Revista Art-emis
Mihai Haivas - HAŞ’mişuri umoristice PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 03 Iulie 2011 22:08
Mihai Haivas - HAS misuri umoristiceLa mai puţin de un an de la debutul în tangoul poantelor, girat de Mihai Batog Bujeniţă, profesorul de matematici Mihai Haivas iese din nou la rampă cu „HAŞ'mişuri umoristice". Reuşita anterioară l-a încurajat pe acest sprinţar dansator în rime să-şi reitereze stratagemele într-un nouă şi efervescentă abordare, sincronă cu peisajul contemporan, cu personajele sale - o ediţie cu merite realiste, cu o componentă teoretică im¬portantă: pasul de avangardă umoristică la care volumul participă, atît ca parte a unui întreg cultural, cît şi ca reprezentant al genului. Vorbesc de un construct literar-umoristic care pune în drepturi prestigiul semnatarului prin mişcarea inspirată în seria experienţelor de creaţie, în centrul căreia îşi concentrează entuziasmul pentru lucrul la cuvinte. Extrem de sintetic, Mihai Haivas surprinde detaliile caracteris¬tice societăţii accidentate în mod repetat de imoralitate, de ignoranţă şi prostie. Deşi purcede la amputarea dimensiunii versurilor, tensiunea din uni-vers, distih, tristih şi catren, alături de bogăţia ideilor ca atare, dau relief atitudinii de combatant şi clarifică foarte exact situaţia la care se referă: "Urmările unui festival (bacoviană): Acum stă parcul devastat, fatal"/ Că-n preajmă-a fost al berii festival."

Tipurile de reacţie menţionate mai sus se manifestă de cele mai multe ori concomitent, într-o transformare imprevizibilă a uneia în alta. Ironia şi sarcasmul, deşi presupun ataşare şi detaşare din partea autorului, nu se pot lipsi de încărcătura afectivă (indignare, amărăciune), tocmai pentru că mobilul manifestării auctoriale nu este maliţia, ci amuzamentul şi dorinţa de negare a nonvalorilor, dăunătoare socialmente. Neînduplecat şi de această dată, registrul ironic nu cruţă pe nimeni şi nimic: de la relaţiile conjugale şi extraconjugale la justiţie, la toate nivelurile care privesc agentul uman, relaţia cu sine chiar şi cu exteriorul, prietenia, făţărnicia, stupiditatea, prostia, absurdul, mentalitatea, incompetenţa, ticurile, obsesiile, toate cad prin planul expresiei sonore sub ghilotina ridiculizării din care ţîşneşte comicul cumulativ: „Dilema prostului: Când vorbeşti puţin şi-anost,/ Ceilalţi te vor crede prost./ Prea mult însă de vorbeşti,/ Vor afla c-aşa chiar eşti". Absurdul multor personaje şi situaţii redate, jocurile de limbaj, generarea comicului şi autenticitatea scriiturii acestui autor complex, susţin includerea sa în familia de spirite ale umorului. Anomaliile denunţate stîrnesc rîsul, comicul involuntar cooperează excelent cu cel intenţionat, distrîndu-ne prin nefiresc chiar şi pe un ton tragic: „Şedinţe parlamentare: În parlament, veniţi cu mapa,/ Dezbat proiecte pân' la ziuă:/ Senatul bate-n piuă apa,/ Iar deputaţii, apa-n piuă." Atunci cînd îşi slujeşte propria misiune - scrisul - de fapt abordează cu adevăr, curaj şi umor calculat matematic, fondul evenimentelor, dînd impresia că nu ascunde nimic: „Destăinuire: Din câte muze-n viaţa mea erau -/ Şi n-o să merg nicicând pe firul dramei -/ De-o vreme importanţă le mai dau/ Doar matematicii şi epigramei!" Limpezimea tonului, care nu are nimic comun cu simplismul, conduce la un înalt nivel artistic, la o exprimare care conferă scriiturii concizie şi claritate. Fervoarea autorului construieşte tratate minuscule de politică, meditaţii asupra societăţii, oamenilor şi problemelor lor, propunîndu-şi finalităţi educative şi corective.

Documentarea, suficient de complexă, s-a întemeiat pe propria experienţă, pe un autentic sistem de gîndire şi redare. Abordarea moralizatoare a clasei politice şi sociale, constituie baza volumului, iar Mihai Haivas se prezintă ca un paladin al combaterii moravurilor. Efectele umorului sînt bine echilibrate, iar ideea de a reduce la tăcere chiar şi cele mai gureşe voci potrivnice moralităţii cîştigă teren, punîndu-i în lumină talentul. Zîmbetul ironic se transformă pe rînd în incandescenţă, în izbucnire sarcastică, atunci cînd aspiraţia către ideal, definitorie conştiinţei sale, intră în coliziune cu factorii nocivi ai realităţii. Sînt şi pagini în care ridicolul obiectivului vizat este aşa de pronunţat, încît revolta, mîhnirea ori sobrietatea devin utile şi eficiente. Intoleranţa faţă grotesc, tonul serios, gravitatea, dezinvoltura, amuzamentul, ca note distinctive, vorbesc despre pluralitatea de stiluri ale unei pronunţate personalităţi literare, care ne încredinţează că singura soluţie rămîne rîsul, ironia şi ridiculizarea lacunelor ieşite la drumul mare. Mihai Haivas reuşeşte să-şi facă cititorul interesat de lectură, în condiţiile în care umorul livrat azi prezintă un decalaj de receptare, o asimilare confuză a schimbărilor de sensibilitate din mass-media, dominată de umor păcătos. Bazată pe bibliografia realităţii, extrem de generoasă în deformări, cartea poate fi un bun instrument de completare a imaginii generale pentru cititorul interesat să afle cît mai multe despre ceea ce ne înconjoară. Mihai Haivas se înscrie printre autorii bine ancoraţi în literatura de gen, făcînd ca harta umorului să aibă un contur mai proeminent. footer