Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Miercuri, 10 Mai 2017 15:35

Geneza problemei basarabene - 1812La 27 martie curent, în Aula Magna a Academiei Române, a avut loc manifestarea omagial? „Ziua Basarabiei: 99 de ani de la unirea cu ?ara" (27 martie 1918 - 27 martie 2017), onorat? de prezen?a ES Mihai Gribincea, ambasadorul Republicii Moldova la Bucure?ti, prof. Valer Dorneanu, Pre?edintele Cur?ii Constitu?ionale a României, Oleg B?lan, rectorul Academiei de ?tiin?e Administrative din Republica Moldova, Membrul corespondent al Academiei de ?tiin?e a Moldovei (A.?.M.) Ion Guceac, Vicepre?edinte al A.?.M., de alte oficialit??i. Cu acel prilej, Vicepre?edintele Academiei Române, Academicianul Victor Spinei a prezentat înaltului for ?tiin?ific Colec?ia „Basarabica", ce apare în îngrijirea Editurii Academiei ?i Editurii Istros[1]. Pledând în favoarea necesit??ii ?i utilit??ii unui atare proiect de anvergur?, Acad. Victor Spinei afirm?, ?i pe bun? dreptate, c? dincolo de fruntariile actuale ale României ?i în special în Republica Moldova, locuiesc entit??i române?ti care produc valori culturale ?i ?tiin?ifice notabile, adesea ignorate sau nu îndeajuns de bine cunoscute în România, motiv pentru care s-a considerat oportun s? se ini?ieze publicarea contribu?iilor celor mai reprezentativi savan?i de la Est de Prut în volume consistente, destinate atât lumii savante, cât ?i publicului larg interesat de domeniile umanistice.

Într-un mod cât se poate de logic ?i de firesc, volumul cu care a debutat colec?ia „Basarabica" este „Geneza problemei basarabene - 1812" de dr. Vlad Mischevca, cercet?tor ?tiin?ific coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de ?tiin?e a Moldovei[2], ?i prezentat de Prof. dr. Ionel Cândea, Membru corespondent al Academiei Române. Autor al mai multor monografii ?i studii publicate la Chi?in?u, Ia?i, Atena ?i Salonic, dr. Vlad Mischevca este membru al mai multor societ??i ?tiin?ifice interna?ionale, având ca principale domenii de competen?? perioada de trecere de la medieval la modern - istoria rela?iilor interna?ionale din Sud-Estul Europei (secolul al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea), genealogia domnilor fanario?i, faleristica ?i vexilologia heraldic? na?ional?, raporturile istorice româno-elene (în special cu Sfântul Munte Athos). Este unul dintre primii istorici de la Chi?in?u care a abordat, înc? din mijlocul anilor '80 ai secolului trecut, istoria diplomatic? a semn?rii tratatului de pace de la Bucure?ti din 1812 ?i problema anex?rii Basarabiei la Imperiul Rus, reu?ind s? analizeze acest subiect prin prisma celor mai recente realiz?ri ale istoriografiei române?ti ?i celei europene ?i a utiliz?rii vastelor izvoare documentare din mai multe ??ri. La tema privind geneza problemei basarabene a publicat, de-a lungul timpului, numeroase studii ?i materiale, precum ?i câteva monografii, în care urm?re?te impactul factorilor interna?ionali, inclusiv al celui fanariot, asupra evolu?iei tratativelor de pace ruso-turce, în urma c?rora a avut loc anexarea Moldovei dintre Prut, Dun?re ?i Nistru la Imperiul Rus.

Cu toate c? problema genezei Problemei Basarabene a preocupat, de-a lungul timpului, aten?ia mai multor cercet?tori, atât din cadrul spa?iului românesc, cât ?i din diferite ??ri europene ?i extra-europene, suscitând numeroase discu?ii ?i dezbateri contradictorii, subiectul este departe de a fi epuizat, astfel încât problema raporturilor politice moldo-ruse a fost ?i va r?mâne, cu certitudine, un subiect inepuizabil pentru istorici, gra?ie complexit??ii ?i dramatismului s?u. Pe de alt? parte, dincolo de numeroasele contribu?ii documentare ?i istoriografice, cert este c?, din toate r?zboaiele ruso-turce declan?ate pe teritoriul Moldovei, cel din anii 1806-1812, precum ?i raporturile politice premerg?toare acelei perioade încordate, r?mân în continuare insuficient studiate, fiind omise sau subestimate evenimentele interna?ionale legate de chestiunea Principatelor în cadrul Problemei Orientale.

Pornind de la necesitatea studierii impactului raporturilor interna?ionale de la începutul secolului al XIX-lea asupra Principatului Moldovei, ceea ce ar contribui la cunoa?terea esen?ei spinoasei Probleme Orientale, dar, mai ales, a genezei Problemei Basarabene, noul studiu al istoricului Vlad Mischevca, elaborat în baza lucr?rilor publicate, a investiga?iilor de mai mul?i ani ?i a noilor cercet?ri, a urm?rit s? elucideze una dintre cele mai dramatice ?i actuale probleme de istorie a românilor: Actul din 1812, când o parte a Moldovei, numit? ulterior Basarabia, a fost anexat? de c?tre Rusia. Întemeiat pe un solid suport documentar al materialelor de arhiv? din Federa?ia Rus?, România, Fran?a, Turcia, precum ?i al vastelor culegeri de documente diplomatice ale epocii, valorificând istoriografia accesibil? din mai multe ??ri, autorul urm?re?te consecutiv expansiunea Imperiului Rus în secolul al XVIII-lea spre Sud-Estul Europei, principalele etape ale extinderii imperiului ?arist de la sfâr?itul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea în direc?ia ??rmului de nord al M?rii Negre, precum ?i consecin?ele acelei extinderi asupra Principatului Moldovei.

În cadrul celor trei compartimente în care ?i-a structurat monografia (Moldova sub impactul Problemei Orientale; Lupta diplomatic? pentru Principatele Române în timpul r?zboiului ruso-turc din 1806-1812; Geneza Problemei Basarabene), autorul elucideaz? impactul Problemei Orientale în aceast? zon?, politica marilor puteri fa?? de Principatele Române, unele aspecte politico-demografice din istoria Transnistriei ?i importan?a geografic? a spa?iului populat de români, impactul disputelor politico-militare asupra Principatelor Române, etapele principale ale duelului diplomatic dintre Imperiul rus ?i Imperiul otoman în timpul r?zboiului ruso-turc din 1806-1812, ce s-a încheiat cu semnarea la 16 (28) mai 1812 a P?cii de la Bucure?ti. Un loc aparte este acordat examin?rii rolului diplomatic al familiilor fanario?ilor Ipsilanti ?i Moruzi. În cadrul noului s?u volum, dr. Vlad Mischevca confirm? ceea ce a nuan?at ?i acad. Ioan-Aurel Pop, când a remarcat c?: „Fanario?ii au fost ?i r?i, ?i buni, ca to?i oamenii, dar unii dintre ei ne-au legat sau relegat - paradoxal - cu Europa vestic?, cu lumea civilizat?, cu iluminismul ?i cu despotismul luminat. Ace?ti dragomani-domni erau oameni cul?i, versa?i cu literele ?i cu artele, cititori de c?r?i bune, aduc?tori de idei noi, novatoare. Pe unele le-au putut chiar aplica, de?i gândul lor nu era la prop??irea românilor, cât a grecilor"[3].

Extrem de interesante ?i de instructive sunt paginile în care dr. Vlad Mischevca ilustreaz? drama anului 1812 cu aprecieri din opera marelui poet, istoric ?i vizionar Mihai Eminescu sau din gândirea ilustrului diplomat Nicolae Titulescu. A?a cum pe bun? dreptate afirm? autorul volumului, Eminescu a demonstrat, ca nimeni altul din genera?ia sa, adev?ratul românism ?i compasiunea fa?? de drama Moldovei, publicând un ?ir de studii ?i articole istorice „despre Basarabia", r?mânând pân? în prezent „marele poet al mitului ca istorie ?i istoriei ca mit, dar ?i ca istorie real?, cu roata ei strivitoare ?i regeneratoare (prin p?strarea fiin?ei na?ionale)" (Acad. Mihai Cimpoi)[4]. Polemist redutabil, Mihai Eminescu a demonstrat cu ra?ionamente istorice c? „Basarabia e din zestrea ?i teritoriul str?vechi al Moldovei, deci fiecare moldovean simte mult mai adânc acea pierdere...". „Trebuie s? fim un strat de cultur? la gurile Dun?rii, - îndemna Eminescu. Niciodat? nu am fost element st?pânitor; niciodat? nu s-a manifestat în noi chiar nici tendin?a de a supune pe al?ii, ci totdeauna românul s-a mul?umit a fi ad?postit ?i a se dezvolta pe p?mântul s?u"[5].

Nicolae Titulescu, la rândul s?u, manifestând o în?elegere perfect? a situa?iei ?i importan?ei Basarabiei în cadrul rela?iilor ruso-române, pe de o parte, precum ?i a rela?iilor României cu marile puteri, pe de alt? parte, a definit, în anii interbelici, semnifica?ia Actului din 1812 din punctul de vedere al dreptului interna?ional. „Turcia, - sublinia marele diplomat român, - a cedat Basarabia Rusiei. Prin aceast? concesie, Turcia a violat pur ?i simplu contractul s?u de vasalitate; ?i Rusia a devenit complicele viol?rii unui contract de drept interna?ional. Ori, complicitatea la violarea unui contract de drept interna?ional nu poate crea dreptul... Odat? ce Basarabia a revenit în posesia noastr? [...] a cere recunoa?terea rus? a acestei anexiuni înseamn? a renun?a la 2000 de ani de posesiune, înseamn? ratificarea noastr? a viol?rii contractului interna?ional comis de Turcia în 1812, înseamn? recunoa?terea complicit??ii ruso-turce ca surs? de drept"[6].

Cu referire la politica imperial? a ?arismului promovat? în teritoriul dintre Prut ?i Nistru, cunoscut de acum încolo drept Basarabia, desprins în mod arbitrar ?i violent din trupul Moldovei pentru a se afla, timp de 106 ani, în obl?duirea ?i sub domina?ia celor cinci împ?ra?i ru?i (Alexandru I, Nicolai I, Alexandru al II-lea, Alexandru al III-lea ?i Nicolai al II-lea), autorul împ?rt??e?te punctul de vedere al acelor istorici, care o împarte, conven?ional, în trei perioade ce corespund, în general, etapelor de includere a regiunii în sistemul economic, administrativ ?i politic al Imperiului rus: prima cuprinde anii 1812-1828/1830, cea de a doua - anii 1831-1868/1873 ?i cea de a treia - anii '60-'70 ai secolului al XIX-lea - 1917[7].

Cât prive?te efectele de durat? ale anex?rii teritoriului dintre Prut ?i Nistru, acestea s-au întins pân? în februarie 1917, Basarabia devenind pe parcurs o unitate ordinar? administrativ? rus?, - gubernia Basarabia, - popula?ia acesteia având de suportat consecin?ele unui regim autocratic ?arist, al c?rei impact s-a resim?it asupra vie?ii politice, economice, sociale, spirituale etc. A?a cum conchide autorul, românii basarabeni au fost exclu?i din procesul Unirii Principatelor de la 1859, cu excep?ia celor trei jude?e de la nord de Dun?re – Cahul, Bolgrad ?i Ismail, - care au fost retrocedate, conform P?cii de la Paris din 1856, „Principatului Moldova, sub suzeranitatea Sublimei Por?i" (art. XXI) ?i apoi reanexate Rusiei, conform P?cii de la Berlin (13 iulie 1878). Ca urmare a acestui fapt, basarabenii au fost dezr?d?cina?i cultural-lingvistic ?i decupla?i de la procesele de modernizare ale na?iunii române ?i de integrare vest-european?, conservându-?i aspectul preponderent rural al societ??ii, resim?it pân? în zilele noastre[8].

În mod paradoxal, în pofida politicii imperiale de tip colonial, constant, în teritoriul dintre Prut ?i Nistru, a r?mas, mai ales în mediul rural, caracterul românesc al Basarabiei. În sus?inerea acestui adev?r, dr. Vlad Mischevca invoc? opinia pictorului francez Lucien Lantier (n?scut la Odesa, în 1879), care consemna f?r? echivoc c?: „Basarabeanul este, în mod clar, un latin. Tipul s?u, moravurile, aspira?iile, costumul, locuin?ele, tiparele de cultur?, felul de alimentare, de trai, credin?ele sale ?i chiar supersti?iile, s?rb?torile sale atât de pline de veselie care provine de la vinul de pe colinele învecinate - toate acestea demonstreaz? înrudirea sa cu ??ranul din România Mare"[9].

Urm?rind perpetuarea peste decenii a problemei basarabene, autorul studiului ajunge inclusiv la importantul dar mai pu?in cunoscutul Tratat de pace ruso-turc, semnat la Moscova în 1921. Depistat într-o culegere de documente mai pu?in accesibil? a Departamentului administrativ al Comisarilor Poporului din U.R.S.S., publicat? în 1944 „pentru uz de serviciu", Tratatul ruso-turc de „prietenie ?i fr??ie" din 16 martie 1921 între succesorii imperiilor ?arist ?i Otoman - Republica Sovietic? Federativ? Socialist? Rus? ?i Marea Adunare Na?ional? a Turciei - includea 16 articole ?i 4 anexe, stipulând p?r?ilor semnatare s? nu recunoasc? nici un tratat de pace sau alte acte interna?ionale, în care ar fi fost impuse cu for?a s? adere una dintre p?r?i. Articolul VI al Tratatului stipula în mod expres c? „Ambele p?r?i contractante recunosc c? toate tratatele încheiate pân? în prezent între cele dou? ??ri nu corespund intereselor reciproce. Prin urmare, sunt de acord s? recunoasc? aceste tratate drept reziliate ?i neavenite" [10].

În atare mod, conchide dr. Vlad Mischevca, la mai bine de un secol de la semnare, Rusia (devenit? deja sovietic?) a recunoscut în mod oficial, chiar dac? ?i indirect, nulitatea consecin?elor Tratatului de Pace de la Bucure?ti din 16 (28) mai 1812, de?i, cu trei ani mai devreme, popula?ia Basarabiei ?i-a decis de sine st?t?tor destinul prin Actul Unirii din 27 martie 1918, rezolvând, astfel, în mod echitabil, Problema basarabean?. Apreciat? la modul general, lucrarea dr. Vlad Mischevca se înscrie în cadrul general al istoriografiei noi de la Chi?in?u, ce s-a cristalizat începând mai ales cu ultimul deceniu al secolului al XX-lea ca parte integrant? a istoriografiei române ?i europene, constituind o contribu?ie esen?ial? la studierea ?i cunoa?terea obiectiv? a trecutului românilor sub aspect politico-diplomatic.

----------------------------------------
[1] http://www.acad.ro/com2017/pag_com17_0324.htm
[2] Vlad Mischevca, Geneza problemei basarabene – 1812. Prefa?? de Demir Dragnev. Volum îngrijit de Ionel Cândea, Viorel Coman, Editura Academiei Române, Muzeul Br?ilei „Carol I", Editura Istros, Bucure?ti-Br?ila, 2016, 368p.
[3] Ibidem, p. 11.
[4] Ibidem, p. 272-273.
[5] Ibidem, p. 273.
[6] Ibidem, p. 269.
[7] Ibidem.
[8] Ibidem, p. 278.
[9] Ibidem, p. 283.
[10] Ibidem, p. 294.

footer