Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Angela Nache Mamier, Fran?a   
Miercuri, 05 Septembrie 2018 14:14

Intoarcerea cavalerului pelasgInspira?ia mitologic?, surs? de vigoare într-un univers dezumanizat

C?t?lin Al Doamnei sacralizeaz? poezia - prima form? de expresie literar? a omenirii. Probabil de aceea aceast? poezie este epic?, constituit? din texte lungi, narative cu o tent? liturgic?, oracular?. Poetul resimte un sentiment divinatoriu pentru lumea apus? a cavalerului pelasg, amestec? tonalit??i diverse de cântec, elegie ?i tragedie, arte care concentreaz? inima ?i destinul oamenilor: (darul cavalerului pelasg): „se apropia culesul l?mâilor/ vocea cavalerului pelasg mu?case din mine/ ca dintr-o coaj? mirific? a unui itinerariu piramidal". Poetul exorcizeaz? dezordinea lumii, un zeu al poeziei domin? misterele lumii dar ?i deregl?rile lumii contemporane: (permis suspendat de folosire a ma?inii de citit gândurile) „ca s? scape de idei poetul v.v.plecase de-acas?/ luîndu-?i cu sine sceptrul de împ?rat al virgulelor ?i al t?cerii de piatr?/ al catedralelor ce umblau nebune pe str?zi merg?toare/ pentru a-?i trage sufletul în gr?dinile suspendate/ ale cultivatorilor de somn ?i delir victorios". Poetul transmite informa?ii ?i resimte un acut sentiment de singur?tate într-o lume f?r? repere, ostil?: „am primit mai multe amenin??ri cu moartea/ câ?i locuitori va avea planeta peste 999 de secole/ de t?cere a mieilor nen?scu?i ?i p?scu?i pe paji?tea sincerit??ii".

Autorul nu acord? o aten?ie deosebit? formei. Tonul este adesea moralizator, filozofic, reflexiv, ideile se amplific? de la o simpl? adiere la un val uria? al disper?rii. Se prefer? un ton direct, f?r? a c?dea într-un sentimentalism ieftin, de?i autorul ar trebui s? multiplice eforturile de îmbog??ire a materiei lingvistice. Dominantele poemelor sunt expresive, emotive, lirice, în sensul cel mai intim ducând spre E-ul poetului care vizeaz? con?tiin?a public? a unei „lumi nebune, nebune, nebune": (hora-n dou? p?r?i filmat? de camera ascuns?): „retr?iesc ?i acum eclipsa de lun? plin?/ nead?pat? de fe?ele palide ale cailor pestri?i/ înh?ma?i la diligen?e murind sub case ticsite de bani/ proasp?t jefuite din ora?e în care nu mai tr?ie?te nimeni".

Poetul este cople?it de miturile umanit??ii care-i alimenteaz? erudi?ia veritabil?. Suntem în fa?a unei poezii moderne, totalizant?, eliberat? de constrângeri. O traiectorie cotidienist?, o voce de tribun angajat traverseaz? iadul realit??ii insuportabile: (poesis moldaviae la cules de ghebe): „eu scriu pentru cele o sut? de milioane de victime ale comunismului/ aflate de-a pururea pe câmpul de lupt?". Un ton cinic si dezabuzat exprim? o am?r?ciune existen?ial? de nevindecat: „nu v? ie?i?i din min?i/ ca ?i prostia boii albi ai speran?ei/ au mintea odihnit? pentru sute de ani/ v? dorim o zi excelent? ?i tot binele din lume".

Tonul profetic i se potrive?te, este conving?tor. Volumul este str?b?tut de câmpurile magnetice ale vizionarismului unui poet care celebreaz? o lume apus?, imemorial?: (cavalerul pelasg): „de fiecare dat? când bunicul meu se preg?tea s? moar?/ pe câmpul de lupt? dintre dou? vie?i/ ori pe crestele mun?ilor cu floare-de-col?/ ca prin vis ap?rea cavalerul pelasg ?i-l privea ?int?/ obligându-l s? r?mân? viu cu puterea imperiilor/ ce-i scoseser? inima ?i i-o atârnase ca pe o n?fram? în calea vulturilor''. Poet angajat, este martorul vie?ii s?racilor, dezr?d?cina?ilor obliga?i la exil ?i subliniaz?, cu stupoare, faptul c? o parte din românii pribegi au devenit sclavii occidentului.

Poezia îi d? vigoarea, energia creatoare îl ajut? s? ?in? piept datorit? poeziei unei lumi pierdute. Poezia exprim? dorin?ele sale cele mai profunde, vizionarismul ne conduce spre aventurile halucinante ale Cavalerului Pelasg chemat la restabilirea Ordinei într-o lume dominat? ast?zi de obscurantism: „în locul r?mas gol odihne?te blânda f?ptur? a cavalerului pelasg/ la întrep?trundrerea dintre ceea ce s-a pierdut ?i ceea ce s-a mai g?sit/ drept ?i bun din str?mo? în str?mo? întru adev?r/ ducând ?tafeta arunc?torului de fl?c?ri".

Trecerea de la un subiect la altul este uneori brutal?, ca ?i cum poetul, în graba crea?iei, ignor? c? lungimile poemelor pot îngreuna perceperea corect? a elanurilor sale lirice. Poetul a ales Cavalerul pelasg ca simbol al unei divinit??i b?rb?te?ti supreme, cea care ar putea reînsufle?i Flac?ra geto-daco-tracilor, ar putea trezi Memoria Cet??ii Troia - spa?iu carpatic al unui cioban în?elept, numit Zalmoxis. PEL-AZG = Poporul care se întinde, umple un spa?iu - cuvânt atestat, pentru prima oar?, de c?tre Herodot ?i a evoluat spre contemporanul Valah, desemnând pe „"cei mai vechi ?i pe cei mai în?elep?i oameni albi ai p?mântului. (Europei).

Volumul poart? amprenta unui realism magic, ne transport? într-o lume ancestral? care-l ajut? s? scape fricii existen?iale, într-un univers devenit grotesc ?i dezumanizat: (nunt? f?r? nunta?i în nirvana) „locuiesc pe o strad? pavat? cu toate genera?iile de la adam/ purtând povara eliber?rii finale din templul zidit în jurul meu /de zeul la care nu se mai închin? nimeni în numele unei patrii/ în care i-am îngropat dup? datin? pe to?i ai mei".

footer