Revista Art-emis
General (r) Dr. Gheorghe Savu - „Spionajul militar modern. Rolul liderului în conducerea şi dezvoltarea informaţiilor militare strategice (1) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase   
Duminică, 24 Septembrie 2017 20:02

Gh. Savu-Spionajul militar modern-1Pentru a rămâne în memoria colectivă a unui serviciu de informaţii (intelligence), liderul trebuie să se considere doar unul dintre membrii instituţiei, care are şansa enormă de a o conduce, de a o transforma şi de a-i creşte prestigiul.

Cunoaşterea, deci şi informaţia inseamnă putere, iar obtinerea informaţiei este o arta care a evoluat si s-a dezvoltat continuu de-a lungul vremii. Nimic in aceasta lume nu este mai bine înradacinat in practica natiunilor, a epocilor si a civilizatiilor decit activitatea de intelligence. Originile activităţilor de informaţii se pierd în negurile istoriei, cele mai vechi relatări despre spionaj regăsindu-se în Vechiul Testament. In Scriptura, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Să chemi 12 oameni din cele 12 triburi şi să-i trimiţi să recunoască Ţara Canaan pe care ţi-o daruiesc ţie". Au fost primii spioni biblici, cei carora Creatorul le-a dat misiunea să mearga pentru „a privi oamenii şi a afla de sunt mari, puternici sau slabi, de pământul e roditor ori sărac"[1]. În China antică, tradiţiile intelligence-Iui sunt atestate documentar de mai bine de 2500 de ani, din timpul regatelor războinice[2]. Printre primele menţiuni despre existenţa şi utilitatea serviciilor de intelligence nu se poate uita „«Arta războiului», lucrare scrisă de Sun Tzu, care care a trăit cu 15 secole în urmă. Acesta este autorul unui tratat privind arta războiului, în care demostrează nivelul înalt al activităţii informative, descrie în detaliu rolul spionilor şi modul în care aceştia acţionează precum şi tehnicile de recrutare a acestora. În capitolul Folosirea agenţilor secreţi celebru strateg şi teoretician arată că spionii sunt... oameni inteligenţi, dotaţi, prudenţi şi capabili să-şi croiască un drum către aceia care, în tabăra inamicului sunt intimi cu suveranul şi membrii nobilimii. Astfel, ei sunt în măsură să observe mişcările inamicului şi să-i cunoască acţiunile şi planurile. Odată informaţi asupra situaţiei reale, se întorc să ne informeze". Istorici şi specialişit în intelligence au demonstrat că serviciile secrete sunt vitale pentru un orice stat, însa atunci cind aceste importante instituţii indispesabile oricărei naţiuni sunt înregistrate politic pot deveni instrumente de teroare, represiune, şantaj, pentru regimuri totalitare.Obiectivul acestei lucrari este clar explicat de autor un profesionist al Intelligence-lui Militar În octombrie 2014, cu ocazia împlinirii a 155 de ani de la înfiinţarea primei structuri de informaţii militare din Armata României, am fost solicitat să scriu un articol referitor la informaţiile pentru apărare ale României pentru a contribui la antologia aniversară care să marcheze acest eveniment şi împlinirea a 10 ani de informaţii militare române în cadrul N.A.T.O.

Prin acel articol, intitulat Informaţiile pentru apărare ale României ca stat membru N.A.T.O., mi-am exprimat în mod sintetic crezul meu de specialist şi conducător în domeniul informaţiilor militare şi pentru apărare, crez pe care îl voi dezvolta în această carte din perspectiva condiţiei de lider strategic al informaţiilor militare române. Prin acest demers, voi încerca să transmit cititorului învăţătura pe care am deprins-o în cariera mea de ofiţer de informaţii militare şi pentru apărare, care s-a desfăşurat pe o lungă perioadă de timp şi a cuprins o gamă variată de domenii şi responsabilităţi: cercetare radioelectronică, activitate de decriptare şi decodificare, tehnologie informaţională, diplomaţie şi reprezentare militară, ofiţer operativ, cooperare internaţională, elaborare strategii de dezvoltare, conducere informaţii militare şi pentru apărare etc.

Evident, accept din start că un astfel de demers este atât o provocare, cât şi o frumoasă aducere aminte a unui proces complex şi dinamic, desfăşurat pe o perioadă care cuprinde aproape întreaga mea carieră militară, petrecută alături de minunaţii mei colegi din cadrul comunităţii de informaţii din Armata României. Mă consider unul dintre cei mai norocoşi ofiţeri de informaţii pentru că am avut şansa profesională să fiu parte a procesului de transformare a informaţiilor militare române pe o perioadă lungă de timp (1987-2012), atât în zona executivă, cât şi în cea de conducere. În consecinţă, opiniile exprimate în această lucrare au la bază o experienţă de aproximativ 9 ani în funcţii de conducere strategică ale informaţiilor militare şi pentru apărare şi alţi 19 ani de specialist şi de conducător de birou şi secţie în domeniile enumerate în paragraful anterior.

Aşadar, pornind de la ce am prezentat succint în articolul menţionat, în lucrarea de faţă sunt analizate în detaliu cele mai importante aspecte ale conducerii informaţiilor militare strategice din perspectiva performanţei liderului acestora. Sunt abordate acele aspecte ale conducerii strategice care au contribuit la progresul informaţiilor militare române, recunoscut şi apreciat în rândul Armatei României şi comunităţii naţionale şi internaţionale de informaţii. Munca susţinută a tuturor ofiţerilor de informaţii militare, strategia coerentă şi vizionară a celor care au condus informaţiile militare strategice în perioada 1990-2012, sprijinul conducerii politice a Ministerului Apărării Naţionale şi a statului din perioada 2001-2012, cooperarea excelentă cu structuri de informaţii militare occidentale şi sprijinul cu informaţii şi resurse de informaţii la nivel naţional şi aliat, au făcut din informaţiile militare române un contributor principal cu informaţii la fundamentarea deciziilor militare şi politico-militare naţionale strategice. Direcţia Informaţii Militare constituie astăzi un serviciu de informaţii cu relevanţă naţională, partener important al principalelor servicii de informaţii militare ale comunităţii euroatlantice şi un contributor semnificativ cu informaţii şi resurse de informaţii la Alianţa Atlanticului de Nord şi Uniunea Europeană.

După 28 de ani de informaţii militare şi pentru apărare, perioadă în care am ocupat funcţii succesive, de la ofiţer într-o unitate de elită subordonată Direcţiei Informaţii Militare la director general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, promovând de la gradul de locotenent la cel de general locotenent, evidenţiez în continuare câteva elemente pe care le consider definitorii în progresul extraordinar al informaţiilor militare române: 1) conducere competentă, de caracter şi responsabilă; 2) strategii de dezvoltare coerente şi vizionare; 3) dezvoltarea integrată a capacităţilor de culegere şi prelucrare a informaţiilor militare pentru gestionarea riscurilor şi ameninţărilor la securitatea naţională în domeniul militar; 4) dezvoltarea unitară şi integrată a informaţiilor militare ca parte a procesului de transformare a Armatei României; 5)aplicarea tehnologiei informaţionale în culegerea, prelucrarea şi distribuirea informaţiilor militare; 6) valoarea profesională şi umană a personalului de informaţii militare; 7) promovarea personalului în carieră strict pe criterii valorice; 8) respectarea disciplinei militare şi a celei specifice informaţiilor militare; 9) crearea unui climat de lucru propice performanţei în toate structurile de informaţii militare; şi 10) cooperarea internaţională bilaterală şi în context aliat şi de coaliţie.
Având în vedere că îmi propun să abordez în extenso elementele definitorii pentru progresul informaţiilor militare române care sunt puternic înfluenţate de liderul strategic, adică de calităţile personale, de educaţia şi pregătirea profesională ale acestuia, am structurat această carte pe următoarele şase capitole principale: 1) conducere competentă, de caracter şi responsabilă a informaţiilor militare strategice; 2) calităţile necesare liderului în domeniul informaţiilor militare strategice; 3) rolul inteligenţei emoţionale în performanţa liderului informaţiilor militare strategice; 4) conducerea informaţiilor militare strategice prin strategii de dezvoltare coerente şi vizionare; 5) relaţia liderului informaţiilor militare strategice cu societatea civilă şi liderii militari şi politico-militari strategici; şi 6) rolul liderului informaţiilor militare strategice în conducerea şi dezvoltarea cooperării internaţionale. Celelalte elemente enumerate în paragraful anterior vor constitui la rândul lor subiecte pe care intenţionez să le dezvolt în anii ce vin, ca o continuare a demersului de faţă, în scopul definirii cuprinzătoare a profilului necesar liderului informaţiilor militare strategice din Armata României.

Prima parte - Conducere competentă, de caracter şi responsabilă a informaţiilor militare strategice

Autorul abordează importanţa liderului în conducerea şi dezvoltarea informaţiilor militare strategice pornind de la faptul că acesta trebuie să îndeplinească următoarele trei condiţii de bază: caracter impecabil, competenţe profesionale la cel mai înalt nivel posibil şi exercitarea actului de conducere pe bază de valori. Definind competenţa conducerii militare pe baza experienţei proprii, autorul propune un Model al competenţelor conducerii informaţiilor militare strategice pornind de la sistemul de valori specifice ofiţerului de informaţii: loialitate, datorie, respect, altruism, onoare, integritate şi curaj. În opinia autorului, există şapte competenţe principale care sunt necesare conducerii profesioniste a informaţiilor militare strategice: stabilirea viziunii şi a obiectivelor strategice de dezvoltare, promovarea şi gestionarea schimbării, perspectiva strategică, conducerea centrată pe obţinerea de rezultate, dezvoltarea de relaţii externe, valorificarea factorului uman şi gestionarea resurselor. Liderul informaţiilor militare strategice trebuie să analizeze permanent măsura în care aceste competenţe se reflectă în activitatea sa şi să-şi îmbunătăţească în mod continuu actul de conducere în funcţie de rezultatul acestei analize.

În finalul primei părţi a lucrării se prezintă problematica responsabilităţii liderului informaţiilor militare strategice din perspectiva dezvoltării personalului şi angajarea constructivă a tuturor ofiţerilor de informaţii în elaborarea şi implementarea viziunii strategice de dezvoltare a informaţiilor militare. Sunt prezentate unsprezece principii de bază ale conducerii informaţiilor militare strategice pe care liderul informaţiilor militare strategice trebuie să le cunoască, să le respecte şi pe baza cărora să-şi analizeze permanent activitatea. În opina autorului, numai în acest mod, conducătorul informaţiilor militare strategice devine lider autentic şi poate conduce serviciul pe bază de viziuni strategice şi strategii de dezvoltare, care asigură progresul instituţiei în mod continuu şi pe termen lung.

Partea a doua - Calităţile necesare liderului în domeniul informaţiilor militare strategice

Foarte important și de remarcat faptul că se concentrează pe însuşirile principale pe care liderul trebuie să le aibă pentru a fi un conducător valoros şi capabil să genereze dezvoltarea pe termen lung a capacităţilor operativ-informative. Ideea principală care stă la baza abordării calităţilor necesare liderului în domeniul informaţiilor militare strategice este aceea că cei mai importanţi factori în performanţa conducerii sunt: personalul din subordine, natura relaţiei lider-subordonaţi şi capacitatea liderului de a inspira şi mobiliza colectivul pe care îl conduce. Pornind de la această idee, printre multele calităţi general acceptate ca fiind necesare liderului în domeniul informaţiilor militare, din punctul de vedere al autorului, cele mai importante sunt următoarele: originalitatea, viziunea, curajul, puterea exemplului propriu, capacitatea de comunicare a concepţiei proprii, identificarea şi evitarea greşelilor predecesorilor, capacitatea de a învăţa din erorile proprii, capacitatea de a asculta subordonaţii, capacitatea de a-i convinge pe subordonaţi de valoarea lor, capacitatea de a crea şi participa la evenimente deoesebite din viaţa organizaţiei şi capacitatea de a lăsa succesorilor o moştenire valoroasă. Fiecare dintre aceste calităţi este abordată individual, evidenţiind ori de câte ori este posibil lecţiile învăţate din experienţa autorului de lider strategic al informaţiilor militare şi pentru apărare. La aceste calităţi se adaugă inteligenţa emoţională, care, în opinia autorului, este cea mai relevantă pentru succesul liderului informaţiilor militare strategice. Din acest motiv, inteligenţa emoţională este abordată pe larg în Partea a treia a lucrării.

Ceea ce am învăţat din experienţa mea îndelungată în domeniul informaţiilor militare este faptul că actul de conducere este în primul rând despre oameni iar liderii care ignoră acest lucru nu-şi pot exercita actul de conducere în mod profesionist, dăunează grav climatului şi viitorului instituţiei şi sunt repede îndepărtaţi din memoria colectivă. Pentru a rămâne în memoria colectivă a unui serviciu de informaţii, liderul trebuie să se considere doar unul dintre membrii instituţiei, care are şansa enormă de a o conduce, de a o transforma şi de a-i creşte prestigiul. Liderul informaţiilor militare strategice trebuie să aibă permanent în vedere faptul că identitatea colectivului pe care îl conduce este deseori percepută în afara instituţiei ca fiind sinonimă cu identitatea sa. Prin urmare, acesta trebuie să facă tot posibilul ca atitudinea şi comportamentul său să nu aducă atingere imaginii instituţiei pe care o conduce, ci să contribuie la creşterea ei calitativă.

Partea a treia - Rolul inteligenţei emoţionale în performanţa liderului informaţiilor militare strategice

Sigur, din perspectiva autorului, inteligenţa emoţională este cea mai importantă calitate necesară liderului valoros al informaţiilor militare strategice. Cunoscând şi aplicând în practică componentele inteligenţei emoţionale, liderul informaţiilor militare strategice îşi poate îmbunătăţi abilităţile de conducere şi poate obţine maximum de performanţă de la el însuşi şi de la subordonaţi. Informaţiile militare reprezintă un domeniu în care eroarea strategică trebuie evitată cu orice preţ, fapt pentru care valoarea umană şi experienţa practică a liderului strategic devin factori determinanţi ai succesului. În opinia autorului, acest lucru nu este posibil fără cunoaşterea şi aplicarea inteligenţei emoţionale în actul de conducere al informaţiilor militare strategice.

În mod tradiţional, pentru domeniul informaţiilor militare, conducerea este văzută ca un proces de influenţare a subordonaţilor prin transmiterea către aceştia a scopului, direcţiei de acţiune şi motivaţiei pentru îndeplinirea misiunii şi creşterea eficienţei organizaţiei. Din această definiţie generală a conducerii lipseşte abordarea cuprinzătoare a laturii emoţionale, a conducerii în sensul cunoaşterii de către lideri a propriilor emoţii şi a modului în care acestea influenţează activitatea cotidiană a subordonaţilor. Având în vedere faptul că liderul informaţiilor militare strategice trebuie să inspire, motiveze şi influenţeze subordonaţii, serviciile de informaţii moderne recunosc de mult timp faptul că succesul depinde în mare măsură de oameni. Din acest motiv, conducerea strategică a informaţiilor militare trebuie să pună accent pe relaţia lider-subordonat, pe lucrul în echipă, pe spiritul de corp şi pe climatul instituţional. Practic, aceasta înseamnă aplicarea inteligenţei emoţionale în actul de conducere a informaţiilor militare strategice.

Fiind atât de importante pentru performanţa liderilor eşaloanelor operative şi strategice din domeniul informaţiilor militare, componentele inteligenţei emoţionale (conştiinţa de sine, stăpânirea de sine, conştiinţa socială şi gestionarea relaţiilor) sunt analizate pe larg în această parte a lucrării. Aplicarea echilibrată şi adaptată a acestora în actul de conducere constituie un proces complex deoarece, prin specificul lor, ofiţerii de informaţii excelează în unele dintre aceste domenii (conştiinţa şi stăpânirea de sine) şi se confruntă deseori cu dificultăţi în alte domenii (conştiinţa socială şi gestionarea relaţiilor). Tocmai de aceea, autorul recomandă să se acorde mai multă atenţie inteligenţei emoţionale încă din fazele iniţiale ale pregătirii ofiţerilor de informaţii deoarece este în mod cert un instrument important în obţinerea performanţei conducerii în domeniul informaţiilor militare. Aceasta presupune introducerea conceptului de inteligenţă emoţională în programa de pregătire a tuturor ofiţerilor de informaţii şi stimularea aprofundării lui de către toţi conducătorii, indiferent de eşalonul la care acţionează.
- Va urma -
---------------------------------------------------
[1]Vechiul Testament, Numerii 13, Biblia sau Sfânta Scriptură, Bucureşti, Societatea biblică internaţională din România, 1992.
[2]Sun Tzu, "Arta războiului", Editura "Antet Press", Bucureşti, f.n. p.91-96.

footer