Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ionel Bota   
Duminică, 19 August 2018 14:32

Tania Grigore-Cu nostalgii la vedereSuflul eliberator al poemului. Un nou volum al Taniei Carmen Grigore

Revela?ie sau substitut al unor armonii pierdute, s?rb?toare a spiritului sau numai reverie, poezia pe care o scrie Carmen Tania Grigore promoveaz? mai degrab? miracolul simplit??ii transpus în paradigm? ontologic?, discursul patetic fiind indus la modul conving?tor ?i în re?etarul poemului radiografiind etape ?i st?ri, pentru a defini, în cele din urm?, o crea?ie interesant?. Textele incluse aici sunt infuzii de op?iuni ale unui eu cerebral, filtrând toate rev?rs?rile afective ?i evitând capcana edulcor?rilor ?i a versului facil. Spunem direct, a?adar, c? ne afl?m în fa?a unui autor suprinz?tor de matur în ceea ce ne propune acum.

Exist? o tatonare a fericirii de a spune, de a scrie, precum canoanele unei credin?e. Eul auctorial descifreaz? lumea dup? reguli care ?in de raport?rile fiin?ei la ceea ce am numi bucuria detaliului minor. Doar c? nu e minor ci fragmentul dintr-un spectacol amplu, acela al vie?ii, al omului, al lumii, sec?iunea aceea special? din partitura inimii ?i a gândului c? poezia, singur?, mântuie.

Eul, în demersul auctorial, a?adar, interpreteaz? în regim autentic rolul de ini?iat. Poemele acestei c?r?i sunt scrise la temperatura unei afectivit??i mult echilibrat? în exprimarea discursului liric („miroase a toamn?/ scrisul meu/ un am?nunt care/precede / cod galben/ de imagina?ie/ poeme însemnate/ cantitativ/ vor cuprinde/ multe arii semantice/ ?i pe alocuri/se pot înregistra/ frecvente desc?rc?ri/ stilistice// prin acumulare/ de sensuri/ se preconizeaz?/ inunda?ii în vis/ care pot lua/ prin surprindere/ cuvintele"), nostalgia se reface dup? fiecare expandare a acoladei motivelor ?i temelor în câmpul de-minat al unei roman?e f?r? sfâr?it, temporalul tachineaz? destinul iar fiin?a care scrie se redescoper? ?i ea, pierdut? ?i reg?sit?.

Magnetismul emo?iilor ia captiv senzorialul, visul este cealalt? realitate, spiritul poemului ?ine în suspans conota?iile previzibilului. Dincolo de lirismul eclatant avem ?i tonusul grav dar nu e melancolia statuilor cât vizitarea (?i revizitarea) unor rezonan?e elective, intuitivul punctului miraculos sugerând, ca strategie între uneltele eului scriptor, contemplarea frumuse?ii interioare. Iat? de ce metaforele disjung în spectacolul peisajului interior iar imuabilul crud ordoneaz? ?i rea?eaz? dispersiile zonelor acestei incontestabile idealit??i în registre multiple.

La nivelul eminen?ei discursului, pân? ?i dozajul, ?i el echilibrat, de fin? ironie, solidarizeaz? într-un construct al caden?elor ?i ritmului interior elementele unei poezii care, nu chiar de pu?ine ori, d? seam? ?i de un remarcabil rafinament ideatic. Totul, îns?, indic? un spirit matur, vibreaz? nonconformist sau rela?ionând fulguran?ele temelor pe latura gra?ios-reflexiv?, cu sinele repliat într-un ludic al interoga?iei libere. St?rile suflete?ti, am zice, sunt dominatoare dar suflul acestei poezii elaborate este unul eliberator. Iat?, de pild?, dragostea, ea înseamn? inefabilul, visul-dedublare, am?gire-dezam?gire, împlinire-disperare, un repertoriu al inimii: „azi noapte/ am visat/ cum m? destr?mai/ din talie/ eram înf??urat?/ într-o poveste/ de dragoste/ asortat? decent/ dorin?elor tale/ nu s-a întâmplat/ nimic disfunc?ional/ doar c?/ precum o mireas?/ cu siluet? de asparagus/ m-am în?l?at din somn/ tulburându-?i/ pacea ochilor" (în?l?area din somn).

Se simte o voluptate a scrisului ?i ea r?zbate din alura de poeticitate, limpede ca apa izvorului t?m?duitor din poveste ca s? ajung? la aceast? viziune ptolemeic? a lumii. Carmen Tania Grigore confirm? încrederea pe care destui comentatori ai poeziei sale au formulat-o în dese rânduri. Credem c? noua-i carte va jalona ?i ea traseul unei binemeritate ascensiuni.

footer