Revista Art-emis
Diana Maria Popescu - Un Rimbaud al eseisticii moderne PDF Imprimare Email
?tefan Dumitrescu   
Duminică, 17 Iulie 2011 21:04
Omenirea in paragina savanta„Omenirea în paragin? savant?" - Editura Conphys

În generozitatea lui, Domnul a vrut s? întâlnesc în via?? mul?i oameni minuna?i, extraordinari, - mari Întâlniri mirabile, cum ar spune un filozof – oameni care mi-au îmbog??it sufletul, forma?ia de intelectual, care m-au f?cut s? m? gândesc cu dragoste ?i respect, cu în?elegere ?i religiozitate la f?ptura numit? om. Pentru c? oamenii ace?tia, prin inteligen?a ?i frumuse?ea uman?, au înnobilat ideea de om. Când eram îl liceu, umplând caiete cu poezii, îmi spuneam c? dac? îi voi întâlni vreodat? în via?? pe Nichita St?nescu, pe Ana Blandiana voi fi cel mai fericit om, numai dac? îi voi vedea ?i voi fi fericit…Bunul Dumnezeu a f?cut s?-i întâlnesc, s? vorbesc cu ei,  ei s? m? publice ?i s? scrie frumos despre mine, s? m? pre?uiasc?…Tot Domnul mi i-a scos în cale pe Adrian P?unescu, cel care m-a invitat s? citesc la Prima ?edin?a a Cenaclului Flac?ra, deschizând cartea de istorie a acestui  Cenaclul. L-am cunoscut apoi pe Constantin Noica, pe p?rintele Nicolae Steinhardt, acum legende ale culturii române, dar ?i pe minunatul ?i extraordinarul exemplar moral ?i spiritual al speciei umane, ?i al acestui neam, prietenul meu, marele chimist ?i marele scriitor Ioan Cri?an ! (Câ?i dintre scriitorii de azi ?tiu c? printre ei tr?ie?te necunoscut unul dintre cei mai mari scriitori români, este vorba despre Ioan Cri?an, om cu o oper? vast?, vai, din care nu a publicat nici o carte. Cât? nedreptate, cât? incon?tien?? pe nenorocita clas? intelectual? româneasc?). ?i iat? c? Domnul a vrut ca panoplia acestor Spirite excep?ionale s? se îmbog??easc? în anii din urm? cu înc? o personalitate de excep?ie a culturii române. Este vorba despre tân?ra eseist? ?i poet? Diana Maria Popescu, redactor ?ef adjunct al revistei române?ti AGERO din Germania, publica?ie de talie european?, editat? ?i condus? de un om admirabil, cum este domnul Lucian Hetco

O numesc „personalitate de excep?ie a culturii române”, pentru c? doamna  Maria Diana Popescu nu este autorul doar al unei c?r?i de eseuri excep?ionale, „Omenirea în paragin? savant?”, este autorul unei Opere eseistice  foarte  bogate, ca s? amintim numai cele trei volume „Dialoguri privilegiate”, vol I-III.  Doamna  Maria Diana Popescu este ?i o poet? talentat?, c?r?ile sale, „Lumea dintre gînduri” - poeme, „Trecutul din clip?” - poeme, „Urma de stea” - poeme,  „Atingerea de înger”– poeme,  „Vechimea ve?niciei” - poeme,  „Cursuri de ?antaj” - poeme, „Cai crucifica?i la simpozioane - poeme,  „Imperfectul perfect”– poeme, „Restul este legend?” –poeme, ne dezv?luie un suflet sensibil, cu o sete enorm? de transcendental, cu o capacitate, cu o intui?ie uimitoare de a „prinde” dimensiunea inefabila a lucrurilor, a lumii, a sufletului omenesc în ?es?tura plastic? a versurilor. De altfel, instinctul poetic al autoarei este cel care d? un alt aer, adâncime ?i frumuse?e eseului ei nesfâr?it. În cartea de eseuri, „Omenirea în paragin? savant?”, capitolele, eseurile, se întrep?trund, comunic? între ele, astfel, ai impresia c? cite?ti un Mare eseu, sau un Eseu continuu. ?i pentru c? ideile c?r?ii se adun?,  asemenea  unei pilituri de fier ordonat? de liniile unui câmp magnetic, filonul epic al c?r?ii poate s?-?i dea impresia c? de fapt cite?ti un roman, un roman al aventurii dramatice ?i bolnave a spirtului modern ajuns într-o fund?tur? istoric?.  Auzi în sufletul t?u ?ip?tul de leb?d?, melancolic ?i dureros, al spiritului uman, ajuns  foarte bolnav pe culmile cunoa?terii !

Ceea te uime?te ?i te incit? la acest eseist de  ras?, este inteligen?a. O inteligen?? analitic?, sub?ire ?i cromatic? totodat?, având voca?ia sintezei. Prima întâlnire cu doamna Maria Diana Popescu a fost de uimire ?i de admira?ie. Cu câ?iva ani în urm? i-am acordat un  Interviu. Discu?ia era cu un om inteligent, avizat, ?i foarte curajos. Da, m-a uimit curajul autoarei,  pe care îl reg?sesc iat? la fel de viu în aceast? carte.  Inteligen?a de laser a min?ii care coloreaz? cu un albastru cald ?i pur universul eseurilor, proiectat peste chipul foarte tân?r ?i frumos din fotografie, te duc imediat cu gândul la Rimbaud. La talentul teribil, la voca?ia sclipitoare a spiritului uman pentru zonele înalte ale cunoa?terii. Prin prospe?imea ?i inteligen?a min?ii, prin farmecul ei inefabil, substan?a c?r?ii are puritatea ?i str?lucirea poeziei lui Rimbaud. Aceste calit??i ale intelectului ei o ajut? s? p?trund? în cele mai subtile ?i profunde zone ale existen?ei, în cele mai ascunse pliuri ale realit??ii confuze ?i bolnave ale lumii contemporane…

Cartea, a?a cum sugereaz? titlul – „Omenirea în paragin? savant?” - este o „tomografie” a civiliza?iei umane, o „hologram?” a panoramei lumii, dar ?i un imn în?l?at m?re?iei ei, o jelanie melancolic?, metafizic? dup? „sufletului lumii”, dup? acel ceva care a în?l?at omul pân? la cer, ?i l-a f?cut s? fie „un fenomen sublim”. Este  o carte de psihologie, de sociologie, de filozofie a culturii, de poezie, ?i nu în ultimul rând de Antropologie cultural?. Chiar a?a, „Omenirea în paragin? savant?” este o mare lec?ie de antropologie cultural? ?i de În?elepciune!  Pentru c? eseurile, capitolele c?r?ii, le numim numai pe câteva din ele, „Poluarea spiritului – debusolare cvasi-total?,” „Extensii ale firii umane”, „Specula?ii de lux”, „Oscar pentru divor?”, „Declinul avântului mondial”, sunt diagnostice   generale ?i profunde ale  bolii care a infestat civiliza?ie uman?. Cartea î?i îmbog??e?te cuno?tin?ele de istorie ?i de istoria artei, de psihologie, de filozofie, de sociologie, de viitorologie, c?ci tot discursul autoarei st? sub semnul deschiderii c?tre viitor. „Omenirea în paragin? savant?” este în esen?a ei o medita?ie asupra istoriei umane ?i deopotriv? asupra sufletului omenesc – în acela?i timp nu po?i s? nu fii uimit de cultura vast? interdisciplinar? ?i metadisciplinar? a autoarei. Se v?d lecturile bogate din filozofi, din oamenii de ?tiin??, se simte familiarizarea cu noile teorii ale cunoa?terii, toate str?b?tute de acea lumin? dulce de laser a inteligen?ei, adunate apoi  într-o sintez? coerent?, bogat?, clar?, plastic?, crea?ie a spiritului poetic al autoarei. Toate acesta fac ca  Eseul nesfâr?it al doamnei Maria Diana Popescu s? fie  profund ?i instructiv, relevant ?i catarctic. Cartea se cite?te pe ner?suflate ca un best-seller, ?i cu adev?rat prin valoarea ideilor sale, prin cursivitatea ?i frumuse?ea ideilor ?i a iriz?rilor poetice ?i filozofice este  este  o carte de s?rb?toare a spiritului! Este ca o Duminic? în cultura român?, în panoplia c?r?ilor ap?rute în ultimii ani! Este o carte care te încânt? prin frumuse?ea ideilor, prin elegan?a ?i vraja discursului, prin ritmul viu, cu volute încânt?tore. În acela?i timp, carte a lucidit??ii ?i tragicului, reprezint? un  semnal de alarm? dramatic prin care suntem aten?iona?i c? s-a întâmplat ceva foarte grav cu Omul, cu lumea, cu Civiliza?ia uman?, cu Arta, cu Lumina, cu Apa, cu ?coala, cu Limba ?i Limbajul omenesc, cu Lucrurile ?i  cu Fenomenele naturii. Civiliza?ia uman?, Substratul ?i Cosmosul, Spirtul, Cultura uman? s-au îmboln?vit grav, ?i-au pierdut esen?a ?i sensul în lume ?i timp ?i se afl? în Paragin?. Totul este în paragin?. Când ?i cum s-a produs acest proces de îmboln?vire a Lumii, a Omului, a Lucrurilor, a mediului care le con?ine pe toate, nu ?tim.Îmboln?virea a fost treptat?, a venit din toate direc?iile, a fost invizibil?, ?i cu atât mai grav?, mai profund?.  Cauzele, izvoarele, factorii  care au îmboln?vit existen?a au fost insidio?i, masca?i, invizibili, perver?i, paradoxali. Iat? cât de limpede, cu fine?ea unui acuarelist, cu o triste?e ironic? surprinde Maria Diana Popescu  procesualitatea îmboln?virii Fiin?ei ?i a Lumii, a fundamentelor morale ?i ontologice ale existentului:  „Aproape dou?zeci de ani de libert??i ?i debusolare cvasi-total?, timp în care noi forme de poluare au vindecat pân? ?i urmele no?iunilor de respect, generozitate, demnitate, adev?r, compasiune, în locul lor fiind sus?inute altele, precum: vulgaritate, vedetism, prostie, violen??, tupeu, senza?ional, sexualitate.” („Poluarea spiritului - debusolare cvasi-total?”). Aceast? îmboln?vire nu mai este sesizat? ca „anormalitate”, a devenit realitate, a devenit normalitate: „Pe glob via?a î?i urmeaz? cursul dictat, în r?zboi se mai moare ?i azi... Nu putem sesiza înc? diferen?a între tr?g?torii de elit? ?i artileria crizei, ce seam?n? cu jocul unor copii care-?i arunc? de la mare distan??, unii altora, pietre în fereastr?...!” Izvoarele intoxic?rii, cauzele îmboln?virii sunt analizate, luminate cu fasciculul de laser, ?i aduse în fa?a ochilor no?tri m?rite: „Când vorbim de poluare, nu ne gândim numai la ap?, aer ?i p?mânt, ci la o grav? poluare a spiritului, foarte evident? în ultima vreme. Lumea ?i poluarea ei se învârt în jurul televiziunilor, ale televizoarelor sau mai bine spus, televiziunile învârt lumea pe degete, antrenând în flux tot mai mul?i doritori de macabru. Suntem asalta?i de imagini violente, cu caracter sexual, la ore de maxim? audien??, interesele comerciale ale televiziunilor au redus la minimum sau au anulat cu totul orele rezervate culturii, educa?iei ?i religiei. Sex cu minori, crime, cadavre, sânge, vorbim despre escaladarea violen?ei în aria vizualului ?i de efecte asem?n?toare cu ale wasabi-ului”. (Poluarea spiritului – debusolarea cvasi-total?”)

Unul din multele ?i importantele merite ale c?r?ii este c?, pe tot parcursul ei substan?a ?i ideile devin pe nesim?ite ÎNTÂLNIRE. Întâlnire a sufletului  lectorului cu mintea lucid? a autoarei, întâlnirea epistemologic? a fiin?elor  ?i  destinelor noastre.  Întâlnirea a miilor de cititori pe care i–a avut ?i îi va avea cartea  în spa?iul ideatic al eseului, ca form? de  cre?tere, de reg?sire a spiritului, de re-construire a con?tiin?ei. Numai c?r?ile ?i con?tiin?ele mari  pot s? realizeze lucrul acesta. Ne-am întâlnit în aceast? carte cu ideile, cu „ferestrele  filozofice”, cu unghiurile ascu?ite ale logicii, cu cercurile medita?iei existen?iale deschise de dezv?luirile ?i ra?ionamentele autoarei familiarizat fiind cu scenariile, cu marile experimente pe care le-au f?cut cei care „s-au jucat” de-a Dumnezeii incon?tien?i cu Omul, cu Societatea uman?, cu lumea, cu viitorul speciei umane. Teza Biroului de Viitorologie de la Bucure?ti este c? Omul, societatea, civiliza?ia uman?, istoria au fost îmboln?vite ?i de cei care  au f?cut Experimente social istorice cu Omul, cu Societ??ile umane, în ultimele dou? sute de ani. Comunismul la scar? istoric? ?i mondial? a fost un astfel de Experiment mondial negativ, care a cuprins asemenea unui malaxor societ??ile umane, oamenii, valorile umane, pe care le-a contorsionat, le-a distrus, le-a otr?vit, le-a paranoizat. Ceea ce se întâmpla acum, Marele Experiment mondial  denumit postcomunism, sau Fenomenul Globaliz?rii, este iar??i un  asemenea Mare experiment  negativ f?cut de om, (de cei care conduc lumea). Efectele experimentelor mondiale, ale R?zboiului mascat invizibil, ale c?ror victime sunt popoarele, na?iunile, clasele sociale, familia, valorile, se v?d în societatea româneasc?, ?i în cea mondial?  dureros de limpede, de ap?sat. Alte cauze ?i al?i factori care au împins omul ?i lumea vin din  interiorul fiin?ei umane, din natura sa demonic?. Un alt set de cauze vin din îns??i patologia substratului existen?ei umane. ?i nu în ulmul rând  cuceririle tehnologice, tehnica ?i ?tiin?a folosite de Inteligen?a negativ? a Omului. A?a este, tehnica ?i ?tiin?a au augumentat, au accelerat, ?i au dat profunzime direc?iilor ?i procesului de îmboln?vire al Fenomenului uman. ?i în acest caz ce trebuie f?cut…? Ar fi dou? solu?ii: o strategie care ar trata cât de cât simptomul (sistemul de simptoame) ?i patologiile organismului social… „Boal? lung? moart? sigur?”, ne spun ra?ionamentele  Autoarei.

A doua cale pentru care opteaz? Maria Diana Popescu, ?i pe care o sus?inem ?i noi, este aceea  a re-Gândirii, a Re-construirii umanului, a Re-invent?rii Existentului: „Mai multe scenarii ale oamenilor de ?tiin?? merg spre concluzia c? omul trebuie s? se reinventeze, s? n?scoceasc? o art? ?i o cultur? proprii timpului pe care îl tr?im, scopul, afirm? ei, fiind acela „de a ne ajuta în lupta împotriva realit??ii, perceput? ca limit?.” Jose? Ortega y Gasset avertiza c? o „lume prea plin? de posibilit??i produce malforma?ii”. Una dintre „malforma?iile” care ar putea degenera într-o maladie universal? este ?i racordarea omului modern la extensii tehnice sofisticate pentru firea uman?, multe dintre ele în contradic?ie cu traiectoria sa natural?. Nu este o f?r?delege în a ne ajuta existen?a cu realiz?rile ?tiin?elor moderne, dar nu trebuie l?sate s? ne înfeudeze, ci s? c?ut?m totodat? ?i calea pe care un Angelus Silesius a c?utat-o spre spiritualitate.” (Extensii ale firii umane”). De la abordarea metadisciplinar? din care prive?te lumea în integralitatea ei, Maria Diana Popescu, din când în când, coboar? ?i merge cu picioarele descul?e prin noroiul sau praful prozaic al realit??ii, comentând ?i analizând situa?ia politic? din acest momente, investigând direc?iile ?i ?ansele pe care le au oamenii la îndemân?. Iat? o analiz? ?i un portret psiho-social al electoratului românesc:   „Nu ?tiu de ce, de aceast? dat? am încredere c? electoratul va evita episodul penibil ?i dramatic ?i va pune ?tampila pe demnitate. ?tiu, este mai u?or s? con?tientiz?m gre?elile altora, decât s? ne recunoa?tem propria gre?eal?: aceea de a vota con?tient erorile ini?iate de al?ii împotriva noastr?. Ca s? nu mai fim obliga?i s? facem peniten?? social? înc? patru ani, putem corecta eroarea cu o simpl? ?tampil?. Electoratul e s?tul de promisiuni, iar candida?ii care îi solicit? votul insist? acum pe alte segmente de sensibilizare ?i, din perspective unor noi sloganuri, promit m?suri imediate de rezolvare a crizei, agentul acestor abuzuri fiind numai dorin?a de putere (Specula?ii de lux).”

Procesul electoral românesc ne evoc? atmosfera tensionat?, balcanic?, f?r? orizont a alegerilor române?ti, atât de specifice nou?: „Un an foarte agitat, au mai r?mas înc? trei luni de clocot, dup? semnele sordide ?i dezgust?toare ale spectacolului politic, eternul ?i fascinantul circ de pe scena ultimilor s?pt?mâni. Atitudinea pe care o afi?eaz? oficialii no?tri în fa?a crizei ?i în prealabilul alegerilor este jenant?, scandaloas?, cu toate c? de-a lungul mandatului actual au f?cut afaceri împreun?. Se deruleaz? tot felul de reac?ii ?i de scenarii, excluzându-le pe cele ?inute înc? în fa??, politicienii de la vârf se demoleaz? între ei, iar pre?edin?ia, îi trimite, citez, „s?-?i bage picioarele la ap? rece”. Starea de necesitate declarat? pentru grija propriilor averi îi transform? pe nomenclaturi?tii democraturii în lei paralei.” (Oscar pentru divor?). Pentru c? în cadrul Biroului de Viitorologie de la Bucure?ti ne-am ocupat împreun? cu colegii mei de analiza Sistemelor socio-economice contemporane, de studiul Crizelor economice, al Fund?turii istorice (cel mai grav lucru pentru poporul român ?i pentru România), de g?sirea solu?iilor prin care România ar putea ie?i din criz?, Maria Diana Popescu  a avut de acum câ?iva ani clarviziunea  expertului profund: „De?i mul?i anali?ti financiari ne asigur? c? economia mondial? semnaleaz? sfîr?itul recesiunii, alta este realitatea. Vechile politici monetare nu mai au aplicabilitate, nu mai sînt sustenabile, industria financiar? mondial? se afl? la o r?spîntie f?r? precedent, este asemenea unui balon uria?, umflat f?r? control de fundamentalismul de pia??, de expansiunea imperiilor bancare, a creditelor ?i a dobînzilor exagerate, stoarse de la clien?ii acestora. Alte voci vorbesc despre sfîr?itul unei perioade care ?i-a luat startul dup? al doilea r?zboi mondial, perioad? fundamentat? pe expansiunea dolarului ca moned? de referin?? interna?ional?, dar ?i pe ascensiunea creditelor.” (Declinul avântului mondial). „Omenirea în paragin? savant?” este cartea unei mari viziuni antropologice, este o lucrare valoroas? de antropologie cultural? contemporan?, în care spiritul analitic coboar? de fiecare dat? în nivelele profunde ale realit??ii, pentru a sus?ine ?i a întregi ADEV?RUL DESPRE LUMEA ÎN CARE TR?IM,  dar este  ?i o carte a  unei mari deschideri c?tre viitor, a deschiderii  unor orizonturi ?i direc?ii la care a ajuns pe baza culturii vaste pe care o de?ine autoarea, a inteligen?ei, a medita?iei, dar ?i a unei intui?ii pe care numai oamenii de mare valoare o au.

Dup? prima lectur?  pe care am f?cut-o f?r? s? las cartea din mâna, am sim?it nevoia unei a doua lecturi, care a fost la fel de incitant?. De data aceasta relevante au fost adev?rurile din nivelele doi ?i trei ale lumii, ale Omului, ale Fenomenului uman. Câte idei, câte adev?ruri  sunt foarte importante ?i revelatoare în aceast? carte! Câte lucruri nu are de Înv??at Omul contemporan din acest Eseu nesfâr?it ?i polisemantic al Mariei Diana Popescu! Privind retrospectiv, îmi vin în minte chipurilor marilor oameni pe care i-am întâlnit în via?a mea,  Nichita St?nescu, Constantin Noica,  P?rintele Nicolae Steinhardt, Ioan Cri?an, ?i al?ii,  care mi-ai îmbog??it sufletul ?i via?a. Acum, în aceast? galerie figureaz? ?i chipul foarte tân?r ?i foarte frumos al doamnei Maria Diana Popescu, acest Rimbaud teribil al Eseului modern.

Recomand cu toat? c?ldura aceast? carte excep?ional? „Omenirea în paragin? savant?”, rugându-i pe cititori s? urm?reasc? aten?i evolu?ia acestui Gânditor de excep?ie al vremurilor noastre, Maria Diana Popescu! Îi mul?umesc lui Dumnezeu pentru întâlnirea noastr? spiritual?, ?i îi doresc s?-i dea s?n?tate ?i putere, pentru a ne mai da asemenea c?r?i mari!

 ?tefan Dumitrescu, scriitor român propus pentru Premiul Nobel

footer