Revista Art-emis
Dr. Constantin Ioniţescu şi prof. George Voica - Confruntarea şi trezirea izvoarelor istorice PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 07 Mai 2017 21:36

Venim din valtoarea istorieiTot mai multe opere literare îşi trag seva din istorie, unele devenind capodopere ale literaturii, pentru că Istoria rămîne un nesecat izvor de inspiraţie pentru scriitori. Este şi cazul medicului oftalmolog Constantin Ioniţescu şi al scriitorului George Voica, doi diplomaţi ai semnificaţiilor spirituale, care merită încadrarea în familia creatorilor, ce alimentează registrul valoric al literaturii. Îmbrăţişînd tradiţia cărturărească, în sens literar, istoric, creştinesc şi patriotic, autorii în discuţie dialoghează prin intermediul paginii tipărite cu istoria spiritualităţii româneşti şi universale, incită la analiză, provoacă un examen de conştiinţă, reuşind, prin volumul „Venim din vâltoarea istoriei", o ediţie „pentru minte, inimă şi literatură", cum spunea George Bariţiu, o respectabilă carte de vizită, cu accent pe trierea, confruntarea şi trezirea izvoarelor istorice.

Episoade ale întemeierii noastre ca naţiune, definitorii pentru structura volumului, iau naştere la interferenţa dintre istorie şi legendă, susţinute de dovezi arheologice şi istorice, de semne şi semnificaţii, ce modelează evenimentele în conformitate cu o viziune mitică subiacentă. Vorbim despre un volum îndelung şi serios elaborat, care mizează pe aureolarea cognoscibilă a începuturilor, un volum centrat nu, neapărat, pe cercetarea arheologică sau arhivistică, ci pe trezirea interesului pentru Istorie, în general şi, în special, pentru „Istoria Românilor", disciplină aproape exclusă din manualele şcolare preuniversitare. Cartea interesează un triplu nivel de percepere: istoric, religios şi epistemic, şi se doreşte a fi o frescă din fiinţa naţională, pictată pe o demnitate specială, o oază de adevăr în pustiul falsificării Istoriei, o evocare a străvechimii, cu personalităţile ilustrative.

Autorii nu merg pe ideea că există o istorie pur şi simplu, ei cer o istorie scutită de ambiguitate, o istorie cu profil interior bine conturat şi cu o semnificaţie profund divină, o istorie învestită de un centru gravitaţional credibil. „Venim din vâltoarea istoriei" nu este un manual pentru începători, ci, mai degrabă, un mic tratat de istorie şi religie pentru treptele superioare ale studiilor de caz şi, poate, chiar un necesar termen de referinţă; o filosofie epico-lirică a istoriei, alimentată de împăraţii şi titanii universalismului, susţinută de Biblie, o evaluare bazată pe izvoare scrise, studii personale şi puncte de vedere mai puţin cunoscute; un mic tratat de istorie a poporului român, de la sămînţă, rădăcină, tulpină, petalele, stamine, la moşii, strămoşii noştri geto-daci, Zamolxes, răsăritul şi amiaza credinţei ortodoxe, pînă la limba noastră cea română, cu dascălii de ieri şi de azi („...căci graiul nostru s-a ţinut, prin vremi, după noi, aşa cum zorile se ţineau după mioare, în turmă!... Cât între Dunăre, şi Mare, Carpaţi, lângă izvoare şi vetre-om rămâne, de-a pururi, sub ceruri, mereu rezemaţi vom fi de graiul limbii române!...").

Aderînd prin epic la filosofia istoriei, chiar lărgind această breşă, înaintînd expansiv în protoistorie, fără, însă, a ascunde genul liric, autorii se elansează într-o misiune temerară. Fraze îngrijite prind un nou suflu, determinat de forţa temelor şi de personagiile străvechimii, care impun legile registrului. Vorbim despre un tratat cutezător pentru activitatea de cercetare, care poate echivala cu un pas uriaş în educarea tinerei generaţii, căreia i-au fost sustrase elementele de bază ale istoriei poporului român. După întîlnirea cu cele două cărţi vindecătoare din farmaciile divine, prestigioşii autori oferă, căutătorilor de comori naţionale, o inedită posibilitate de contact cu ceea ce s-ar denumi nevoia de cultură istorică şi de comunicare cu adevărul, ca principalele axe motivice. Trama volumului ţese o constelaţie de argumente, de-o considerabilă rezistenţă interioară, care ţin de matricea existenţială, fixată în mediul de totală absorbţie a vremurilor, ca simbol al naşterii istoriei poporului român şi a legilor ce l-au guvernat încă din negura vremilor.

Armătura volumului se vădeşte nu doar în sensuri, ci şi jocul intrinsec de perspective şi procedee: coexistă, în deplină armonie, evocarea, reflecţia, argumentarea, citarea, interogaţia, naraţiunea, introspecţia psihologică şi filosofică, nedumerirea şi dorinţa de a absorbi inepuizabilul spectacol în sfera rigorii, persuadării în chip suveran, conştientizării, estimării, simţirii şi cugetării, oferindu-ne, din aceste unghiuri, prilejul unor bogate reflecţii. „Poem despre dascălii de ieri și de azi"; „Cu lacrimi de sânge am scris româneşte"; „Dumnezeu a fost ţăran"; „Împăratul Traian - otrăvit de un „brutar traco-get"; „Împăratul Constantin cel Mare şi neamul său traco-get"; „Negru-vodă ─ ,,un pseudonim al lui Basarab I"; „Posada de pe Valea Oltului"; „Limba vlahilor - baza limbii române"; „Vânzarea lui Brâncoveanu"; „Dacii în viziunea lui Plinus cel Tânăr", acestea sînt coloanele pe care se sprijină viu şi categoric o carte de excepţie, o contribuţie de seamă la Istoria Naţională. Dr. Constantin Ioniţescu şi scriitorul George Voica adaugă, negreşit, istoriografiei româneşti credibile file din vrednicia lor cărturărească şi spirituală.

Cartea nu poate fi comentată în sensul unei analize literare şi stilistice, ea este o cărămidă ziditoare la temelia istoriei noastre şi a creştinismului românesc. „Venim din vâltoarea istoriei" - un sipet cu valori nemaivăzute, panotat cu imagini şi documente rare, va face iute picioare înalte şi va străbate cu paşi repezi piaţa de afirmare. Citind cartea, m-am dus cu gîndul la iluminatorii de manuscrise, la sculptorii de potire, căci, fără doar şi poate, de la titlu la punctul final, pare o metaforă izvorîtă din intimitatea străvechimii, surprinsă în ipostaze mai puţin învăţate în şcoli! Pentru autori, proiectarea în conştiinţa prezentului a unei atare contribuţii ştiinţifice, constituie un gest necesar şi benefic, în direcţia evaluării şi reconfirmării fenomenului istoric românesc.

„Venim din vâltoarea istoriei" este o carte-argument, alcătuită în baza unor izvoare scrise, studii, mărturii, reflecţii, cercetări, citate, documente vechi, încrustări în piatră, lemn şi manuscris, o carte-document ce respiră între identitatea istorică, eterogenitatea creaţiei literare şi inteligenţa autorilor, care au îmbrăţişat izvoarele cunoaşterii universale şi reconcilierea preemineţei în scara de valori a românismului. Parcă un Tacit i-ar fi învăţat valoarea scrisului şi marele secret al literaturii de calitate! Cu atît mai mult, cu cît respectabilii autori cunosc ce semn poartă existenţa noastră în istoria lumii, cunosc şi apără rezonanţa care o integrează în timpul pe care îl trăim.

Adăugăm un credit special volumului, reclamat de algebra statornicei prietenii literare dintre autori, care le conferă rolul public de suport al unor convingeri culturale greu de contestat. Încercaţi o abatere în spaţiul volumului şi veţi fi contaminaţi de măiestria prin care autorii continuă drumul spiritualităţii româneşti, fără de care am fi lipsiţi de un important segment al identităţii noastre ca popor. „Venim din vâltoarea istoriei" - o ceremonie de spirit pentru contemporaneitate, ilustrează maniera expresivă a celor doi autori, în ipostaza de autorităţi spirituale ale locului, prin intermediul cărora, fiinţa naţională a prezentului primeşte informaţii vitale despre trecutul istoric.

Ceea ce va determina interesul sporit faţă cartea în discuţie are, esenţial, legătură cu criteriul valoric al izvoarelor din care se hrăneşte, cu mijlocirea spre cunoaşterea şi comunicarea de tip înalt. Cei care trăiesc din lectură şi în lectură nu pot separa volumul în discuţie de cărţile bune şi utile ale prezentului. Dr. Constantin Ioniţescu şi scriitorul George Voica deschid cu nişte chei de aur lacătele Istoriei, care trebuie să existe şi să triumfe ca Istorie, imposibil de ignorat. Pentru autori, restituirea şi evocarea unor părţi din istoria naţională ţin exclusiv de o datorie de conştiinţă, iar cultura istoriei, în sine, le este un aliat generos.

footer