Revista Art-emis
Ana Marinoiu - Pact cu forţa limbajului PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 29 Iunie 2011 23:10
coperta - Imagini Sifonate - Ana MarinoiuVolumul „Imagini şifonate", Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă", Cluj, aduce în faţa cititorului pe cărturarul Ana Marinoiu şi cîteva din bijuterii sale: distihuri, tristihuri şi catrene. Titlul anunţă o carte declamativă, un registru gradat de tensiune, mini-creaţiile cuceresc imediat prin umor neretuşat. Volumul se divide în patru capitole distincte: „Poticniri prin spirit", „Răutăţi mascate", „Avântul indignării", „Mănunchi de scântei", reuşind o îmbinare optimă între profunzimea cugetării şi umorul obiectiv: „Misterul: Cred că înghiţit-a gârla/ Armele din CIOROGÂRLA,/ Căci pe urmele de roţi.../ Doar potcoave de cai morţi". Gustul pentru protestul delicat, prezent în subtext, în text, atestă o autentică legătură cu psihologia sa, manifestă o vădită tendinţă spre denunţarea iraţionalului, camuflat de societate: „Incompetenţe: Ninge cu probleme:/ Mii şomeri, dezastre,/ Jafuri, moţi, dileme,/ Fala ţării noastre".

Scrise elegant, într-un limbaj clasicizant, piesele Anei Marinoiu vorbesc limpede şi expresiv de prezenţa efectului de impresie imediată: „La oftalmolog: I-am acceptat convins părerea,/ Că vrea să-mi recâştig vederea,/ Dar „INTERVENŢIA", socot,/ Cu preţul m-a orbit de tot!". Autoarea scrie ca şi cum un actor bun ar recita textele scrise chiar de el în aplauzele publicului, parcurgerea volumului reuşind explicarea şi concilierea creaţiei cu orizontul de aşteptare al cititorului. Prospeţimea unor blitz-uri şi spontaneitatea imaginilor evocă cele aspecte variate din viaţa oamenilor: „Coloana infinită: A înfruntat şi vremuri de urgie;/ Blestemele uitării, sărăcie,/ Dar azi, în nou mileniu de lumină/ O poleim...în folii de rugină". Pregnant şi atent cizelat se prezintă „avântul indignării" din catrene, graţia protestelor, suavitatea duelului, susţinute de antiteze şi de epitete acuzatoare, dar şi de un limbaj cu propensiune spre erudiţie: „Alianţe: Fes lucrat din pânză bună,/ Cu urzeală de minciună,/ Stropi de ură...şi-nflorate/ Cu intenţii apretate". Nu incidental, piesele respiră ironie de calitate, fără a fi sufocate de supralicitarea unor anumite formule prea des uzitate: „Absurd: Cearcă să pricepi o iotă:/ BRICUL MIRCEA greu salvat!/ Lesne... am pierdut o flotă!''. Viguroase şi cu deosebite accente lirice, distihurile, tristihurile şi catrenele care defilează sub flamura esenţei, reuşesc să-i recupereze limbajului deminitatea şi curăţenia.

Ana Marinoiu a trimis la tipar o carte performantă, implicată valoric din punct de vedere artistic şi este sigur că şi-a conceput volumul în congruenţă cu tiparul genurilor, dar şi ca pe o dedicaţie de maliţiozitate, „elegant mascată": „Triumf editorial: Curg în valuri autorii.../ Cărţi inundă UNIUNEA!/ Oare...pentru când minunea/ Să vedem şi scriitorii?". Creaţia sa combate tiparele greşit structurate şi însuşite de către semeni şi este marcată de două direcţii: un adevarat cult pentru tot ceea ce reprezintă moralul şi frumosul şi un oportunism manifest, cu ajutorul căruia combate, atenţionează, ironizează tarele societăţii. În „avântul indignării", spre exemplu, Ana Marinoiu pare să încheie un pact cu forţa limbajului, convertit într-un conflict constructiv între bine şi rău, între frumos şi urît. Măiestria artistică se manifestă cu pregnanţă, multe din aspectele negative din jurul autoarei devin o caricatură în versuri. Fie că vorbim de distihuri, tristihuri sau epigrame, compoziţiile atestă armonie, echilibru şi proporţie. Cauzalitatea este cautată exclusiv, demascarea constituie forţa motrice, versificaţia este cursivă şi aurelolată de uniformitate firească. Exploatate cu zelul demn de cauza ce le animă, temele nu aglomerează comparaţii inutile, nici metaforism excesiv, insistînd în schimb asupra rolului jucat de esenţă şi de umor în acţiunea creaţiei. Meritul pieselor reunite în volumul „Imagini şifonate" transpare din ştiinţa dozării efectelor de expresivitate, din capacitatea de stăpînire a acestor structuri literare pretenţioase, evident, vorbind despre un talent dinamic şi viguros. Luînd în calcul şi aspectele organizatorice ale volumului - copertă, prefaţă, titlu, inter-titluri compartimentale - ele adaugă acestor forme delicate de creaţie aura lor ordonată şi îngrijită. Ana Marinoiu oferă o reală masură a talentului, iar volumul se învederează capabil să depăşească clişeele de gen. footer