Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Duminică, 23 Aprilie 2017 19:40

De la SSI la SIE„Îmi place aceast? munc? ?i o simpatizez", scria în cererea s? de angajare în Securitate, în 1957, un viitor bizar ?i repede trec?tor ?ef al spionajului românesc. Nu ?tia nicio limba str?in?, dar era numit ?eful agenturii externe, iar când „a fost f?cut mare", s-a speriat de moarte ?i ?i-a dat demisia (dup? care, peste câ?iva ani a fost rechemat ?i f?cut ?ef ?i mai mare). ?i totu?i, spionajul românesc nu s-a redus la asemnea secven?e grote?ti, de?i nici ele nu au lipsit. Dovezi generoas? ne d? temeinicul ?i rigurosul istoric Florian Banu, care atac? temerar, într-o carte voluminoas?, (?i care, afl?m, a fost mult mai mare înainte de tip?rire), subiectul pe cât de ginga? ?i de incitant, pe atât de greu de ?tiut ?i povestit, al spionajului la români. De ce temerar, ginga?, dificil? Pentru c?:
1. Sinteze istorice pe tema în chestiune nu s-au prea scris;
2. Documenta?ia trebuincioas? nu prea e, for?amente, la îndemân? (mult? informa?ie a fost distrus? ori e înc? ascuns?);
3. Perioada tratat? - cea a regimului comunist - a fost, prin însu?i A.D.N.-ul lui, ?i foarte secretoas?, ?i foarte disimulat? (inclusiv în documente oficiale dintre cele mai importante);
4. Fiind vorba de lucruri foarte apropiate de vremea de azi (cu protagoni?ti care tr?iesc, poate ?i cu ac?iuni care înc? „lucreaz?"), secretul absolut e de la sine în?eles.

„Lucr?torul de Securitate", pe care Nicolae Ceau?escu îl vedea „un activist de partid într-un domeniu special", nu era evident asemenea spionului-vedet? din c?r?ile ?i filmele poli?iste (nici colegii lui occidentali nu sunt chiar a?a), adic? mahmur diminea?? dup? o b?ut? ?i o b?taie pe cinste, cu ni?te ispr?vi de-a lungul zilei - ceva documente sustrase contacte, urm?riri etc., iar sear?, cin? intim? într-un local discret cu iubita ori secretara bossului unei mari companii. În cele patru decenii de existen?a, spionajul comunist românesc a fost încercat, uneori în mod acut, de o dilema de-a dreptul hamletian?, formulat? tran?ant în termenii revolu?iei culturale chineze: „exper?i sau ro?ii"? Oricum, garnitur? de aur de intelligence din interbelic cam disp?ruse (în frunte cu ?eful ei, legendarul Moruzov) în perioada agitat? care a urmat: manevrele ascunse ale lui Carol al ÎI-lea, rebeliunea legionar?, poli?ele pl?tite de Antonescu ?i, apoi, marile epur?ri de dup? 23 august 1944, 6 martie 1945, 30 decembrie 1947. Iar la un alt personaj mitic al Serviciilor externe ale vremii, Eugen Cristescu, puterea comunist? a apelat prea pu?in.

În structurile de spionaj abia n?scânde au fost b?ga?i în grab?, mult? vreme, tineri „cu origine s?n?toas?", majoritatea fii de ??rani s?raci de prin Oltenia sau Moldova, îmbr?ca?i în grab? în haina militar? ?i ?coli?i cât s-o putea. Apoi, împr??tia?i, pe func?ii, pe „spa?ii", pe misiuni. Textele temu?ilor ?efi ai Securit??ii externe abund? în agramatisme ?i construc?ii de tot hazul, demne de Urmuz sau Ionesco, dar care tr?deaz?, nu o dat?, ?i oportunismul, „fug? de r?spundere" - cum se zicea, indecizia calculat? în luarea unei decizii. Generalul Pintilie: „Tov Gu?an ?i tov Popescu D-tru va chema la direc?ie pe tov Duicaru (sic) ?i ve?i prelucra cu el [...]. Pe viitor dac? vom merge pe drumul gre?it, nerespectând hot?rârile direc?iunii, va fi scos din munc?". Generalul Al. Dr?ghici: „Exist? pozi?ia aceast? de a merge în coad? elementelor înapoiate".

Alt? piatr? de moar? „în calea bunei desf??ur?ri a ac?iunilor" erau rela?iile mereu nesigure ?i riscante între partid ?i Securitate, doi centri de putere care se temeau unul de altul ?i se suspectau reciproc încercând, fiecare, s? ?i-l subordoneze pe cel?lalt (în general, confruntarea o câ?tig? mereu partidul). În ultimii ani ai regimului, rela?iile lui Nicolae Ceau?escu cu Securitatea se deterioraser? serios, iar secretarul general nu mai avea încredere în institu?ie. „Ne arunc? informa?iile în ochi", î?i amintea generalul Ple?i??. ?i care mai povestea cum comandantul suprem se r?stea jignitor: „Pleca?i de-aici cu agentura voastr? nenorocit? ?i penetrat? de legionari".

Cartea istoricului Florian Banu este scris? într-o viziune ?i pe un ton de remarcabil? obiectivitate, spre deosebire de noianul de pamflete virulent anticomuniste, dar inconsistente ?tiin?ific care au inundat istoriografia momentului, dar ?i documente oficiale, purtând chiar binecuvântare preziden?ial?. Nu este, de aceea, exagerat s? vedem în aceast? carte un model de cum trebuie abordat? de c?tre istorici - ?i nu numai - trecutul imediat, înc? atât de fierbinte.

footer