Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 29 August 2018 16:15

Te?u Solomovici-Maresalul-Ion-Antonescu-O-biografie„Intr-un fel îi datorez via?a maresalului Ion Antonescu ?i, ca mine îi datoreaz? lui Antonescu via?a aproape to?i evreii din vechiul regat !". (Te?u Solomovici)

„În autograful pe care mi l-a oferit pe cartea sa « Mare?alul Ion Antonescu. O biografie », lansat? la târgul de carte Gaudeamus 2011, Te?u Solomovici scrie c?-mi d?ruie?te « aceast? carte de istorie na?ional? ?i suflet ». Poate c? aceste cuvinte exprim? cel mai fidel nu numai motiva?ia scrierii ei, ci ?i a public?rii ei, de?i foarte mul?i cona?ionali l-au sf?tuit s? nu se aventureze în aceast? rememorare istoric?, plin? de r?ni înc? nevindecate, sau niciodat? vindecabile. Acad. R?zvan Teodorescu nume?te aceast? ultim? realizare a scriitorului Te?u Solomovici « o carte a?teptat? », despre « un personaj tragic, aducând o parte de dram? în devenirea propriului popor pe care l-a iubit incontestabil ». În « Cuvântul autorului », Te?u Solomovici încearc? s? explice aceast? adev?rat? aventur? scriitoriceasc?, materializat? printr-o carte care a n?scut controverse înc? înainte de apari?ie ?i care nu se vor opri prea curând, nu numai prin lipsa unei c?r?i biografice despre mare?alul Ion Antonescu, care s? fie doar începutul unor expedi?ii istorice într-o perioad? care a produs durere ?i ur?, dar ?i prin drama tr?it? de cel c?ruia i se destinase misiunea istoric? de a « sp?la ru?inea ced?rii f?r? lupt? a unor teritorii na?ionale ?i de a le reuni la trupul ??rii (Transilvania de Nord, Basarabia ?i Bucovina) » ?i care chiar în ultimele clipe ale vie?ii sale, înainte de a fi executat, ?i-a trimis gândurile c?tre propriul popor: « ?ie, popor ingrat, nu-?i va r?mâne nici cenu?a mea ».

Te?u Solomovici ne prezint? un Ion Antonescu dominat de dorin?a de a-?i servi patria, de a se pune la dispozi?ia istoriei, dar ?i st?pânit de dezgust împotriva celor care, « fiind prima genera?ie care vorbesc române?te, au preten?ia nu numai s? ne conduc?, dar s? ne ?i înve?e s? sim?im române?te ?i cum s? ne facem datoria fa?? de neam ». Este atacat prin diferite mijloace, unele mai odioase decât altele, dar rabd?, î?i înfrânge revolta, iar explica?ia o avem tot de la omul Ion Antonescu: « Cum de nu mi-a s?rit înc? creierul în ??nd?ri ?i cum de nu am pus ?i mâna pe arm?? Nu am f?cut-o fiindc? Dumnezeu m-a dotat cu r?bdare ?i cu putere de dominare f?r? margini. M-a ajutat ?i constitu?ia mea, cât ?i faptul c? atunci când, tân?r fiind, mi-am f?cut cultura clasic?, am înv??at ?i am re?inut de la filozofii greci c? în via?? învinge numai cine ?tie s? rabde, s? sufere ?i s? a?tepte. Rabd, suf?r ?i a?tept ?i am convingerea c? voi învinge. S? punem deci degetul, cu curaj, pe adev?rata ran?, iar nu pe consecin?ele ei ».

Nici în scrisorile trimise celor apropia?i, a?a cum este doamna Elena Petricari-Davila, fiica celebrului dr. Carol Davila, nu este Ion Antonescu mai pu?in atent cu sentimentele lui pentru ?ar?, dar ?i pentru Monarhie, pentru Tron: « Dar pentru c? mi-a?i f?cut rara ?i mai ales atât de greu de pre?uita cinste s? face?i aluzie ?i la sufletul meu, îng?dui?i-mi s?-l deschid, ceea ce, v? asigur, mi se întâmpl? foarte rar - pentru o clip?. Împreun? cu patria noastr?, el a constituit ?i va constitui pentru mine singurile altare înaintea c?rora au îngenunchiat, f?r? rezerve ?i f?r? condi?ii, gândirea ?i energia mea. Aceasta fiindc? sufletul meu, vreau s?-l redau, când va veni ceasul, tot a?a de curat cum l-am primit ?i Patria fiindc? doresc s? o v?d, înainte de a muri, în?l?at?, respectat? ?i temut?. Nu poate fi om, în aceast? ?ar?, care s? fi servit Dinastia cu mai mult? dragoste, cu mai mult devotament, mai necondi?ionat ?i cu mai mult spirit de sacrificiu ca mine. Cât mine da, trebuie s? fie mul?i, dar mai mult ca mine nici unul, fiindc? la baza devotamentului meu nu a stat nici un interes egoist, absolut nici unul ».

Înainte de intrarea României în r?zboi al?turi de Germania, Ion Antonescu are o activitate intens? pe plan diplomatic ?i militar. De?i la întâlnirea din 12 iunie 1941, de la München, Hitler îi propune lui Antonescu doar o colaborare a României la r?zboiul împotriva U.R.S.S., f?r? a-i dezv?lui data atac?rii Rusiei, Ion Antonescu r?spunde c? dore?te s? lupte înc? din prima zi ?i c? « România nu i-ar ierta niciodat? generalului Antonescu s? lase armata român? s? stea cu arma la picior în timp ce trupele germane din România merg împotriva ru?ilor ». Desigur, propunerea lui Hitler era una ?ireat?, sentimentele lui Antonescu fa?? de vecinul de la r?s?rit erau cunoscute, iar dorin?a acestuia de a dezrobi teritoriile române?ti anexate de U.R.S.S. în 1940 era mai mare decât oricând: « P?mânturile unui neam sunt p?r?i din sufletul lui ?i nimeni nu poate ?i nu are dreptul s? le uite sau s? le tr?deze, f?r? a-?i tr?da propriul lui suflet de român » (a?a cum au f?cut-o Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Adrian Severin ?i Petre Roman prin criminalul Tratat cu Ucraina ratificat în 1997 ?i r?mas neschimbat pân? ast?zi - n.n. I. M.). În noua calitate de Comandant suprem al for?elor româno-germane aflate în nord-estul României, Ion Antonescu inspecteaz? trupele din Moldova ?i intrarea României în r?zboi se produce în diminea?a zilei de 22 iunie 1941 cu celebrul ordin « Osta?i, V? ordon, trece?i Prutul! ».

Imediat încep s? soseasc? pe adresa lui Ion Antonescu telegrame de felicitare. Regele Mihai I îi telegrefia în seara zilei de 22 iunie 1941 generalului Ion Antonescu: « În clipele când trupele noastre trec Prutul ?i Codrii Bucovinei, pentru a reîntregi Sfânta ?ar? a Moldovei lui ?tefan cel Mare, gândul meu se îndreapt? c?tre Domnia Voastr?, domnul General, ?i c?tre O?tirea ??rii. V? sunt recunosc?tor, domnule General, pentru c? numai prin munc?, t?ria ?i str?duin?a Domniei Voastre, neamul întreg ?i cu mine tr?im bucuria zilelor de glorie str?bun? ». Patriarhul Nicodim ?i Mitropolitul Ardealului, Nicolae B?lan, erau al?turi de generalul Ion Antonescu. Dr. Wilhelm Filderman, pre?edintele evreilor din România, îl felicit? pe Antonescu ?i-l încurajeaz? în r?zboiul pentru eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei. « Acum - se scrie în acea telegram? trimis? de liderii evrei - când glorioasa armat? a ??rii este mobilizat? pentru a recucerii provinciile pierdute, într-un gând ?i o sim?ire, popula?ia evreiasc? v? roag? s? binevoi?i a-i reda onoarea de a-?i ap?ra ?ara ».

Desigur, se pot scrie înc? multe c?r?i despre Ion Antonescu, dar ceea ce a reu?it Te?u Solomovici este demn de toat? lauda. Este o carte scris? cu curaj, cu atent? documenta?ie, cu pasiune pentru Adev?r, despre o perioad? înc? insuficient cunoscut?, o perioad? asupra c?reia istoricii refuz? s? se aplece. Este o carte care se adreseaz? atât celor care v?d în el un devorator de evrei, cât ?i celor care înc? îl a?az? pe soclul cuvenit unui erou al neamului s?u. Te?u Solomovici nu ascunde faptul c? a scris aceast? carte din dorin?a de a spune adev?rul. Sau este ?i o carte prin care autorul vrea s?-i mul?umeasc? celui care i-a salvat via?a" (Ion B?doi).

Via?a lui Ion Antonescu, scris? de un evreu

Practic, Am început s? scriu la aceast? carte imediat dup? 1989, deci a durat aproape dou? decenii. Volumul a fost gata demult, dar, din cauza sfaturilor „tov?r??e?ti" ?i anumitor presiuni, am tot întârziat s-o tip?resc. M?rturisesc sincer o anumit? team?, pentru c? ?tiu sigur c? aceast? carte va displ?cea cona?ionalilor mei ?i anumitor categorii de români. În general, exist? o falie între marii istorici ai României ?i istoricii evrei, în ceea ce prive?te felul de a-l percepe ?i de a-l analiza pe conduc?torul României, mare?alul Ion Antonescu. Aceast? falie este alimentat? ?i adâncit? de faptul c? unii v?d în el doar un monstru, animat de o ur? bolnav? fa?? de evrei, iar ceilal?i îl privesc ca pe un erou absolut al lumii române?ti. Practic, ar trebui s? existe o linie de mijloc, pentru c? niciodat? Antonescu nu va putea fi exclus din istoria României ?i niciodat? nu va putea fi modificat? statura sa în mentalitatea româneasc?. Pentru c?, dând ordin armatei române s? treac? Prutul, Antonescu a r?spuns unui deziderat popular românesc. Era un r?zboi prin care Antonescu încerca prin for?a armelor s? repare o nedreptate istoric? f?cut? pe plan diplomatic, r?spunzând unui act vizibil de agresiune al Moscovei ro?ii, prin raptul Basarabiei ?i al Bucovinei de Nord, care sunt vechi ?i reale p?r?i din trupul României. În sensul acesta, Antonescu s-a înscris în mentalul românesc ca un erou.

Am descoperit documente importante care atest? rolul primordial pe care l-a avut Ion Antonescu în campania militar? a trupelor române?ti împotriva armatei maghiare ?i ocuparea Budapestei. Am fost surprins cum aceast? campanie str?lucit gândit? ?i executat? de Ion Antonescu a fost l?sat? în obscuritate, aproape uitat?. Antonescu nu i-a stimat pe unguri ?i îi acuza de toate uneltirile posibile împotriva neamului românesc. F?r? s? ?in? seama de voin?a occidental?, el a f?cut tot ce a fost posibil ca trupele române s? continue ofensiva, s? ocupe Budapesta ?i s? le dea ungurilor o lec?ie dureroas? de neuitat.

Am fost surprins s? constat din unele documente aproape necunoscute, cât de strânse erau leg?turile generalului cu ?efii Ambasadei Germaniei, în zilele premerg?toare alung?rii regelui Carol al II-lea ?i preluarea puterii, ?i concomitent cu ?efii Partidelor Istorice, Iuliu Maniu ?i Gh. Br?tianu. La M?n?stirea Bistri?a din Vâlcea, unde fusese exilat de regele Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu nu era un izolat. Ofi?erul superior german Gerstenberg îl vizita asiduu ?i împreun? au pus la punct debarcarea regelui. Dup? un S.O.S. lansat de Carol al II-lea, în drumul de la M?n?stirea Bistri?a la Palatul Regal, Antonescu a avut o întâlnire secret? cu Iuliu Maniu. Ei au discutat, desigur, despre debarcarea regelui. Cartea mea pune în eviden??, puternic, acest aspect nou. Regele Carol al II-lea a fost p?c?lit de Antonescu; acesta nu a avut niciodat? dorin?a s?-l salveze pe rege.

Nici despre întâlnirea sa cu ?ef-Rabinul Alexandru ?afran nu s-a ?tiut nimic. L-am descoperit pe Vlad Davidescu, fiul colonelului Radu Davidescu, ?eful Cabinetului Militar al mare?alului. Nimic nu se mi?ca, nimeni nu avea acces la mare?al f?r? aprobarea lui Radu Davidescu. Fiul s?u mi-a relatat cum într-o zi ?ef-Rabinul Alexandru ?afran a b?tut la u?a casei lor ?i colonelul Radu Davidescu a concretizat întâlnirea rabinului cu mare?alul. E o m?rturie deosebit de important? pentru c? exist? istorici evrei care neag? existen?a acestor întâlniri. De altfel, m?rturia fiului colonelului Radu Davidescu confirm? cele scrise de Marele Rabin ?afran în memoriile sale.

Am scris aceast? carte în primul rând pentru c?, paradoxal, dac? eu tr?iesc, este pentru c? la 13 octombrie 1942, Antonescu s-a împotrivit ?i a anulat ordinul ca to?i evreii s? fie preda?i nazi?tilor. La acea dat? erau preg?tite trenurile care trebuiau s? faciliteze deportarea tuturor evreilor din România c?tre Auschwitz. ?i Antonescu a spus : Nu! Spre turbarea nazi?tilor, care n-au avut ce s? fac?. Din acel moment, orice deportare a încetat. A fost un gest care a izvorât din legitimitatea lui de conduc?tor al României ?i din dorin?a de a demonstra c? România nu este la cheremul Germaniei naziste. Volumul îl prezint? pe Antonescu nu ca pe un monstru, ci ca pe un om, ca pe un român ?i militar care ?i-a iubit enorm ?ara. S-a crezut providen?ial ?i a realizat o serie de fapte mari, pe care România ?i le va aminti, dar a comis ?i gre?eli.

Cartea deschide perspective noi ?i în chestiunea „bolii misterioase" a mare?alului. Te?u Solomovici a pus pe mas? toate versiunile posibile ?i a observat interesul subiectiv al celor care au analizat aceste boli. În to?i anii r?zboiului, pe perioade scurte sau mai lungi, mare?alul a suferit de boli mai mult sau mai pu?in grave. Rapoartele privind starea s?n?t??ii mare?alului l-au îngrijorat pe Führer, care i-a trimis la Bucure?ti pe câ?iva dintre cei mai buni speciali?ti din Berlin ?i din Viena. Hitler b?nuia chiar c? Antonescu era otr?vit, de aceea i-a trimis Conduc?torului român propria sa buc?t?reas?. Exist? dou? surse care s-au p?strat ca prin miracol: cele ?ase volume-folio cu Registrul istoric al guvern?rii lui Ion Antonescu ?i cele trei volume-folio ale Jurnalului lui Ion Antonescu, ambele salvate de un arhivar care le-a ascuns atunci când toat? Arhiva Antonescu a fost luat? de ru?i, dup? c?derea regimului antonescian. „Am bifat toate zilele când mare?alul nu s-a sim?it bine, când era gripat, când a r?mas acas? fiind suferind - ele sunt multe. Am f?cut lista medicilor care l-au consultat ?i l-au îngrijit. Foarte greu s-a putut stabili un dignostic", spune Te?u Solomovici.

Adversarii lui Antonescu vorbeau cu satisfac?ie de un sifilis vechi ?i netratat, din tinere?e, înainte de Primul R?zboi Mondial. În memoriile sale, frunta?ul legionar ?erban Milcoveanu îl citeaz? pe Antonescu. Mare?alul ar fi spus c? „demnitatea na?ional? îi interzice ca str?inii s? vad? c? are sifilis". A?a c? nu s-a tratat ?i ar fi învins boala, prima oar?, „prin voin??". Dar, în ianuarie 1941, înainte de r?zboiul cu legionarii, sifilisul ter?iar ar fi reap?rut. „Evident, povestea aceasta este o inven?ie a memorialistului care ar vrea s? sugereze c? dac? nu ar fi ap?rut reac?iile sifilisului ter?iar, generalul Antonescu nu i-ar fi lichidat pe legionari. Nu, mare?alul nu a fost bolnav de sifilis. Cum a putut un om mereu cu temperaturi de peste 38 de grade s? conduc? ?ara româneasc? ?i s? fie comandantul sutelor de mii de solda?i angrena?i în teribilul r?zboi din Est, asta e o alt? problem?".

Fragment din cartea „Mare?alul Ion Antonescu - o biografie"

„Ca în mai toate ?edin?ele Consiliului de Mini?tri, mare?alul se r?zboie?te cu incompeten?a, cu specula, ho?ia. Acum e ?i mai vehement, pentru c? ho?ii au furat Armata. - Fur? to?i, jidanii, germanii, românii, grecii, to?i pu?i pe c?p?tuire!, strig? furios mare?alul. Uita?i-v? la Malaxa, câ?tig? bani cu lopata de pe urma r?zboiului, nu? [...] Vreau s? le mul?umesc în numele Patriei recunosc?toare, pentru c? continu? s? se bat?. Lupta va fi lung?, lupta nu va fi pierdut?. S? aib? credin?a în Cruce ?i ochii la stindarde. S? fie siguri c? niciodat? un ?ef n-a putut fi mai al?turi ?i mai mândru de solda?ii ei, cum sunt eu, mare?alul Ion Antonescu, de ei, ?i nicio ?ar? mai recunosc?toare fa?? de lupt?torii ei, ca a noastr? fa?? de ei". Reuben Markham, un ziarist englez de la „Christian Science Monitor" transmitea ziarului s?u, imediat dup? execu?ie, o versiune care va deveni legendar?: „Când a venit clipa execu?iei, mare?alul însu?i a dat comanda plutonului de execu?ie s? trag?. Solda?ii s-au dovedit mai nervo?i decât el. [...] B?ie?ii, afla?i la câ?iva metri de el, cu degetul pe tr?gaciul armei, se uitau în ochii lui str?lucitori, tremurau pu?in. Când au tras, mare?alul a c?zut, dar nu era nici mort, nici incon?tient. Ridicându-se par?ial, a întins mâna dreapt? c?tre c?l?i ?i a strigat: «Trage?i din nou, b?ie?i, trage?i!». Ei bine, au tras iar ?i iar, ?i un ofi?er l-a r?pus cu un focuri de revolver".

Una dintre gre?elile Mare?alului Antonescu este c? a continuat r?zboiul dincolo de Nistru, pân? în mun?ii Caucazului ?i stepele Stalingradului. A ?inut alian?a cu Germania nazist? ?i implicit a intrat în r?zboi nu numai cu Rusia sovietic?, ci ?i cu Statele Unite ale Americii, cu Anglia, Fran?a, Canada, Australia, Noua Zeeland?, cu toat? lumea democrat?. Iar a doua gre?eal? este c? a dat curs puseurilor lui antisemite, care au provocat mult? jale pe uli?a evreieasc?. Vreau s? m? în?elege?i clar: nimeni nu este dator s?-i iubeasc? pe evrei. Dar nimeni nu are dreptul s? le ia via?a sau s? semneze legi care s?-i prigoneasc?, s?-i deporteze, s?-i marginalizeze. Este exact ce a f?cut Antonescu. Odat? cu instaurarea la putere, el s-a înscris în curentul antisemit al epocii, care pornea de la Berlin, de la Hitler. ?i-a însu?it aceast? ideologie antisemit?, traducând-o în legi prigonitoare. Din acest moment, el a intrat în rândurile criminalilor de r?zboi. Nu evreii au inventat acest termen de „criminal de r?zboi". Termenul a fost emis ?i a intrat în discursul juridic de c?tre tribunalul de la Nürnberg, care a judecat crimele nazi?tilor. Se ?tie c? procesul lui Antonescu din mai 1946 a fost o fars?, c? a fost ilegal, c? a fost condus din umbr? de consilieri sovietici. Implicit, decizia de condamnare a lui la moarte este nedreapt? ?i ilegal?. Dar orice tribunal din lume care ar fi respectat litera legii n-ar fi putut s? dea un alt verdict, care era consecin?a logic? a înfrângerii nazi?tilor ?i a victoriei Alia?ilor. De altfel, Antonescu se a?tepta la acest verdict, iar singura lui dorin?? era s? moar? ca un soldat, adic? s? fie împu?cat de un pluton de solda?i ?i nu spânzurat ca tâlharii.

De-a lungul anilor, eu am intrat în disput? cu câ?iva istorici evrei de frunte ai timpului, printre care ?i Jean Ancel, socotit cel mai important istoric evreu al holocaustului din România. El nu-i iubea pe români, dar nu avea respect nici pentru evreimea român?. Era de forma?ie cultural? bucovinean?, iar evreii bucovineni nu au avut respect pentru lumea româneasc?. Ei s-au socotit de cultur? german?, ochii lor fiind a?inti?i spre Viena ?i Berlin. Jean Ancel a dat curs acestui dispre? fa?? de România. El a subscris cu entuziasm acelei fraze emise de Hannah Arendt, o evreic? din S.U.A., care a spus c? România a fost ?ara cea mai antisemit? din lume. În scrierile lui, Ancel a vrut s? dovedeasc? acest lucru. Ori, s? vezi România o ?ar? mai antisemit? ca Germania lui Hitler sau mai antisemit? ca Ungaria, Polonia sau Ucraina... Eu am atras aten?ia asupra viziunii viciate a lui Ancel. El a mai f?cut ceva ce un istoric cinstit nu face. A scris o carte despre Pogromul de la Ia?i, în care s-a str?duit s? demonstreze c? Antonescu a fost ini?iatorul, conduc?torul ?i manipulatorul tuturor celor întâmplate la Pogromul de la Ia?i. Ceea ce este o prostie. S?-l acuzi pe Antonescu c? ar fi manipulat ca un oarecare ?ef de band?... Lui nu-i era deloc greu pur ?i simplu s? semneze un decret ?i în 2-3 zile to?i evreii ar fi fost deporta?i. Nu trebuia s? inventeze, s? manipuleze, ca s? fie omorâte câteva mii de evrei.

Deportarea evreilor într-o zon? pustiit? de r?zboi - Transnistria - unde nu exista posibilitatea s? se hr?neasc?, s? se cazeze sau îngrijire medical a fost o decizie grav? a lui Antonescu. Mul?i evrei au murit din cauza bolilor. Transnistria a fost transformat? într-un fel de cimitir, nu numai al evreilor din Basarabia ?i Bucovina, ci ?i al evreimii din Ucraina ?i din Transnistria. Se apreciaz? c? ar fi între 180.000 ?i 250.000 de evrei care au murit împu?ca?i de germani, de trupele române, de localnici sau de bandi?i, din cauza bolii, a foametei ?i a lipsei medicamentelor.

Am avut un conflict îngrozitor cu Jean Ancel, pentru c? în carte l-am citat pe Emil Cioran care a afirmat c? Antonescu a salvat via?a a cel pu?in 600.000 de evrei români ?i c? ar trebui s? existe un monument în Israel care s?-i pomeneasc? numele. Eu am publicat în ziarul „Ziua" o pagin? întreag? cu aceste lucruri scrise de Emil Cioran. ?i am ar?tat c? în Israel nu exist? nicio statuie a lui Antonescu. Nici nu e posibil acest lucru. Cioran era convins c? dac? nu exist?, e o lips? de recuno?tin?? a evreilor fa?? de omul care le-a salvat via?a. ?i cu Cioran a avut loc o schimbare la fa??. El, din ardentul publicist pro-legionar, la maturitate a devenit mult mai în?eleg?tor cu soarta poporului evreu.

Câteva fragmente din carte au fost publicate de-a lungul anilor. N-a existat un articol despre Antonescu ?i Holocaust care s? nu fie atacat violent mai ales de c?tre istorici cona?ionali. Discutând despre Antonescu, eu am emis sintagma „Holocaustului asimetric" din România. Am fost surprins s? v?d ce soart? a avut evreimea român? din acei ani. Într-un fel au tr?it evreii din vechiul regat (Transilvania de sud, Muntenia, Moldova, Dobrogea) ?i evreii din Transnistria ?i Transilvania de nord, ocupat? de fasci?tii unguri. Evreimea din Transilvania de nord a murit aproape în întregime în cuptoarele de la Auschwitz, evreimea din Transnistria a murit de foamete, gloan?e ?i boli, iar cea din vechiul regat a r?mas aproape în întregime în via??. ?i a avut posibilitatea s? înve?e la ?coli evreie?ti, a avut spitale ?i chiar un teatru. Caz unic în istoria Europei ocupat? de nazi?ti. Este un fenomen care se leag? de via?a lui Antonescu ?i eu am subliniat acest lucru. Cred c? viziunea mea va stârni din nou controverse. M? a?tept din nou s? fiu acuzat de nega?ionism ?i c? vreau s?-i ridic un monument lui Antonescu. Au fost presiuni ca aceast? carte s? nu apar?. De aceea, vreme de opt luni de când e gata, n-am dat-o la tipar. Dar mi-am zis c? o s-o public, orice s-ar întâmpla.

Eu chiar l-am întâlnit pe Ion Antonescu, pe când aveam zece ani... Locuiam pe strada evreiasc? din ora?ul Foc?ani, iar la cap?tul acesteia era comenduirea militar?. Spre sfâr?itul r?zboiului, dup? înfrângerea de la Stalingrad, Antonescu s-a gândit la o ultim? linie de rezisten?? a armatei române, pe linia N?moloasa-Foc?ani-Gala?i. Acolo s-au construit multe cazemate, iar tat?l meu a fost concentrat la aceast? linie. Noi, copiii, ne jucam pe strad? ?i am auzit c? vine Antonescu. Am fugit c?tre coloana de ma?ini ?i de motociclete ?i l-am v?zut coborând din ma?in? pe cel pe care îl cuno?team din ziare. ?i mi s-a p?rut c?, pentru o clip?, privirile noastre s-au intersectat. Am certitudinea c? am scris o carte cinstit? ?i chiar dac? unora le va displ?cea, sper c? va fi apreciat efortul meu de a nu mistifica ?i de a respecta adev?rul". (Te?u Solomovici).

Exist? multe nout??i de ordin istoric despre via?a personal? a mare?alului în cartea mea, ele se refer? la aproape toat? existen?a mare?alului. De pild?, nimic nu se ?tie de vizita pe care a f?cut-o cuplul Ion ?i Maria Antonescu la Piramide, în Egipt, imediat dup? ce s-au c?s?torit. A existat o rela?ie între Ion Antonescu ?i Olga, frumoasa so?ie a generalului Constantin Prezan, comandantul Armatei române? S-au p?strat scrisori scrise de unul altuia de cei doi, dar aceast? rela?ie nu a influen?at câtu?i de pu?in cariera militar? a lui Ion Antonescu. Am putea spune c? Prezan nu a ?inut seama de cancanurile lumii, l-a pre?uit enorm pe tân?rul s?u colaborator, despre care se spunea c? ar tr?i cu so?ia sa, i-a încredin?at misiunile cele mai importante, dar la grade l-a avansat cu încetinitorul. Poate tocmai pentru a nu se bârfi c? a fost înaintat în grad la interven?iile amantei. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Antonescu s? intre într-un teribil conflict cu Guvernul ?i comandan?ii armatei atunci când mare?alul Prezan, pensionat, tr?ia, relativ, în mizerie.

Antonescu nu a fost complet imun la fascina?ia legionar?. Fotografia cu Antonescu ?i C?pitanul Mi?c?rii legionare Corneliu Zelea Codreanu schiind împreun? în Mun?ii Bucegi spune multe. Cei doi s-au întâlnit, dar asocia?ia lor a fost „artificial?", nu „organic?", cum spunea istoricul Constantin C. Giurescu, care i-a cunoscut bine pe amândoi. Generalul iubea „ordinea", legionarii nu respectau Legea. Desigur, flirtul legionarilor cu generalul urm?rea un singur scop, s? înnobileze Legiunea cu înalta emblem? militar? ce-o reprezenta Antonescu. Întâlnirile Antonescu-Codreanu nu au dus la niciun rezultat, de?i generalului îi pl?cea C?pitanul. De succesorul C?pitanului, Horia Sima, generalul era oripilat. Dup? lichidarea Rebeliunii legionare ?i fuga lui Horia Sima, Antonescu s-ar fi exprimat c? a sc?pat de o mare belea.

Not? : Textul prezentat red? comentariul jurnalistului Ion B?doi[1] ?i o adaptare a dialogului dintre Te?u Solomovici ?i Dan Boicea, în noiembrie 2011 ap?rut în publica?ia Adev?rul.ro[2]. Te?u Solomovici (n?scut Te?u Her?covici) la 1 ianuarie 1934, în Foc?ani, este absolvent al Facult??ii de Filologie - Universitatea Bucure?ti. A studiat la heder (?coala primar? religioas? evreiasc?), la Liceul Evreiesc ?i apoi la o ?coal? tehnic? în domeniul textil. A lucrat ca ziarist la publica?iile : „U.R.S.S. - azi" (1952), „Scânteia Tineretului" (1953), „Munca" (1954-1957), „Teatrul", „Gazeta Literara", „Flacara", „Contemporanul" (1953-1964, din 1958 cu diferite pseudonime). În anul 1956, în timpul evenimentelor din Ungaria este exclus din U.T.M., exmatriculat din facultate, dat afar? de la ziar ?i interzis la publicare. În anul 1963, a fost reprimit la Facultatea de Filologie, la interven?ia f?cut? de Traian Stoica, ?eful sec?iei culturale a revistei „Flac?ra". Pân? în anul 1964, a mai colaborat în pres? folosind pseudonimele de Te?u Milcoveanu ?i Al. Nichita. În anul 1964, a emigrat în Israel, unde a lucrat 12 ani la Biblioteca Universit??ii din Tel Aviv . În aceast? calitate, a tip?rit c?r?i ?i a fost redactor-?ef al unor publica?ii în limba român?. Pân? în anul 1989, el ?i-a satisf?cut stagiul obligatoriu în serviciul militar israelian (activ ?i rezervist) ?i a lucrat ca redactor-?ef al unor publica?ii israeliene. In anii 1970-1980 a servit ca impresar independent cu o activitate bogat?, a companiei de teatru în limbile român? ?i idi?. În anul 1991, devine fondatorul ?i directorul Editurii Te?u din Bucure?ti, unde editeaz? c?r?i cu subiecte legate de iudaism, evrei ?i Israel[3].

Te?u Solomovici este autorul primei biografii a mare?alului Ion Antonescu: „Mare?alul Ion Antonescu - o biografie" care aduce, conform autorului, o perspectiv? inedit?, care i-a nemul?umit ?i pe istoricii români, ?i pe cei evrei. Cartea a fost lansat? pe 15 noiembrie 2011, la Libr?ria „Mihail Sadoveanu" din Bucure?ti.
-----------------------------------
[1] http://www.opiniateleormanului.ro/maresalul-ion-antonescu-%E2%80%93-o-biografie/ - 29.11.2011
[2] adevarul.ro/news/societate/viata-ion-antonescu-scrisa-evreu-1_50aceaf07c42d5a6638bd368/index.html - 20.06.2018.
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Te%C8%99u_Solomovici - 21.08.2018

footer