii, lucrul acesta se va īntīmpla dup? moartea ta, c? localitatea Svoboda-Liski va purta numele Gheorghe Gheorghiu-Dej... A?a īl vor īnve?nici ru?ii pe cel care va instaura un regim totalitar īn Romānia... Dou?zeci de ani va cīrmui destinele ??rii īn func?ie de prim comunist... Apoi ru?ii īl vor trata cu radiu, c?ci d?dea semne de neascultare, dar aceasta de acum este alt? poveste. Deci, te vei īntīlni cu acest Dej, vei ajuta, cu voia sau f?r? voia ta, noul regim, adus de ru?i īn ?ar?... Dup? ce, īntr-o miercure neagr?, de Sfīntul Mucenic Foca, īi vei mīnca capul (sic) celui ce te conduce ast?zi... (Se vede c? am f?cut o grimas? de nemul?umire, c?ci mi-a zis batjocoritor: Ce, te strīnge pįvia? - i.e. cureaua de la ?a, care se trece pe sub coada calului, cf. nota de subsol explicativ?) (cf. pp. 82-83). Cititorul atent mai re?ine precizarea cu valoare de autocaracterizare, strecurat? printre gīndurile generalului ce pare c? visase: Cīnd m-am dezmeticit, eram īn stepa ruseasc?, pe malul rīului Don. Mi-am pus īntrebarea īn sinea mea: ce a fost aceasta? Aceasta a fost Izba?ul, secretar al Cur?ii Divine, mi-a r?spuns nimeni (cf. p. 83).

Folosind acelea?i unelte narative considerate de unii critici ca apar?inīnd „realismului magic", Ion Iachim īl readuce dinaintea noastr? pe mesagerul īngeresc ?i īntr-un dialog cu osta?ul Evdochim V?rz?rescu - alter ego-ul tat?lui prozatorului, cum am mai precizat. Pogorītul din ceruri e, de aceast? dat?, īnc?l?at īn ni?te cotruni cu talpa groas?, ca s? par? mai īnalt (cf. p. 133), are ochi str?lucitori de culoare verzuie [...] stranii de frumo?i: verzi, nemi?ca?i, ca dou? pietre de nefrit (cf. p. 134). Atitudinea īn?l?imii sale e acum opus?, rela?ia se bazeaz? explicit pe reciprocitate: simpatia dintre [cei doi] [...] s-a aprins ca lemnele uscate. Sau ca un fulger (cf. idem). Cel venit din cer īncearc? s?-?i īnveseleasc? partenerul uman de conversa?ie cu bancuri (v. p. 134 ?i p. 138), sau cu vorbe bune: Dumnezeu te-a īnnorocit cu un nas foarte bun. Īi de ajuns s? pronun?i cuvintele struguri sau ?tiule?i ?i tu sim?i īn n?ri mirosul podgoriilor sau al lanurilor de porumb (cf. p. 134). Īi t?lm?ce?te, spre a noastr? luare aminte, un citat din Cartea Sfīnt?: Īmp?ratul David a dat porunc? s? fie num?rat poporul, porunc? ce n-a pl?cut Domnului. ?i Domnul Dumnezeu i-a spus lui David prin Gad, v?z?torul, s? aleag? pedeapsa: sau trei ani de foame, ori trei luni īn care s? fie nimicit de du?mani, sau trei zile cu cium? īn ?ar?... ?tii ce-a ales David?
- B?nuiesc c? trei zile cu cium?.
- Aceste trei zile sīnt egale, pentru voi, cu ciuma de la Cotul Donului... (cf. p. 136).

Osta?ul pricepe c? piticul care a venit la el p??ind peste cīmpurile minate f?r? s? p??easc? nimic le ?tie pe toate ?i-l īntreab? un lucru nepermis: au avut nem?ii vreo ?ans?, iar cu ei ?i noi, c? cī?tig?m r?zboiul? R?spunsul (fie ?i indirect) pe care, pe līng? fiin?a de hīrtie a c?r?ii, probabil c? ?i destui cititori ar dori s?-l aud? sun? plauzibil: Am s?-?i indic o singur? posibilitate, din multele, de a fi cī?tigat r?zboiul. Īn ?41 nem?ii au trimis vreo treizeci de divizii germane contra serbilor (sic). Dac? acestea ar fi fost la Moscova, capitala rus? c?dea... (cf. pp. 136-137). Dup? ce-i face un dar minunat, aducīndu-i dinainte, ca īntr-o hologram?, vedenia mamei sale cosīnd la ma?in? fr?mīntat? de dor, mesagerul ī?i ia r?mas bun, retr?gīndu-se īn acea alt? realitate din care venise (cf. p. 139).

Un autoportret al fascinantului personaj se afl? schi?at la sfīr?itul Capitolului XXII: Īn c?utare de preo?i, dedicat cople?itoarei personalit??i tragice a Mare?alului Ion Antonescu:
- Sīnt un oarecare Izba?, un fel de secretar al Cerului. Un sol al Divinit??ii... Sau o creatur? a transcendentului (cf. p. 183).

Arhaismele care-i īmpodobesc vocabularul īl plaseaz? īn atemporal: culpa?, o?eros, p?r?toas?, curs?, culevrin?, canonier, (a) prosfora, p?r?tur? (de bine), ben?i, p?rīng?u, (a) deschilini, prav??, (a) dihoca, ho?cotin, (a) (se) bl?zni, baistruc, culi etc. Cu tact pedagogic, autorul ni le explic? la subsolul paginilor - e una dintre calit??ile indiscutabile ale finului intelectual Ion Iachim. Desigur, cititorul obi?nut, f?r? afinit??i filologice, poate afla īn carte personaje ob?inute din pasta istoriei interbelice - de bun? seam? prelucrat? literar. Spre a nu-mi lungi excesiv adnot?rile critice, m? mai opresc doar la trei, dintre care dou? se afl? īn antitez?.

Mihai (Ic?) Antonescu e v?zut prin lentile grote?ti, rezultīnd un portret caricatural, cu tu?e groase, ironice: „Sim?ea nevoia de martori, de admiratori, precum o are p?unul cīnd ī?i etaleaz? penele frumos colorate, precum o au florile de regina-nop?ii de r?coarea ?i roua dimine?ii, precum o au femeile elegante de ochi b?rb?tesc (cf. Capitolul XXVII: Coco?eii de aur", pp. 215-222. Din p?cate, fraza reprodus? aici e anacolutic?, dar am s? trec peste aceasta!). L?comia ?i turpitudinea insului apar atīt prin gesturi (ipotetice: ī?i va cl?ti degetele prin aur, sau efective: privi movila de aur de pe mas?, ī?i cufund? din nou degetele īn ea; oft? cu jind, mīngīie aurul de pe mas?), prin calific?ri directe (blefarita de care suferea; inegalitatea va domni ve?nic. Aurul te face om; ī?i dorea un martor al bog??iei sale), cīt ?i prin limbajul aflat īn contrast cu elegan?a vestimentar? (E-he-he, baba poate s? bīrfeasc? multe ?i nedorite; Churchill... e un porc be?iv; cine-i pramatia asta de pitic?). Prin Izba?ul trimis de narator īn biroul viceprim-ministrului de odinioar?, acestuia i se arunc? īn fa?? invectivele meritate: pe līng? Mare?al tu e?ti ca un ?acal pe līng? un leu; īn timp ce ofi?erii de pe front luptau, mureau conducīnd divizii, tu aici, la cald, mīnuiai devize... iat? ?i acum te desfe?i cu aurul... ī?i face pl?cere aurul agonisit prin furt... , iar suplimentar, pentru cititor, se fac observa?ii caustice: ian te uit? la el, e tulburat ca ?i Iuda Iscarioteanul īnainte de Vinerea Mare; e un teatralist, un farsor c?ruia īi place s? joace, are nevoie de spectatori, fiindc? un rol bine jucat se cere aplaudat. Bine i-au mai spus cei de-l cunosc īndeaproape: Vidul sonor. Un individ prea gol (sic), ce intr? imediat īn panic?.

Demagogia īi este demascat? pe fa??, fulger?tor, a?a cum ar merita to?i politrucii care s-au pr?sit, ca p?duchii, pe s?rmanul trup al Romāniei de ieri ?i de azi. Cīnd afirm? īnaintea Izba?ului f?r? a clipi, īncercīnd s? interpreteze politic realit??ile tragice ale momentului dosindu-se dup? altul: Mare?alul Ion Antonescu afirm? c? din īnfrīngerea de la Cotul Donului Armata Romān? nu a ie?it dezonorat?. Ą la guerre comme ą la guerre... Īnfrīngerea devine istorie ?i va fi judecat? de istorie. A?a a spus Mare?alul ?i a?a cred ?i eu, interlocutorul celest īi r?spunde: Ca s? vezi, ce lei p?rīng?i s-au g?sit... Gīndurile tale se deschilinesc de ale lui. Nu te ascunde la umbra bastonului de Mare?al al lui Ion Antonescu. El pl?te?te cu vīrf ?i īndesat pentru toate gre?elile sale. ?i va mai pl?ti. El are un ideal, pe care tu īl ?tii ?i de pe urma c?ruia profi?i. Are un prav??. Iar tu... īl īntruchipezi pe tipul cela... Ca?avencu: cel care era cu toate partidele, cu toate guvernele, doar s? fie la putere. (Confuzia autorului e evident? pentru cine cunoa?te bine comedia lui I. L. Caragiale: nu Ca?avencu - e drept, ?i el demagog de frunte, dar cu o brum? de demnitate, r?mas īn marginile aceluia?i partid liberal, din care, paradoxal, f?ceau parte ?i contracandidatul s?u Farfuridi dimpreun? cu fac?iunea aflat? la putere! - e acela „cu toate partidele, ci Agamemnon Dandanache, licheaua des?vīr?it?, mai ramolit decīt Trahanache ?i mai tic?los decīt ?antajistul Nae Ca?avencu!).
- Va urma –

--------------------------------------------
[1] Chi?in?u, Editura Serebia, 2017. Cum citesc pe coperta a patra, autorul a dat la iveal? o trilogie pe tema celui de-al doilea r?zboi mondial, primele dou? romane fiind „Decameron basarabean" (2005) ?i „Cire?e pentru Mare?al" (2012). Gra?ie coordonatorului proiectului „Romānii din jurul Romāniei", dr. Vasile ?oimaru, eu am ajuns doar īn posesia acestui ultim volum la data de 17 florar 2018.
[2] Un participant, medicul-veteran Iosif Niculescu (1914-2013), m?rturisea: Armata Romān? a fost pe Frontul de Est ca s? dezrobeasc? teritoriile romāne?ti, Basarabia ?i Bucovina, ?i s?-L duc? īnapoi pe Iisus Hristos. Preo?ii no?tri din armat? nu reu?eau [s? pridideasc? - nota mea, M. F.] cu botezul, cu rug?ciunile, cu īmp?rt??ania popula?iei slave care de dou?zeci ?i ceva de ani nu mai auzise de Dumnezeu ?i de preo?i, ace?tia fiind īmpu?ca?i de bol?evici. Noi ne-am dus s? restabilim cre?tinismul īn Rusia bol?evizat?. Asta a fost. (Cf. Vasile ?oimaru, „Cotul Donului 1942", Chi?in?u, Editura „Balacron" SRL, 2013, p. 69. Sublinierea īmi apar?ine. V. ?i articolul meu critic din „Revista de Lingvistic? ?i Cultur? Romānesc?" nr. 1/2014 Cotul Donului 1942 - o carte cīt un tratat de istorie! Edificatoare cred c? este, īndeosebi pentru tinerii cititori, depozi?ia mare?alului Ion Antonescu: „Am fost acuzat c? am f?cut un r?zboi de agresiune īn 1941 ?i deci Romānia trebuia s? sufere consecin?ele agresorului ?i eu am fost pus īn categoria criminalilor. [...] Nu pot fi socotit agresor fiindc? Romānia era īn stare de r?zboi cu U.R.S.S. din 1940 Iunie cīnd Rusia a fost agresorul. Acceptarea ultimatumului nu a fost decīt o retragere strategic? ?i politic? la care recurge orice ?ar?, orice om cīnd este surprins f?r? sprijin ?i nu este īn m?sur? de a se ap?ra. Din Iulie 1940 pīn? īn Aprilie 1941 actele izolate de agresiune par?iale ruse au continuat. [...] Deci īn 1941 Iunie a fost o ac?iune care se īncadra ?i era o urmare a agresiunilor pe care le suferise poporul romān. Īn Iunie 1941 am atacat īn cadrul unui r?zboi īnceput īn 1940 ?i cum orice atac este un act de agresiune nu pot fi considerat agresor decīt numai īn acest sens ?i deci nu pot fi īncadrat īn categoria agresiune". (Memoriul Mare?alului Ion Antonescu, depus la Tribunalul Poporului la 15 mai 1946, dup? George Voica, „Jurnal de pe Frontul de Est (6)", publicat īn num?rul din 5 gustar 2018 al revistei „Art-emis", cf. http://www.art-emis.ro/istorie/4970-jurnal-de-pe-frontul-de-est-6.html ).
[3] Īn articolul s?u recent publicat Vasile ?oimaru precizeaz? c? „num?rul oficial al pierderilor Armatei Romāne [este] de 158.000 de osta?i" (cf. „Cotul Donului - al patrulea pelerinaj (1)", http://www.art-emis.ro/ „Art-emis" num?rul din 15 cuptor 2018.
[4] A se vedea ?i filmul din 2010 īn regia lui Bogdan Pīrlea, imprimat pe DVD ?i datat 18.04.2011, produc?tor Funda?ia Cre?tin? „P?rintele Arsenie Boca", film al c?rui protagonist este dr. Iosif Niculescu.

footer