Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Joi, 16 Martie 2017 19:57

Petre Baciu-R?stigniri ascunse„Eroul neamului românesc este f?r? îndoial? cel care tr?ie?te sau/ ?i moare întru neamul românesc, adic? pentru Hristos". (Mugur Vasiliu)

Fiii cre?tini ortodoc?i, ca Fii ai Luminii deci, au fost încarcera?i în bezna calvarului ab?tut asupra Neamului nostru prea ales ?i nemuritor ?i arunca?i în malaxorul mla?tinei dezn?dejdii, de c?tre jivinele întunericului ateist, care au supt ur? la sânul proletariatului interna?ionalist. Lupta eroilor dacoromâni na?ionali?ti-cre?tini fiind ost??easc? ?i dreapt?, luptând sub Flamura str?mo?easc? a Cerului: în Crez, în Cruce ?i în Stindard, dup? zeci de c?deri au urmat sute de în?l??ri, dup? sute de potigniri au urmat mii de salturi, dup? mii de frângeri au urmat sute de mii de biruin?e. Lucrarea Eroului ?i M?rturisitorului b?c?oan Petru Baciu, recunosc de sufletul meu ca fiind ,, B?di?a al meu,, ?i pe care îl pre?uiesc de aproape un deceniu, în via?? fiind la cei 95 de ani temerari, se întinde pe dou? volume doldora de sufletul s?u înmiresmat cu str?luciri de azur, astfel: volumul I însumeaz? 523 de pagini: deschis de autor cu un Cuvânt înainte, urmat de 334 pagini de m?rturii ?i de 189 pagini de articole, iar volumul al doilea îmbr??i?eaz? 317 pagini revelatoare în m?rturii. Lupt?torul anticomunist Petru Baciu împr??tie paza mutil?rilor trecute, pr?v?lind piatra de pe mormântul Suferin?ei, eliberând prin m?rturisire sufletele albe în care lic?re surâsul lui Dumnezeu.

Cuvânt înainte

Trecând paharul atâtor dureri, c?deri ?i în?l??ri, înfrângeri ?i biruin?e, r?mânem lega?i de eternitatea crezului nostru, al?turi de mor?ii sfin?i ai neamului românesc. Lupta noastr? ost??easc? a fost dreapt?! Ideile pentru care am luptat ?i pentru care am murit sunt de esen?? divin?. Mâine, când ele se vor împlini, când va str?luci ?ara cea nou?, se va auzi din adâncimi refrenul cântecelor noastre de lupt?, de biruin??, de moarte... Prigonitorii no?tri nu vor putea ascunde la infinit sângele nostru v?rsat între zidurile temni?elor, sângele care a înro?it caldarâmurile pe tot cuprinsul ??rii, sângele v?rsat în rezisten?a din mun?i ?i pe atâtea alte fronturi... T?ria faptelor lor a fost Iisus Hristos!

Lupt?torii români din Armata Demnit??ii Cre?tin-Na?ionalist-Ortodoxe n-au putut fi decima?i în lag?re, în temni?e, în penitenciare, la Canal, în Balta Mare a Br?ilei, în colonii, în deport?ri, în domiciliile obligatorii, în supravegherea permanent? pân? în 1989 ?i dup?, c?ci au p?timit în prea multa Suferin??, dar prin d?ruirea de sine au biruit cu sfânta lor Jertf?, c?ci:
Au intrat in?i cinsti?i cu capul plecat în p?mânt ?i au ie?it Oameni cu fruntea de soare.
Au intrat programa?i, denigra?i, def?ima?i, recru?i, osta?i, ofi?eri ?i au ie?it bravi Eroi.
Au plecat prin Rezisten?a armat? din mun?i ?i au biruit prin Rezisten?a cre?tin? din temni??.
Au intrat p?lmui?i, biciui?i, scuipa?i, alunga?i, huidui?i ?i au ie?it ca ni?te Luceferi.
Au intrat simpli, cucernici, spirituali, cura?i suflete?te ?i au ie?it adev?rate Genii.
Au intrat suspinând, l?crimând ?i au ie?it rev?rsând miresmele de Aur ale Poeziei cre?tine.
Au intrat batjocori?i, strivi?i, nedumeri?i, sfârteca?i ?i au ie?it mari Filosofi cre?tini.
Au intrat fire?ti, naturali, dâre de ??rân?, de glie str?bun? ?i au ie?it ilustri Arti?ti.
Au intrat elite, personalit??i, oameni de cultur? ?i au ie?it faimo?i Dasc?li ?i Pedagogi.
Au intrat timora?i, marginaliza?i, îngenunchia?i ?i au ie?it mari Cucernici ?i M?rturisitori.
Au intrat dârzi, cutez?tori, neînfrica?i, lupt?tori, temerari, jertfitori ?i au ie?it Martiri.
Au intrat în anchete, în calomnii, în torturi, în lan?uri, în c?tu?e ?i au ie?it cu aripi de Îngeri.
Au intrat denun?a?i, prigoni?i, persecuta?i, h?itui?i, înfiera?i, înfiora?i ?i au ie?it Sfin?i.
Au plecat din Codrul Verde de-Acas? ?i au urcat în Raiul Verde al Neamului dac.

Închid ochii ?i v?d

Regele Carolupeasca, Imoralul-cartofor, str?in de ?ar?, Neam ?i Credin?? a devenit ?i cel mai mare monarh-criminal din istorie care, a declan?at genocidul de stat sfârtecând ?ara, profanând Neamul, blasfemiind Credin?a, ucigându-i fiii cei mai frumo?i ?i mai credincio?i. Camarila obedient? concerteaz? prohodul macabru, dând partitura cu numele celor ce aveau s? devin? victime, îmbiind cu satisfac?ie demonic? la ucidere, la masacru, la genocid. Jandarmii s-au conformat ordinelor de execu?ie: omorând, sacrificând, sfârtecând! Aurele trandafirii ale martirilor dragi sunt profanate de pancardele uciga?ilor imorali. Asasinii diabolici ?i tr?d?torii de ?ar? s-au substituit celor mai bravi Fii ai Na?iunii, celor mai frumo?i ?i mai drep?i Fii ai Bisericii lui Hristos, celor mai harnici propietari ai Mo?iei-Gliei de Aur, celor mai inimo?i Dasc?li ai poporului cre?tin ortodox, profanându-le memoria demnit??ii celei mai alese, îmbr?când astfel în n?fram? doliul sufletului acestui brav neam.

Caut cuvinte ?i nu g?sesc. Vreau s? uit, dar nu am voie. 22 septembrie 1939... Un rege dezechilibrat, ap?sat de orgolii ?i împov?rat de orgii, înconjurat de c?tre o clic? politicianis? tr?d?toare, înro?e?te cu sânge nevinovat caldarâmurile pe tot cuprinsul ??rii ?i ucide între zidurile temni?elor cele mai alese ?i curate suflete române?ti, nimicind viitorul unui tineret viteaz pân? dincolo de grani?ele timpului s?u. Bac?ul nu e mai prejos!... În Pia?a Florescu..., trei cadavre cu tâmplele ciuruite de gloan?e... Deasupra capetelor lor... se citea: „Aceasta va fi soarta asasinilor ?i tr?d?torilor de ?ar?." Cutremur?-te suflet românesc ?i plângi durerea fiilor t?i! R?cni?i, voi str?buni, din adâncul mormintelor ?i voi, mucenici ?i ctitori de ?ar?, din gropi?ele voastre! Asasina?ii erau numi?i asasini! Criminalii carli?ti îi numesc pe români tr?d?tori!... Închid ochii ?i v?d cum mama lui Mircea Condopol, profesoar? de limba francez?, printre sentinele se arunc? în genunchi la picioarele lui, îi scoate înc?l??mintea ?i-i s?rut? picioarele. Este ridicat? între baionete ?i scoas? în afara cordonului... Acolo, în fa?a fostei b?i or??ene?ti, unde au fost târâ?i ?i executa?i, o balt? de sânge st?tea m?rturie: Mircea Condopol, 23 de ani; Constantin Antonovici, 26 de ani; Alexandru Mandache, 41 de ani... Nici un protest de nic?ieri, nici dinspre Biseric?, nici dinspre justi?ie, nici dinspre partidele democratice... Un rege a ucis un monarhist, iar un Patriarh ?ef de guvern a asistat pasiv la omorârea aceluia?i om care a întors la Biseric? o genera?ie. O genera?ie care va cunoa?te marile masacre din 21-22 septembrie 1939, care nu au fost s?vâr?ite de un singur scelerat, ci cu complicitatea acelor rechini care au guvernat ?ara între cele dou? r?zboaie mondiale, str?ini de interesele române?ti, care au f?cut din Statul Român un instrument de îmbog??ire personal?...

Cr?ciun, în spatele gratiilor

În dalba ?es?tur? a anotimpului alb, Îngerii lui Dumnezeu brodeaz? de zor, cu m?iestrie divin?, cu înfiorare celest?, Scutecele aurii tivite cu migal? din borangicul de lumin? pentru Pruncul Sfânt care, va cre?te ca Împ?rat al Luminii tuturor celor create ?i recreate de El. Nimbul S?rb?torii fiind atât de dumnezeiesc a p?truns în lumin? ?i în toate cutele tainice ale vremii, ale lucrurilor ?i ale firii întregului Cosmos: în palate auguste ?i bordeie, în prin?i ?i cer?etori, în suverani ?i norod, în b?trâni ?i copii, în flori ?i fecioare, în doruri ?i mame, în creste carpatine ?i metania c?lug?rilor, în p?p?diile câmpiei ?i cânt?rile sublime a monahiilor, în susur de izvoare ?i în îndr?gostitele femei dace, în dasc?li ?i ucenici, în rug? ?i poezie, în soarele libert??ii ?i bezna celulelor, în porfira vl?diceasc? ?i în zeghea de?inutului na?ionalist.

Pentru cei închi?i rug?ciunea ?i ardoarea de a-L în?elege ?i tr?i pe Dumnezeu sunt mai puternice ca în libertate. Sufletul e p?truns de mai mult extaz, iar p?timirea cu cât e mai grea ea învie în tine m?re?ia Slavei Sale primordiale. Seara sfânt? a Na?terii Domnului Iisus Hristos m? g?se?te dup? gratii. Dup? trecerea „num?rului" (apelul de sear?) ne adun?m cu to?ii în jurul godinului, cu frun?ile plecate, nu de restri?te, nici de resemnare, ci pentru rug?ciune. Prezentul hâd va trece ca un nor! Se d? tonul: „Cu noi este Dumnezeu în?elege?i neamuri/ ?i v? pleca?i, c?ci cu noi este Dumnezeu, auzi?i toate neamurile". O und? cald? trece parc? peste frun?ile noastre ?i ne mângâie inimile. Izola?i de lume, de dup? gratii, începem colindele: A venit ?i-aici Cr?ciunul/ S? ne mângâie surghiunul/ Cade alba nea/ Peste via?a mea/ peste suflet ninge/ Cade alba nea/ Peste via?a mea/ Care-aici se stinge... Am cântat toate colindele din copil?ria noastr?... Dup? acest osp?? sufletesc admirabil am cântat, „Cu noi este Dumnezeu" ?i ne-am a?ezat fiecare pe scândura lui.

Anul Nou 1942

Toat? hlamida p?mântului dac-str?bun îmboboce?te pe urmele pa?ilor l?sa?i în neaua afânat? ai frumo?ilor colind?tori de toate vîrstele, cu inimile pîlpâind de razele cere?ti ce ?â?nesc miracolul îmiresmat de sub straiele lor popular-regale. Viscolul se înclin? transpunându-se deodat? într-un iscusit dirijor enescian, iar troienele devin neînc?p?toare pentru lojele serafice ale Îngerilor, ce cânt? angelicele Colinde ?i pun de grab? bidivii lui Verde-Împ?rat la Calea?ca Noului An, care-l poart? majestuos pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare-Ocrotirorul Daciei ?i al lumii Ortodoxe. Printre lacrimi ?i suspine fl?c?ii plugu?orului pocnesc cu of, cu dor de acas?, de libertate...
1 Ianuarie 1942. Viscol ?i troiene mari. „Num?rul" se face cu destul? întârziere... Fulgii str?luceau o clip?, apoi se transformau în picuri mici pe frun?ile noastre. S-a povestit, s-a urat, s-au cântat de toate... Cânt?m în închiere „Cu noi este Dumnezeu". ?i fiecare pleac? la locul lui...

Învierea Domnului, în temni??

Iisus Hristos fiind Dragoste absolut? s-a f?cut pentru Om Iubirea atât de mult dorit?.
Dumnezeu fiind Ve?nicie i-a întins Mâna, Omului s? se îndumnezeiasc?. Logosul fiind Nemurire a gustat moartea ca OM, dar nu pentru Sine, ci pentru om. Mântuitorul fiind R?stignit a purtat pe Crucea Lui ?i crucile noatre întru mântuire. Fiul Tat?lui fiind Supremul Martir Ceresc a biruit cu moartea Lui moartea tuturor. Atotcreatorul fiind Frumosul divin a Înviat pentru Sine, dar mai ales pentru om. Proniatorul fiind Via?a, d? odr?slire la via?? tuturor St?mo?ilor, Str?bunilor, Ale?ilor.

Dup? ce Cr?ciunul ?i Anul Nou le-am petrecut în temni?a Gala?ilor, iat? c? m? prinde Sfântul Pa?te în închisoarea V?c?re?ti. Destin nou mi-a scris cu d?ruire înalta stea! Prima zi de Pa?ti, ziua înaltelor tr?iri! Dup? „num?r"ne încolon?m ?i plec?m spre Biseric? pentru a participa la slujba de Înviere. Sose?te p?rintele. Un camarad d? tonul. Din zecile de piepturi r?sun? spre cer: „Hristos a înviat din mor?i/ Cu moartea pre moarte c?lcând/ ?i celor din morminte,/ Via?? d?ruindu-le...". Pe drumurile vremii rug?ciunile celor de acum se întâlnesc cu sufletele celor pleca?i din scundele lor chilii, cu sufletele mor?ilor no?tri chinui?i aici pentru cauza ?i dreptatea lui Dumnezeu ?i, împreun?, închin?m osanale, pream?rind pe Cel ce S-a dat r?stignirii pentru p?catele noastre ?i a Înviat pentru a fi în ve?nicie vii.

Sub arme

Dup? ce a fost încorporat în Batalionul 18, Vân?tori de Munte-Târgu-Ocna, Bac?u, Petru Baciu urmeaz? ?coala Militar? Odobe?ti Putna. Pe cele 128 de locuri, dintre cei 2000 de candida?i doritori a intrat printre primii reu?i?i. Ca tân?r ofi?er ?i înfocat na?ionalist cre?tin a fost mobilizat la 15 Mai 1944, în Divizia I Munte Sinaia la Sibiu, de unde a fost repartizat pe frontul Moldovei. Eroul nostru r?nit relateaz? înfrângerea bravei armate române prin tr?darea unor generali ?i ofi?eri superiori racola?i sau complici la Diviziile ro?ii ale ru?inii: La 19 august 1944 pierdeam ora?ul Ia?i, dar nu prin lupte. Armata român? nu a fost învins? la Ia?i ci tr?dat? de câ?iva generali! În aceast? situa?ie am fugit din spital pentru a nu fi capturat de ru?i. La Roman cazematele erau de netrecut ?i totu?i au fost dep??ite. De ce? Iat? ce-mi poveste?te mai târziu Ion Apostol camaradul meu de arme, de suferin?? ?i crez din Hârl?u: „În preajma lui 23 august 1944 generalul... (nu-i mai re?in numele îi d? comanda cazematelor. Ru?ii atac?! Acesta trage, trage cu tot armamentul ?i atacul este oprit. La un moment dat un proiectil love?te crenelul de la cazemata lui Apostol ?i-i distruge aparatul prin care el supraveghea câmpul de lupt?. În cazemat? el mai avea un aparat de rezerv?, dar nu a mai putut s?-l instaleze ?i iese afar? pentru a studia situa?ia. Afar?... pustiu. Generalul fugise de la postul s?u tocmai la Bucure?ti". Acest armisti?iu-dezm?? apocaliptic-zdrobea sub copitele de cai ?i ?enilele tancurilor mul?imea f?r? nume, care alerga nic?ieri nebun?...

Tinere?e

Pe frontul de vest b?c?oanii no?tri, al?tura?i celorlalte provincii viteze, ad?uga caden?ei tinere?ti fiorul sufletului lor înfl?c?rat de credin??, de patrie, de dor, de frumos, de iubire. Românii din Ardeal îi a?teptau cu entuziasm. Maghiarii îi pândeau cu ur? visceral?. Osta?ii no?tri bravi ?i frumo?i în încle?terea cu du?manul Na?iunii, respectiv al Bisericii, jertfeau sufletul lui Dumnezeu, trupul na?iunii ?i inima câte unei frumoase dace, amazoane. Ajuns la Târgu Mure?, frumosul ofi?er a aflat odihn?-cantonament la familia lui Valeriu C?liman: Marioara, Dumitru ?i mezina Claudia ( Dia). Ordonan?a sa era caporalul verde din Petro?ani, Dumitru Bunea. Acolo s-a înfiripat prima idil? a tân?rului Locotenent Petru Baciu: Dia era sufletul ?i buna dispozi?ie pentru to?i. Cu ea am legat o prietenie de sentiment - prima ?i ultima. A tulburat pu?in sufletul meu! Am iubit-o ?i m-a iubit. A fost visul cel mai frumos ?i-mi aduc aminte cu pl?cere de acea familie de buni români care au suferit ?i ei pentru înalta lor ?inut? româneasc?. Dar destinul meu a fost altul... M? a?tepta temni?a. Ca o eternizare a momentului frumos de atunci am construit urm?toarele versuri:
O punte de aur în calea uit?rii/ Un vis ce se mistuie în negura vremii/ Triste?e amar?, speran?? cântat?,/ O raz? de cer în inima-mi moart?,/ Iubire urzit? sub bol?i sângerând,/ Un lic?r de oaz? mereu fluturând/ Un murmur ce doare, un iezer ce-alin?/ Petale ce-mi presur peste suflet lumin?/ O road? amar?, un fruct pârguit/ Mireasm? ce via?a în veci mi-a sfin?it./ Din tot ce-ai sperat atâta doar r?mâne/ Refrenu-amintirii ce cânt? în tine!/ A crede mai mult nimic nu înseamn?!/ Când timpul din fa??, pe toate le-nseamn?./ El, timpul r?mâne statornic, fidel/ ?i totu-i mi?care ?i rou? la fel.

Dup? sfâr?itul r?zboiului, la câteva luni a fost l?sat la vatr? în 26 August 1945. Vine de la libertatea spre moarte, înspre o via?a de robie: ?ara ocupat?, evreii sfâ?ie ?i jefuiesc poporul român, împreun? cu ru?ii ?i to?i alogenii. Numai român s? nu fii în ?ara ta. În Moldova, la ora?e popula?ia lui Israel era majoritar?. Cea româneasc? plecat? în bejenie. Sovromurile au fost ni?te mijloace de furt organizat a bunurilor ?i muncii poporului român de c?tre sovietici. Niciodat? furtul camuflat nu a fost mai bine deghizat ?i înlesnit de c?tre o mân? de tic?lo?i f?r? nici o preg?tire-c?z?turi sociale-membri de partid comunist, precum ?i de evrei-agen?i ai Moscovei.
Cinci lei metrul de cherestea, patru bani litrul de ?i?ei, câteva sute de lei o locomotiv? de tren Malaxa. De la Moine?ti-Luc?ce?ti plecau 500 de cisterne în 24 de ore spre U.R.S.S.
De la Ploie?ti la Reni aveau conduct? subteran? care transporta ?i?eiul c?tre sovietici.
De la abatorul Burdujeni-Suceava plecau tot în 24 de ore o sut? de tauri, cinci sute de porci la pre?uri de nimic, în timp ce românul murea de foame...
Demontarea liniei de cale ferat? dubl? Teiu?i-Gârbova-Alba, dus? în U.R.S.S. în contul armisti?iului...

În acea situa?ie de robie în care ?ara era ocupat? mi?ele?te prin tr?dare, eroul nostru se înscrie la Academia de Înalte Studii Comerciale în paralel cu planul de preg?tire a Rezisten?ei armate în mun?ii subcarpatici ai podi?ului Moldovei, pe versantul Uturea-Solon?, începând cu luna Mai 1946, unde amenajeaz? un depozit de armament, cu ini?iatorul rezisten?ei, Gheorghe Ungura?u, Neculai Ungura?u, Neculai Ungura?u-tat?l lor, Eugen Berza, p?rintele S?r?cu?u, Neculai M?girescu-maior invalid de r?zboi, Marin ?uc?, artilerist-genist c?pitan, Neculai Popa, Dan Lucinescu, Corneliu Ni??-student, Neculai Simionescu, Mihu Com?a, Ion Buliman, Titi Stoica, Mircea Mo?ei, Gioga Parizianu, Gheorghe Mihu?, Mihai Erguveanu ?.a. Ani?oara Ungura?u, sora lui Ghi?? ?i Maria Ungura?u, var?, ni?te copile de 16 ?i 17 ani, erau de tot curajul ?i b?rb??ia. Urcau pân? la noi dup? ce se l?sa noaptea ?i ne aduceau alimente ?i ve?ti. Plecarea în Rezisten?a armat? din mun?i a fost imortalizat? pe o Cruce de 17 cm, f?cut? din lemn de fag de camaradul Petru Baciu pe care a scris: „25 mai 1948, Adu-?i aminte!"

Tot ceea ce împliniser? Str?bunii milenar ca miracol, tot ceea ce au imortalizat secular în cuvinte sublime marii scriitori ?i poe?i ca fascina?ie eroic?, legendar?, tr?iau acum inimo?ii partizani na?ionali?ti-cre?tini pe crestele temerare ale Mun?ilor no?tri Ve?nici, în bra?ele Codrului Verde, în bordeie, în pe?teri, prin v?i, pe c?r?ri, prin ascunzi?uri, printre cetini ?i cer. Acolo, în mun?i, tr?iam un moment sfânt de evocare a unui trecut aprig ?i eroic. Aflasem de rezisten?a din Dorna, Vrancea, Doma?nea-Cornea ?i F?g?ra?. Dincolo de jaful de expropriere na?ional?, ofi?erul-partizan urm?rea ?i alte aspecte: La recens?mântul din anul 1947 la Bac?u, popula?ia româneasc? era de numai 12.000 de locuitori, iar cea evreiasc? num?ra 18.000. La Boto?ani popula?ia româneasc? num?ra 6.000 de locuitori, iar cea evreiasc? 28.000. Evreii t?iau ?i spânzurau peste tot. Ei conduceau poli?ie, economie ?i antrenau ?ara la anarhie, incitând prostimea credul? împotriva trecutului nostru na?ional ?i cre?tin.

Marea prigoan? na?ional? împotriva Ortodoxiei a început cu marea arestare a celor 14.000 de tineri cre?tini na?ionali?ti, la 15 Mai 1948. La Bac?u, au fost aresta?i în primul lot circa 156 de tineri, dintre care 31 de elevi (24 b?ie?i ?i 7 fete); 22 de studen?i (3 studente), 10 preo?i, înv???tori, profesori, ofi?eri ?i alte categorii.
Acest prim lot a dat 25 de martiri. Cei aresta?i sunt ancheta?i noaptea, tortura?i pentru a divulga al?i partizani-camarazi. Sunt chinui?i îngrozitor: b?tu?i la t?lpi, pu?i la ?ocuri electrice, lovi?i în zonele sensibile.Tor?ionarii care anchetau erau: Zil?er Paul ?efu Securit??ii-evreu, Titi Grimberg-evreu, Mahalu Avram-evreu, fra?ii Livezeanu-evrei, Mercuzon-evreu, Nata Molni-evreu, Puiu Cojocaru-evreu. Un singur ins era român venit din U.R.S.S. cu Divizia Tudor Vladimirescu, Iorgu Volcescu...

Din ?es?tura sufletului s?u curat ?i nemuritor, Eroul Petru Baciu, destram? un Omagiu c?lduros, vibrant, revelator pentru camaradul de crez, credin??, lupt? ?i jertf? Ghi?? Ungura?u: Pleca?i cu gând curat ?i sfânt, ca o porunc?,/ De-zodie fierbinte lega?i prin jur?mânt,/ Când Neamul sfâ?iat se vestejea pe lunc?,/ Ne-am prins ca fra?i de cruce în ne-înfricat avânt.// L?sând departe vetre, „fiara" tot mai jos,/ Urcam cu tine trepte ?i despicând furtuni,/ Ne c???ram pe lespezi, c?lcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Z?log r?mas acolo, sub strea?in? de stânci/ Sau prin desi?uri negre, culcu? ?tiut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca ?i atunci,/ Când, drep?i, treceam prin via??-sau moarte, amândoi.

Dup? omagiul fierbinte adresat camaradului drag, lupt?torul nostru î?i reface ?es?tura spiritual? a sufletului s?u cu evocarea splendorii ?i vitregiei acelor locuri de p?mânt ?i de cer binecuvântate de Dumnezeu, de Fecioara Maria ?i de marii no?tri Daci str?buni. Împreun? ne-am împ?rt??it din licoarea divin? a sl?vilor albastre ale crestelor mun?ilor. A?trii ne-au luminat frun?ile cu sc?p?r?ri de foc ?i ne-au despicat c?r?ri. Lumina lor ne-a înso?it calea prin cruntele desi?uri. Împreun? am îmbr??i?at tulpina brazilor, iar cetina lor ne-a ad?postit de ploaie ?i ne-a înc?lzit oasele obosite ?i r?zbite de frig, de brume ?i de foame. Am b?ut din ?ipotul izvoarelor ?i am îngenuncheat împreun?-de atâtea ori!-la cap?tul cumpenelor, dup? ce primejdiile se risipeau. Suntem împreun?, Ghi??, a?a cum ne-am legat! ?i vom fi mereu! Nu te-am p?r?sit ?i nu m-am dep?rtat! Sunt aici-?i lupt pentru noi! Pentru noi to?i! Lupta noastr? ost??easc? continu? împreun? cu tine...

Volumul al II-lea - „Nu p?r?si p?mântul str?mo?esc!"

Nu p?r?si p?mântul str?mo?esc! - este imperativul ce se cere tuturor Fiilor adev?ra?i ai acestei Glii de Aur, cu care ne-a binecuvântat Bunul Dumnezeu, ca zestre preg?titoare a spiritualit??ii ?i religiozit??ii culturii noastre cre?tin-ortodoxe în vederea mântuirii Neamului. Toat? aceast? Grij? divin? de a ne a?eza geografic într-un Paradis terestru cu Zestrea cea mai de pre? ?i cea mai râvnit?: cel mai variat relief cu mun?i, Marea Cetate natural?, inexpugnabil? a Carpa?ilor, pe?terile-str?vechi folosite ca altare de cult ori cazemate militare, p?duri, dealuri, câmpii m?noase, p??uni, pomi, livezi, vi?? de vie, lunci fertile, cea mai bogat? faun? ?i cea mai aleas? flor?, ape care str?bat ?ara de-a lungul ?i de-a latul, lacuri, faimosul ?i milenarul Danubiu, ie?irea la mare, subsolul bogat cu diverse z?c?minte pre?ioase ?i vitale, clima cea mai favorabil?, ne confirm? marele Dar ceresc ?i Dragostea special? ce ne-o poart? Mântuitorul nostru Dac-Iisus Hristos.

Dacii-Str?mo?ii no?tri milenari erau lega?i suflete?te ?i fr??e?te de toate aceste daruri naturale oferite din prisosin?? de Boieria Marelui Dumnezeu, Vetrei lor str?bune, dar în mod expres Str?bunii erau ata?a?i mai mult de mun?i ?i p?duri: mai întâi ca p?stori, sacerdo?i, împ?ra?i, regi, schimnici, monahi, st?pâni ?i ap?r?tori cu cet??i voievodale impun?toare. Mai târziu s-au ad?ugat ctitorii de seam?, inimo?i, darnici ?i credincio?i care, au înfrumuse?at cu l?ca?uri sfinte p?mântul ceresc al Daciei Mari-Gr?dina Maicii Domnului. Trebuie îns? consemnat cu mare durere ?i adânc? mâhnire spulberarea avu?iei na?ionale, mai ales prin tragedia ?i drama istoriei Marelui Jaf Na?ional al P?durii, care i-a avut/ îi are beneficiari pe unguri, austieci, evrei, habsburgi, germani, hohenzolernii cu odraslele din Occident ?i descenden?ii lor altoi?i cu Duda-ismul scenic, ru?i, sovietici, proletari ai Interna?ionalei comuniste, descenden?ii liberali, neocomuni?tii, alogenii exploatatori ai marilor companii str?ine în cârd??ie cu politrucii, la?ii ?i tr?d?torii Neamului ?i p?mântului str?mo?esc, girate de un profesora?, devenit prim?rel, negustor de case, apoi tulburel de imagine la Cotroceni...

Mun?ii Carpa?i cu ceilal?i fra?i ai lor Str?jeri la hotare ?i Codrul Verde al dacoromânilor formau de fapt Marele Zid al Mo?iei ?i Marea O?tire a Neamului, intrând în legend? cu celebrele biruin?e de-a lungul istoriei prin b?t?liile purtate împotriva migratorilor, invadatorilor du?mani, unii a?a-zi?i cre?tini, al?ii doar neao?i p?gâni, de c?tre Eroii-Cnezi, Legendarii-Voievozi, Vitejii-Domnitori, faimo?ii haiduci ?i pandurii olteni, de c?tre marii Comandan?i de O?tire, de preainimoasa Regin? Maria, apoi de al?i ilu?tri Comandan?i militari, la care s-au ad?ugat ?i bravii partizani anticomuni?ti prin jertfa ?i iubirea lor de Mo?ie, a?a cum de neegalat a ilustrat-o nemuritorul luceaf?r Mihail Eminescu în persoana Marelui Voievod-ctitor de Neam ?i ?ar?-Mircea cel B?trân, Cel ce i-a t?iat pofta cotropitorului sultan: Eu? Îmi ap?r s?r?cia ?i nevoile ?i neamul.../ ?i de-aceea tot ce mi?c?-n ?ara asta, rîul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iar? ?ie du?man este,/ Du?m?nit vei fi de toate, f?r-a prinde chiar de veste;/ N-avem o?ti, dar? iubirea de mo?ie e un zid/ Care nu se-nfioreaz? de-a ta faim?, Baiazid! (Scrisoarea III)

Nu p?r?si p?mântul str?mo?esc! - este de fapt o na?tere, un botez, o rena?tere, o logodn?, o continuitate, un crez, o credin??, un leg?mânt, o înomenire, o îndumnezeire, o ve?nicie dacic?.
Nu p?r?si p?mântul str?mo?esc! - este un îndemn imperativ ?i o m?rturisire de credin?? despre na?ionalismul-cre?tin ?i despre evlavia noastr? ortodox?.
Neamul este constitu?ia cereasc? ?i p?mânteasc? a Bisericii na?ionale str?bune.
P?mântul str?mo?esc este Vatra Str?bun? a Neamului, Folclorului, Mitologiei, Precre?tinismului, Cre?tinismului Ortodox, Tradi?iei, Doinelor, Legendelor, Poeziei, Artei, Culturii, Înv???mântului, comunit??ii cre?tine, Voievozilor, Vl?dicilor, Creatorilor, Geniilor, Filosofilor, În?elep?ilor, Eroilor, Martirilor, M?rturisitorilor, Cuvio?ilor, Dasc?lilor, Sfin?ilor.

Fiii Daciei Mari, cei ale?i, cei responsabili, cei jertfelnici, cei slujitori întru bine, adev?r ?i frumos n-au f?cut niciodat? deosebirea între dreapta credin?? ?i na?ionalism, cu singura remarc? poate c? na?ionalismul-cre?tin este Fiul Tradi?iei milenare ortodoxe: „To?i românii care form?m neamul românesc ?i ?ara româneasc?, spunea P?rintele Sofian Boghiu, marele duhovnic-p?timitor al temni?elor comuniste, sunt aceea?i cre?tini care vin la biseric?, care se însingureaz? în casele lor, care se roag?, care fac milostenie, care contribuie la construc?ia sau repararea, restaurarea bisericilor, a mân?stirilor noastre, încât acela?i popor este ?i cre?tin ?i na?ionalist." (P?rintele Sofian. Edi?ia a doua, rev?zut? ?i ad?ugit? de Constan?a Costea ?i Ioana Iancovescu. Ed. Bizantin?, Bucure?ti-2012, p. 628)

P?mântul îi dorul ce „mu?c?" din sufletul celor ce-l iubesc, subliniaz? Petru Baciu. P?mântul îi templul în care odihnesc osemintele str?mo?ilor no?tri, cu nestinsele lor m?riri. Duhul lor ne vegheaz? cu lacrimile lunii, cu nisipul de aur al stelelor, cu razele soarelui, murmurul apelor, geam?tul de alt?dat? al codrilor, care în vremi de primejdii le-a fost cas?, îmb?rb?tare ?i altar. Din adâncul p?mântului r?sun? ?i azi larme de clopot precum iure?ul biruin?elor de la Rovine, Podul Înalt, C?lug?reni, ?elimb?r, Codrii Cosminului, M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, precum ?i cântece de voie bun? ale horelor din zilele de s?rb?toare cu cer arz?tor ?i z?ri adânci f?r? amurg. P?mântul cu mân?stiri ?i brazi, leag?nul ?i leg?mântul sfânt pentru care str?mo?ii no?tri au luptat ?i au murit pentru ca urma?ii urma?ilor lor s? aib? un loc de veci. Nu-l p?r?si?i!

Aceast? pledoarie care asum? în firea dacoromânului, tradi?ia, leg?mântul, testamentul, continuitatea, nemurirea, demnitatea, credin?a, mistica jertfei ?i dragostea fiec?rui na?ionalist cre?tin-ortodox pentru p?mântul str?bun ?i cerul mântuitor este continuat? în rodirea sa liric?: Suntem p?mântul roditor al unui dacic neam,/ Profe?ii marilor c?deri de azi,/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ ?i ne-ngropam martirii camarazi.// Noi suntem oseminte risipite mii/ ?i glas de clopot ce-am vestit furtuni./ Când tulnicele sunau jalnic pe câmpii/ Noi de?teptam chemarea din str?buni.// Noi celor drep?i le-am în?l?at un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri./ Cu el am str?b?tut prin mla?tini sau ogor/ ?i l-am sfin?it cu jertfele de ieri.// Noi suntem m?rturia unei lumi ce-a fost./ Cu sânge cald ro?it-am caldarâm ?i flori,/ Noi am slujit vecia neamului ?i-un rost./ Pe fruntea ??rii pus-am aurori.// Legenda noastr? st? ?i azi ascuns?-n lut,/ Ne pâng?resc martirii, al?i strigoi/ Ne toarn? m?r?cini peste mormântul mut/ ?i numele ni-l scuip? cu noroi.// Noi am c?zut r?pu?i, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ ?i-ajungem iar la El când sânger?m pe cruci.

Lucrarea destul de stufoas? în care fream?t? cele dou? volume ale Eroului-M?rturisitor Petru C. Baciu, strânge într-un buchet biografic p?timirile ?i prigonirile sale, al?turi de ale multor camarazi prezen?i în supliciu din întreaga comunitate na?ionalist? cu care a urcat Golgota româneasc?, peste care se presar? miresmele de cetin? ?i de azur ale poetului-eseist. Lucrarea memorialistic? a lui Petru C. Baciu, ne descoper? Biografia autorului desprins? eroic din Mla?tina suferin?ei concentra?ionare, adâncit? de excavatorul unui satanic sistem politic de model bol?evic, ce l-a azvârlit în cele din urm? pe ??rmul libert??ii cre?tine prin vie?uirea ortodox?, cuvioas?, martiric?, aureolat? de puritatea unui mare M?rturisitor. Chipul demnit??ii sale se reflect? într-o Icoan? vie a Neamului ce se r?sfrânge genera?iei de azi ?i de mâine, ca model, c?l?uz? ?i îndrum?tor.

„R?stignirile ascunse" sunt adev?rurile m?rturisite de cei care au dat cea mai curat? jertf? pentru Dumnezeu ?i Neamul Dacoromân!
Cu aleas? pre?uire ?i dragoste pentru B?di?a al meu, biruitorul Eroul b?c?oan!

footer