Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Adina Kenere?   
Duminică, 24 Decembrie 2017 10:09

Gelu Culea-Invitati la banchetul de-o viataExperien?a ca banchet sau un altfel de scriitor

Un bunic, un tat? sau un unchi sf?tos - mul?i ?i-ar fi dorit un astfel de martor nepre?uit de la care s? afle cum s-au petrecut de fapt lucrurile în familie, cum se explic? atâtea conflicte absurde, de ce un v?r talentat a avut o soart? hain? ?i un nepot urât ?i t?cut s-a ajuns, o m?tu?? s-a descurcat de minune, iar alta a ajuns la balamuc. „Invita?i la banchetul de-o via??" spune o gr?mad? de asemenea pove?ti legate între ele, în?elegând perfect utilitatea unei experien?e lungi, obiectivat? prin decenii. La ce folosesc deceniile? La cre?terea discern?mântului! Timpul lung, la un om care reflecteaz? la ce tr?ie?te, îng?duie clarificarea dozelor de psihologie, fatalitate, înzestrare personal?, regim politic, efort concentrat, capacitate fizic?, parad? social?, doze prezente în drama etern? a oric?rui individ viu. Românii de azi vor adesea s? cread? c?-?i fac destinul cu mâna lor - cei de ieri arareori sperau la una ca asta. Gelu Culea ?tie, la 82 de ani, c? se în?al? în mare m?sur? ?i unii, ?i al?ii. ?i le-a f?cut cadou o suit? de întâmpl?ri ?esute într-un roman sapien?ial, în care ?i-a încrustat la un moment dat ?i sideful propriei vie?i - entarsia suprem?.

Gelu Culea s-a format inginere?te, a lucrat îndelung în pozi?ii de r?spundere înainte de 1989, este un vechi amator ?i cunosc?tor de art? - mul?i arti?ti ?i-l amintesc ca director al Fondului Plastic, când era omul frecvent chemat „s? rezolve" situa?ii imposibile, s? restabilieasc? echilibre frânte, „s? ajute". O asemenea postur? special? nu era o întâmplare, mai ales în anii '80. Persoana era considerat? poliedric?, serioas? ?i foarte atent?, ceva ce azi se cheam? „focused". L-am cunoscut pe acest director atunci, ?i deci nu m-am mirat c? a scris o carte substan?ial? acum.

Am îns? o constatare mirat? de editor. Am deschis, în urm? cu câ?iva ani, colec?ia „document.ro" cu gândul de a da astfel glas unor teme ?i scriituri de societate, ?i nu de fic?iune. Era vorba de situa?ii noi din ?ara în curs de deschidere dup? prea mult? închidere, de interesul în cre?tere - al românilor, dar ?i al str?inilor care debarcau la noi în valuri - pentru fapte ?i întâmpl?ri ample, care dep??eau adesea chiar cadrul unui reportaj lung de gazet?, dar care aveau mai degrab? r?d?cini în percep?ia presei decât în gustul pentru literatura propriu-zis?. Câteva titluri editate în aceast? colec?ie a „c?r?ilor de actualitate" explic? bine fenomenul. Dar iat? c? în ultima vreme roata pare s? se întoarc?, dup? obiceiul lumii : presa ?i-a pierdut vocea, aproape c? s-a restrâns la pur? propagand?, iar cei care vor s? vorbeasc? despre fapte ?i întâmpl?ri ample de interes general o fac, de predilec?ie, în forme care îmbrac? hot?rât haina literaturii. Unii opteaz? pentru „autofic?iune", al?ii pentru „divane" sau gâlcevi ale în?elep?ilor cu lumea - nu pentru jurnale, memorii sau eseuri cu cheie. Pornirea lor nu arat? nici pe departe ca o ambi?ie recent? de a concura cu Flaubert sau cu Tolstoi, cu Rebreanu sau cu Marin Preda. Pare s? ac?ioneze mai degrab? sentimentul c? lucruri grave, alerte necesare, con?tientiz?ri cu caracter de urgen?? pot ajunge mai sigur la min?ile înc? deschise ?i sensibile pe calea unei aparente crea?ii literare decât sub forma unui manifest simplist ?i zgomotos, ?â?nit la ecran dintr-un site sau blog înc? zis jurnalistic.

Gelu Culea cite?te ?i citeaz? realit??i na?ionale, fapte diverse, morali?ti, filosofi, mitologii orientale, texte sacre. Preferin?a lui pentru stilul simplu ?i direct de a fi se reflect? ?i în scris. Dar poate tocmai din pricina clarit??ii ?i a formulei abrupte, paginile se încarc? lent, pe de-o parte, cu hazard, premoni?ie, miracol, iar pe de alt? parte, se descarc? de avertismente, îndemn la judecat?, r?bdare ?i recuperare a moralei universale naive, dar ?i a cinstei ??ranului român - singurele eventuale garan?ii pentru ca via?a oricui, oricum complicat?, s? fie un banchet fericit.

„?i acum s?-?i povestesc o situa?ie real?, tr?it? de mine. Abia fusesem numit director, eram foarte tân?r, ?i m-a chemat ministrul s?-mi zic? despre a?tept?rile lui de la mine. Pe culoar m-am întâlnit cu unul dintre adjunc?ii s?i, care avea vreo ?aizeci-?aizeci ?i doi de ani. M-a oprit, ne-am dat mâna, iar el mi-a re?inut mâna într-a lui, înv?luindu-m? cu o privire plin? de bun?tate. Mi-a zis :
- Drag? Caius, de-ai ?ti tu cât de invidios sunt !
Am r?mas blocat. El, ditamai somitatea, în timp ce eu abia fusesem promovat pe un post cu mult inferior. Nedumerirea mi se putea citi cu u?urin?? pe fa??.
- Dar de ce ? Cine sunte?i dumneavoastr? ?i cine sunt eu !
- Da, ai dreptate ! Cine mai sunt eu ? Te invidiez, dragule, mi-a zis el cu triste?e,
pentru c? e?ti tân?r !"

Not? - Gelu Culea (n. 1935) este inginer constructor de forma?ie. A lucrat mul?i ani în industrie ?i în Ministerul Comer?ului Interior, apoi în administra?ia municipiului Bucure?ti. În anii '80 a fost director al Fondului Plastic, iar în 1995-1996 consilier al ministrului Culturii.

footer