Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 06 Iulie 2011 22:09
Ieterele - Petru Soltan„Ieterele" - Editura Societatea Bibliofililor din Moldova, „Paul Mihail"

A-l prezenta cititorului pe distinsul autor al romanului „Ieterele" īnseamn? a preciza īn primul rīnd c? domnia sa este matematician, Membru al Academiei de ?tiin?e a Republicii Moldova, Membru de onoare al Academiei Romāne. Matematica este compartimentul str?lucit, īns? academician Petru Soltan prezint? disponibilit??i substan?iale pentru proz? ?i alte genuri literare, pe care le abordeaz? conving?tor. Al?turi de calculele savante, proza din „Ieterele" (Editura - Societatea Bibliofililor din Moldova „Paul Mihail") - ascez? a vorbirii ?i Nistru al memoriilor - n-a fost scris? la cafenea. Este o proz? de tip intelectualist, instituind prioritatea judec??ii de valoare asupra sentimentului.

Facultate dominant? a spiritului - inteligen?a - prezideaz? „facerea romanului", ridicīnd īn calea spumoaselor inspira?ii ?i amintiri bariere menite s? ordoneze rev?rsarea, s? impun? peniten?a disciplinei artistice. „Ieterele" sau reīntoarcere īn timp, īn orizontul satului ?i al familiei sale, deschide  aceast? tem? cu povestirea care d? titlul romanului. Evocativ ?i implicat, autorul ne face cuno?tin?? cu „anii de dup? groaznicul r?zboi, cu m?lai amar de ghind?"... cu satul natal, s?li?te īnfundat? īn Marele Cot de Nistru, cu p?durea de stejari al?turi, se f?cea acum ?i tārg, ?i joc. Īn dup?-amiezile de duminic? r?suna o tob? ca un clopot de biseric?. Chema lumea ?i lumea se aduna. A?a c?, venit acas? īn vacan?a de var?, aveam unde s?-mi demonstrez pantofii din pānz? da?i cu vacs. Mai ales ca s?-i vad? S?ndu?a lui mo? Iacob... Poposita var? cald? avea semne bune. Peste tot un verde aprig ?i caise rumene, mere sānziene. ?i doar casa noastr? nu putea sc?pa de blestem. Dup? o oftic? chinuitoare moare mama, l?sānd o droaie de copii avānd ochii ei c?prui ?i cu o singur? māngāiere - pe soba din c?mar?, proasp?t v?ruit?, un cārd de floricele galbene, zugr?vite de māna ei. Se stinge o sor?, se duce alta, de parc? se-n?eleg s? mai u?ureze ticsitul cela de voloc cu pe?te. Nu z?bav? ?i tata e scos din post, avānd greul p?cat c? s-a l?sat b?tut de nem?i. Pierdut de cump?n, atāt se mai ?inea - cāt lua paharul. Ajuns ?ef la coopera?ia de consum, a īndesit-o. Iar lumea ne māngāie c? n-a r?mas mult ?i el o s? ne aduc? o alt? mam?."

Virtuozitatea ?i frumuse?ea limbajului scot paginile romanului de sub inciden?a nota?iei cu deschidere recreativ?. Atent elaborat sub aparen?a unei degaj?ri memorialistice, romanul - investi?ie de spirit ?i gra?ie - atīt de drag celui ce a militat pentru via?a Limbii romāne dincolo de Prut, pentru reconcilierea culturii sub semnul artei, reclam? un tratament similar unei c?r?i valoroase, care implic? st?pīnirea arcadelor me?te?ug?re?ti. Gustul estetic al domniei sale se manifest? conservator īn raport cu scrierea modernist?, preeminen?a dulcelui stil clasic īn propria scar? de valori fiind afirmat? pe deplin īn „Ieterele". Īn aceast? direc?ie se contureaz? eforturile creative. Stilul pur, curg?tor, ?ī?ne?te de la sine, f?r? sfor?are sau ostenta?ie din condeiul autorului. Firescul īn desf??urare este rezultanta elabor?rii, īns? inspira?ia artistic? e o stare quasi-hipnotic?, iar paginile par a se scrie singure.

Academician Petru Soltan consemneaz?, cu naturale?ea r?sf??ului de muz?, bucurii simple sau triste?i ale unei existen?e gospod?rite cu boiereasc? īn?elepciune de familia din care provine, rev?rsīnd ca dintr-un con al preaplinului, fe?ele unui creator exigent, st?pīnit de scrupulul artei bine f?cute. Autorul reu?e?te s? se arate ca un prozator-artist, un truditor mig?los de atelier, ipostaze care vor re?ine aten?ia criticii ?i a istoriei literare. Romanul „Ieterele" este o revan?? luat? īmpotriva īnzestr?rii intelectuale acaparante a calculelor ?i teoremelor matematice, este acel bun literar durabil, demn de a īnnobila semn?tura unui academician. Parc? un Tacit, un Anatole France l-ar fi īnv??at valoarea scrisului ?i marele secret al literaturii de calitate, care rezid? īn īntrebuin?area cuvīntului potrivit la locul lui. Bine asimilat?, se simte īn īntreg romanul lec?ia clasicilor, autorul īndulcindu-se ca din aghiazm? din perspectivele deschise de ace?tia genului. Se simte desf??urat? īn roman ?i o strategie de implicare a cititorului, īncercīnd s?-i dezvolte gīndirea mobil?, dialectic?, īn care toate cadrele natale cu personajele sale sīnt pe rīnd ori simultan ele īnsele ?i contrariul lor (N?na?ii, P?catul Īn?l?imii). Tonul plin de prospe?ime, īn sensul expresivit??ii ?i al echilibrului, se raporteaz? la text īn func?ie de imaginea pe care ?i-o face cititorul despre raportul dialectic realitate-nara?iune. Parc? īntemeind povestirea pe afirma?ia lui Miron Costin - „Den cele cinci sim?uri ce are omul?, vederea singur? a?eaz? gīndul omului īn adev?r?", atitudinea naratorului este aceea unui cronicar preocupat īn grad maxim de respectarea adev?rului relatat sau la a c?rui desf??urare a participat direct: „Toamna ceea nicicum nu vroia s? coboare de pe soarele trudit. Frunzele de vie de pe la pragurile de cas? se mai ?in īn vānt, pare, pentru oaspe?i. Ins? cei din satele din jur de mul?i ani nu mai vin la hram: biserica e ?i f?r? acoperi?. Poate de atāta orice ocazie de om sosit face vālv?. Deci nu era de mirat c? masa īntins? afar?, la umbra unui larg īnveli? cu vi?? de vie, le avea pe toate, strāngānd rudele, adunānd vecinii. Soarele strecurat printre galbenele frunze, le neteze?te molc?lu? obrajii īn?spri?i, a?eza?i īn cununa mesei. Nu deslu?esc m?car o fa?? cunoscut?, de s?-i fac ritualul schimb de zāmbete ce īmpac? sufletele. O īnstr?inare cu vārf. Cānd colo, apare o pereche pe care mi-o amintesc imediat. Erau so?ii ce sem?nau p?pu?oi īn prim?vara amintit?. Eu le zāmbesc, aplecāndu-mi fruntea. B?rbatul īmi r?spunde cu vechea sa rezerv?. Pe cānd dumneaei, probabil, ner?bd?toare la contactele de zāmbet, īmi destram? cump?tul cu ochii plini de farmec. O pāine rumen?. O Tudoric? īmblānzit?. P?rea c?-i lelea care m-a crescut. ?i de m-ar ruga s?-i tai vreun bra? de lemne ori s?-i aduc vreo ciutur? cu ap? n-a? ?ti de un noroc mai mare."

Academician Petru Soltan folose?te simplitatea curg?toare ?i candid? a nara?iunii, plin? de uimirea redescoperirii lumii, īn tot ceea ce are mai frumos. Existen?a autorului, petrecut? īntr-o ambian?? particular?, ī?i īntinde aripile īn paginile prozei al?turi de n?zuin?e ?i idealuri proprii timpului ?i lumii sale. Surprinzīnd sensibilitatea ?i vīrsta copil?riei cu sentimentul c? o retr?ie?te ?i o restituie, autorul nu calc? pe sensul de mers al unei mitiz?ri a universului infantil. Cu ochii larg deschi?i a īnv??at s? priveasc? lumea mirific? a copil?riei, eviden?iind nevoia intens? de comunicare a copilului Petru Soltan, care scruteaz? obiceiuri, particip? la via?a ob?tii, a ?colii, a familiei, zugr?ve?te chipurile de mai tīrziu, intuie?te psihologii.

„Momentul adev?rului", ultimul compartiment al romanului, contureaz? cīteva portrete de-a stīnga ?i de-a dreapta existen?ei autorului, „ni?te rela?ii episodice cu o seam? de figuri de īnalt rang ale RSS Moldovene?ti..., personalit??i ale timpului". Precum afirm? autorul, „contactele īn cauz? aveau la r?d?cin? un paradox: dintr-o parte, eu, originar din Transnistria, adic? component? organic? a cohortei care īn fond diriguia republica - conform principiilor dictate de Moscova, pe de alt? parte, prieten al basarabeanului Ion Dru??, admonestat de aceast? putere". Spontaneitatea, capabil? s? sugereze o nest?vilit? inteligen?? ?i atitudine fa?? de toate formele vie?ii, unele nea?teptate contraste de vigoare ?i ging??ie, de seriozitate ?i haz, construc?ia degajat?, liber?, relatarea lipsit? de aluzia de cochet?rie, alc?tuiesc nucleul acestor povestiri, c?rora a ?tiut s? le imprime sinceritate, c?ldur? sau vehemen??. Substan?? ?i fine?e, dublate de o precizie a nuan??rii, autorul probeaz? īncadrarea īn familia prozatorilor care alimenteaz? registrul valoric al literaturii contemporane. Plin de miresme verbale, ca fagurii de miere aduna?i din potirele florilor īnrourate, romanul e cutia de rezonan?? a ecourilor petulante, prinse cu ieterele īn graiul artistic autohton, care se opune distruc?iei imaginii, a memoriei acesteia. footer