Revista Art-emis
General (r) Dr. Gheorghe Savu - „Spionajul militar modern - Rolul liderului în conducerea şi dezvoltarea informaţiilor militare strategice (2) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase   
Miercuri, 27 Septembrie 2017 15:03

Gh. Savu-Spionajul militar modern-2Partea a patra - Conducerea informaţiilor militare strategice prin strategii de dezvoltare coerente şi vizionare

Autorul prezintă importanţa strategiilor de dezvoltare şi a planificării pe termen lung în actul de conducere. Numai prin strategii de dezvoltare coerente şi vizionare se poate face o planificare pe termen lung care să genereze construirea capabilităţilor operativ-informative necesare într-un orizont de timp de 10-20 de ani. Abordând relaţia dintre strategia de dezvoltare şi planificarea pe termen lung, autorul defineşte Ciclul dezvoltării strategice a informaţiilor militare, pe care îl consideră unul dintre instrumentele principale care trebuie utilizate de lider în conducerea informaţiilor militare strategice.

În această parte a lucrării, autorul identifică şase categorii de informaţii critice care trebuie luate în considerare. Pornind de la informaţiile critice, în opina acestuia există trei domenii strategice care constituie principalele forţe motrice ale activităţii curente şi dezvoltării continue şi coerente a serviciului de informaţii militare din Armata României: capacităţile de culegere, prelucrare şi distribuire a informaţiilor; prevenirea surprinderii strategice; şi produsele informative şi serviciile oferite beneficiarilor. Din perspectiva autorului, aceste forţe motrice reprezintă direcţiile principale asupra cărora liderul trebuie să-şi bazeze strategia de dezvoltare a serviciului. Pornind de la cunoaşterea acestora, liderul poate identifica problemele care trebuie soluţionate pentru ca organizaţia pe care o conduce să atingă nivelul dorit într-o perioadă de 15-20 ani, pe baza unei strategii de dezvoltare clare.

Considerând că valoarea profesională şi umană a personalului constituie unul dintre elementele principale care asigură succesul unui serviciu de informaţii militare, autorul evidenţiază responsabilitatea liderului în dezvoltarea ofiţerilor de informaţii militare. Personalul de informaţii militare se formează cu eforturi mari şi de lungă durată pentru că informaţiile militare presupun o bună pregătire generală şi de specialitate, dublată de calităţi umane absolut obligatorii: cinste, corectitudine, putere de muncă, iubire de ţară şi profesie, spirit de sacrificiu, rezistenţă la efort şi stres, discreţie, memorie şi imaginaţie dezvoltate, spirit critic şi analitic etc. Acest lucru solicită un efort de lungă durată pentru formarea profesională, fiind unanim acceptat faptul că un ofiţer de informaţii poate ajunge la nivelul de performanţă necesar unui serviciu de informaţii militare strategice într-o perioadă de 10-15 ani.

Efortul de dezvoltare a personalului de informaţii militare, inclusiv a viitorilor lideri, trebuie să fie completat cu construirea de echipe eficiente şi cu cultivarea spiritului de echipă în organizaţie. Practic, pentru dezvoltarea pe termen lung a personalului şi organizaţiei, liderul trebuie să creeze un climat instituţional care să favorizeze lucrul în echipă, să promoveze coeziunea şi să încurajeze iniţiativa şi asumarea de responsabilităţi. Acesta trebuie să aibă capacitatea să identifice şi să pregătească persoanele din organizaţie care, pe termen lung (10-15 ani), să fie capabile să-şi asume reponsabilitatea conducerii primelor trei eşaloane ale informaţiilor militare strategice. Politica de resurse umane trebuie făcută prin asigurarea faptului că promovarea în carieră se face strict pe criterii valorice şi de performanţă şi fiecare individ are acces la formele de educaţie şi pregătire care să îi pună cel mai bine în valoare potenţialul de care dispune.

În finalul acestei părţi a lucrării se abordează climatul şi cultura instituţională din perspectiva dezvoltării personalului de informaţii militare şi se încheie cu lecţii deprinse din experienţa autorului în ceea ce priveşte dezvoltarea coerentă şi vizionară a informaţiilor militare strategice din Armata României. În opinia acestuia, liderul strategic valoros trebuie să acţioneze pentru dezvoltarea pe termen lung a capacităţilor operativ-informative ale serviciului pe care îl conduce. Dacă aceste capacităţi nu sunt construite şi nu funcţionează permanent încă din timp de pace, situaţiile de criză sau de război vor surprinde informaţiile militare strategice nepregătite, ceea ce constituie o ameninţare gravă la adresa securităţii naţionale în domeniul militar.

Partea a cincia - Relaţia liderului informaţiilor militare strategice cu societatea civilă şi liderii militari şi politico-militari strategici

Este abordat un subiect sensibil, deci aspecte ale controlului democratic al serviciului de informaţii al Armatei României din perspectiva imperativului asigurării secretului activităţii de informaţii militare şi a factorilor care constituie posibile obstrucţii în exercitarea unui control democratic eficient de către autorităţile abilitate ale statului. În opinia autorului, provocările cu care se confruntă controlul democratic al serviciilor de informaţii militare sunt diverse, complexe şi importante, mai ales în situaţia actuală, când ameninţările teroristă şi hibridă au devenit realitate în multe state democratice. În acest context, nevoia de a introduce cât mai multă transparenţă în domeniul informaţiilor militare, care este un mediu eminamente secret, devine la fel de importantă ca şi gradul de discreţie profesională din partea autorităţilor de control democratic. Această discreţie este absolut obligatorie pentru asigurarea eficienţei activităţii de informaţii militare, în care informaţiile trebuie gestionate şi distribuite numai pe baza principiului nevoii de cunoaştere.

Indiferent de modalitatea executării controlului democratic, reiese rolul important al liderului informaţiilor militare strategice ca prim garant al legalităţii tuturor activităţilor din serviciul pe care îl conduce şi ca principal responsabil de asigurarea condiţiilor necesare pentru executarea unui control democratic eficient asupra organizaţiei pe care o conduce. În fapt, liderul informaţiilor militare trebuie să fie interesat în exercitarea unui control democratic eficient asupra serviciului pe care îl conduce deoarece controlul are un puternic rol preventiv şi contribuie la asigurarea legalităţii tuturor activităţilor.

Relaţia dintre serviciul de informaţii militare şi beneficiarii săi strategici este un important aspect al conducerii şi liderul strategic trebuie să se implice direct în desfăşurarea acesteia strict în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Liderul informaţiilor militare strategice trebuie să se asigure de faptul că instituţia sa este capabilă să sprijine în mod obiectiv fundamentarea politicii naţionale în domeniul militar prin dezvoltarea de capacităţi de informaţii militare care să asigure prevenirea surprinderii strategice în domeniul militar şi fundamentarea deciziei militare şi politico-militare strategice. Altfel spus, conducerea serviciului trebuie să evite subiectivismul în relaţia cu beneficiarii săi strategici şi să acţioneze astfel încât activitatea de informaţii militare să nu fie doar o consecinţă a politicii naţionale a statului în domeniul militar, ci să aibă şi rolul de a sprijini fundamentarea acesteia.

Această parte a lucrării se încheie cu considerente generale reieşite din experienţa autorului în ceea ce priveşte relaţia liderului informaţiilor militare strategice cu societatea civilă, cu accent pe relaţia acestuia cu jurnaliştii şi organizaţiile neguvernamentale care au ca obiect de interes informaţiile militare. În opinia autorului, relaţia dintre serviciul de informaţii militare şi beneficiarii săi strategici, relaţia acestuia cu societatea civilă şi controlul democratic al informaţiilor militare strategice constituie trei aspecte care sunt interconectate şi se influenţează reciproc. Cheia succesului acestui trinom este indiscutabil capacitatea liderului de a gestiona în mod activ, obiectiv şi deschis relaţiile dintre aceste trei elemente. Pentru aceasta, liderul are nevoie de capacitatea necesară înţelegerii preocupărilor legitime ale autorităţilor politice şi executive ale statului şi ale societăţii civile.

Partea a şasea - Rolul liderului informaţiilor militare strategice în conducerea şi dezvoltarea cooperării internaţionale bilaterale

Tema acestei parți abordează aspectele principale ale cooperării în domeniul informaţiilor militare cu state individuale (cooperare bilaterală) şi în context aliat (NATO şi UE) şi în cel al coaliţiilor internaţionale (teatre de operaţii). Cooperarea bilaterală este abordată pe larg deoarece este cea mai importantă componentă a cooperării internaţionale, inclusiv din perspectiva valorii liderului informaţiilor militare strategice. Această cooperare este complexă, are un mare grad de sensibilitate şi dispune de cel mai mare potenţial de influenţare a însăşi modului de desfăşurare a activităţii de informaţii militare pe plan intern. Cooperarea în cadrul NATO şi UE este abordată numai din perspectiva participării la coaliţii deoarece cooperarea în cadrul acestor organizaţii se desfăşoară pe baza unor proceduri şi sisteme bine definite şi implementate.

Cooperarea în cadrul coaliţiilor internaţionale sub egida cărora se desfăşoară operaţiuni militare multinaţionale este tot mai relevantă desfăşurării activităţii de informaţii militare române deoarece România şi-a asumat onorabila, complexa şi dificila misiune de a fi furnizor de securitate în cadrul comunităţii internaţionale, inclusiv prin participarea cu trupe în teatrele de operaţii. Astăzi, când lupta antiteroristă şi cea împotriva extremismului religios este atât de importantă pentru comunitatea euroatlantică, cooperarea operativ-informativă în teatrele de operaţii, deci în context de coaliţie, devine esenţială pentru succesul operaţiunilor militare şi protecţia trupelor proprii şi ale statelor participante.

În această parte a lucrării se abordează şi rolul liderului informaţiilor militare strategice în dezvoltarea cooperării internaţionale. În opinia autorului, cooperarea naţională şi internaţională în domeniul informaţiilor militare este una dintre cele mai dificile sarcini de îndeplinit de către liderul informaţiilor militare strategice şi solicită acestuia competenţe deosebite: 1) capacitatea de a câştiga încrederea partenerilor în serviciul pe care îl conduce şi în el însuşi; 2) cunoaşterea potenţialului operativ-informativ, a spaţiilor geografice şi domeniilor de interes ale serviciilor partenere şi capacitatea liderului de a pune în valoare potenţialul serviciului propriu; şi 3) capacitatea de a sesiza oportunităţi de cooperare şi de a negocia acorduri de cooperare reciproc avantajoase.

Lucrarea se încheie cu Consideraţii finale - Sfaturi pentru liderii informaţiilor militare strategice, în care autorul sintetizează învăţătura deprinsă din experienţa sa de ofiţer de informaţii şi lider strategic al informaţiilor militare şi pentru apărare. Această parte a lucrării este dedicată celor care sunt sau vor să devină astfel de lideri şi are rolul de a scoate în evidenţă lucruri simple, care par banale uneori, dar pe care mult prea des şi mult prea mulţi conducători strategici le ignoră parţial sau chiar complet. Sigur, în acest caz este vorba de conducătorii lipsiţi de valoare şi de cei care, odată ajunşi la conducerea informaţiilor militare strategice, uită de responsabilităţile imense pe care le au şi se îndepărtează tot mai mult de realităţile şi nevoile instituţiei şi personalului care o formează. Sfaturile pe care mi-am permis să le prezint la finalul lucrării au constituit crezul meu de lider al informaţiilor militare strategice, fiind o listă de indicatori faţă de care mi-am analizat permanent activitatea şi atitudinea în interiorul şi în afara instituţiilor conduse. Este un set de norme profesionale şi morale a ceea ce eu numesc bunul simţ al liderului informaţiilor militare strategice. Cred în principiul bunului simţ în tot ce trebuie să facă liderul strategic al informaţiilor militare deoarece aceasta înseamnă normalitatea acestei activităţi. Deseori, când eram întrebat de colegi şi subordonaţi ce ar trebui să facă pentru a fi performanţi, le spuneam mereu că, mai întâi de toate, trebuie să aplice regula bunului simţ în deciziile şi acţiunile lor pentru că în acest mod rămân mereu în normalitate, nu-şi pot depăşi atribuţiile funcţionale, nu pot încălca prevederile legale generale şi specifice şi nu sunt expuşi erorilor grave şi abuzului de autoritate personală sau din partea superiorilor.

footer