Revista Art-emis
Istoriografia une localități de peste Prut PDF Imprimare Email
General (r) Prof. univ. dr. Teodor Frunzeti, Membru A.O.Ş.R.   
Sâmbătă, 30 Septembrie 2017 20:33

Anatol Munteanu-Scurta istorie a comunei VolintiriIstoria localităţilor rurale constituie una dintre problemele de substanţă ale ştiinţei, în general, şi ale politicii educaţionale, în special. Întoarcerea societăţii umane cu faţa spre veşnicia sa, spre istoria satelor, are o importanţă principială deosebită, deoarece, în cazul nostru, istoria ca ştiinţă ne ajută să educăm tânăra generaţie în spiritul patriotismului şi al identităţii naţionale româneşti. Volintiri, o localitate mare de români din Sud-Estul Ţării Moldovei, ţinutul Akkerman, câmpia Bugeacului, ocupată din 1538 de tătari, iar după nenumăratele războaie ruso-turce, localitatea Volintiri va fi militarizată şi va intra din 1812 în componenţa Guberniei Basarabia a Imperiului Rus. Astăzi comuna Volintiri din Republica Moldova, este la hotar cu Ucraina, regiunea Odesa, înconjurată de sate ruso-ucrainene, frământată de o istorie zbuciumată, şi-a păstrat identitatea naţională, obiceiurile şi cultura românească. Ce s-a întâmplat în acest sat acum 200-300 de ani în urmă, ce evenimente au avut loc? Cum de s-a păstrat populaţia băştinaşă românească între alte etnii asupritoare: turci, tătari şi ruşi? Prin ce conflicte militare şi războaie a trecut populaţia localităţii Volintiri? Cum de au supravieţuit aceşti oameni în perioada primei ocupaţii sovietice, în perioada condamnărilor, deportărilor, foametei, nici aceste evenimente nu i-au îndoit pe cei 4000 de locuitori români- moldoveni din comuna Volintiri?

Lucrarea „Scurtă istorie a comunei Volintiri", semnată de cronicarul contemporan al localităţii, colonel (r), dr. ing. Anatol Munteanu, încearcă să răspundă la toarte acestea şi alte întrebări. Este o carte bazată pe documente, statistici, analize economice şi sociale din perioada ocupaţiei ţariste şi până astăzi, această carte se aşează în patrimoniul istoriei satelor româneşti. Cartea cuprinde următoarele perioade: Basarabia şi satul Volintiri sub ocupaţia Imperiului ţarist , cu date istorice din cele mai vechi vremuri, cu toponime, dezvăluire despre militarizarea localităţii şi transformarea localităţii Volintiri în staniţă, garnizoană căzăcească, se mai menţionează în carte şi despre încorporarea populaţiei locale şi participarea acestora în războaiele ruso-turce 1806-1812, 1828-1829, balcanice 1877, războiul din Crimeea 1855-1856 şi toate celelalte: ruso-japonez, Primul Război Mondial şi Al Doilea Război Mondial, inclusiv cu Transnistria separatistă (1992).

Istoriografia rusă şi autorii cărţilor menţionate în bibliografie, scriu că românii-moldoveni au stat la „coarnele plugului şi la ogoare", iar eliberarea de sub jugul otoman a fost realizată de „eroica armată imperială rusă şi căzăcimea ucraineană". Autorul cărţii, Anatol Munteanu, combate argumentat această idee greşită şi tendenţioasă. Cu părere de rău, pe parcursul a peste 200 de ani imperiul rus nicicum nu a dezvoltat localităţile rurale ale Basarabiei, a exploatat crunt populaţia băştinaşă, a folosit-o în toate războaiele de cotropire colonială. Populaţia satelor din Basarabia, inclusiv din Volintiri nu a avut posibilitatea să-şi studieze propria sa istorie iar „Recensământul populaţiei din anul 1897 a indicat analfabetismul aproape total al populaţiei rurale, atât în rândul bărbaţilor (81,8%), cât mai ales, în rândul femeilor, dintre care ştiutoare de carte erau numai 4 la sută".

De menţionat că istoria satului Volintiri are o bogată bază istoriografică şi arhivistică. Un număr apreciabil de izvoare şi materiale cu privire la istoria Volintiri le găsim în volumele de documente, precum: Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva istorică centrală a statului (Bucureşti, 1957, vol.1), Documente din Basarabia, (Chişinău, 1928), Catalogul documentelor moldoveneşti şi Direcţia Arhivelor centrale (Bucureşti, 1975), Anuarul Eparhiei Chişinăului (1877) şi Hotinului (Chişinău, 1912), Anuarul învăţământului primar (Bucureşti, 1933), Activitatea Asociaţiei culturale „Astra basarabeană", (Chişinău, 1930) şi alte documente, care au reflectat viaţa şi evenimentele satului Volintiri.

Perioada interbelică românească a fost pentru Volintiri cea mai fructuoasă, în sensul dezvoltării culturii, învăţământului, vieţii economice şi sociale, integrării poporului în arealul naţional al României Mari. Localitatea Volintiri s-a situat pe locul întâi în Basarabia cu cea mai numeroasă populaţie românească în mediul rural al Basarabiei, având o populaţie de peste 11.000 locuitori, din care români 80%. În 1923 Guvernul României a realizat în Basarabia reforma agrară, în comuna Volintiri 625 de locuitori săraci au primit 1667 ha de pământ. În comună s-au creat, în afară de agricultură, şi alte locuri de muncă. S-a construit o moară, oloniţă, centru comercial, fabrică de prelucrat lâna, fabrică de chirpici, ş.a.

Statul român a realizat investiţii în şcoala din Basarabia. Dacă în perioada ţaristă în localitate funcţiona o şcoală de 2 clase, atunci devizul conducerii României din perioada interbelică era spre deschiderea a cât mai multe şcoli, trebuia de trezit populaţia de la sate la „o nouă viaţă intelectuală" În 1933 în comună funcţionau 3 şcoli: primară, gimnazială şi mixtă, şcoala duhovnicească de copii, Căminul cultural, în total învăţau, în circuit obligatoriu, circa 450 elevi. Comuna Volintiri a fost vizitată de mari personalităţi politice, savanţi: istoricul Nicolae Iorga, deputaţii: Gherman Pîntea, Popa Filip, Dragomir Dumitru, inclusiv basarabeanul, general-locotenent (r) Muntean Cozma, participant la războaiele balcanice, ruso-japonez şi Primul Război Mondial, alţi generali ai Armatei române şi personalităţi marcante a vieţii publice.

Anexarea Basarabiei prin forţă la U.R.S.S. la 28 iunie 1940 a influenţat negativ starea de mai departe a populaţiei din satul Volintiri. S-a dat o lovitură economiei săteşti, s-a destabilizat ritmul de creştere a bunăstării populaţiei, au fost risipite, distruse multe gospodării ţărăneşti. Administraţia sovietică şi comunistă au făcut arestări şi asasinări a intelectualilor şi oamenilor din conducerea satului. A urmat războiul pentru integrarea cu Ţara şi eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de către Armata Română. Generalul Ion Antonescu, guvernatorul Basarabiei Constantin Voiculescu, administraţia românească au creat condiţiile pentru dezvoltarea populaţiei satului. Totodată au fost mari jertfe omeneşti, mulţi consăteni şi-au dat viaţa, luptând în rândurile Armatei Române şi mai târziu, adică din martie 1944 până în mai 1945 în Armata Sovietică.

Din 1944 începe dominaţia regimului sovietic. Viaţa sătenilor a fost îngenunchiată de dictatura comunistă. A început experimentul bolşevic privind lichidarea proprietăţii private, distrugerea partidelor politice, arestarea şi deportarea celor mai buni gospodari. Câteva sute de consăteni au murit de foame în anii 1946-1947. Numărul populaţiei băştinaşe în sat s-a redus cu peste o mie de persoane.
În Basarabia regimul comunist sovietic, autorităţile ruseşti au distrus, au împuşcat, deportat, mutilat peste un milion de români-moldoveni dintre Prut şi Nistru. Toate aceste momente dramatice apar în cartea domnului Anatol Munteanu. Apoi a urmat colectivizarea forţată, politizarea comunizarea şcolii, învăţământului, culturii, vieţii spirituale, presiuni asupra bisericii, urmărirea şi pedepsirea credincioşilor. În perioada de guvernare comunistă, populaţia rurală a învăţat carte, dar era educată în spiritul supunerii faţă de regimul colonial sovietic. Ea nu avea dreptul să studieze istoria românilor şi istoria satelor basarabene. Conştiinţa naţională românească a sătenilor a fost mutilată, schilodită, distrusă.

În următoarele capitole ale cărţii „Scurtă istorie a comunei Volintiri" sunt descrise starea economică în perioada socialistă 1950-1988, rolul intelectualităţii, şcolii şi a Primăriei în dezvoltarea comunei, se scrie amănunţit despre personalităţi marcante şi oameni importanţi ai satului Volintiri. Anexele cărţii sunt bogate în materiale de reconstituiri din istorie a neamului Muntenilor, serbări culturale, fotografii din viaţa locului şi a comunei Volintiri. Lucrarea despre istoria satului este un demers către generaţia actuală a satului, este un omagiu pentru cei trecuţi, un tribut imperios de veneraţie şi pietate adus oamenilor de ieri şi de astăzi ai Volintirenilor.

footer