Revista Art-emis
Un gând despre o carte și despre un om al cărții PDF Imprimare Email
Valentina Lupu   
Miercuri, 11 Ianuarie 2017 13:17

Nicoleta Marinescu-Provocari in zodia cartiiBibliotecar: ocupațiune științifică și literară, este definiția pe care o dădea acestei nobile profesii marele Eminescu, el însuși practicând-o în două rânduri și consacrându-i unele din cele mai importante realizări ale sale ca fondator a limbii literare moderne, pentru că a îmbogățit-o cu structuri lingvistice noi, culegând din „limba veche și înțeleaptă" adevărate perle stilistice, realizând astfel o adevărată haină a cugetării românești după cum aprecia Titu Maiorescu. Această ocupație științifică și literară avea să pasioneze până la devoțiune personalități ale culturii noastre, mai ales în epoca când cartea avea circulație și constituia o mândrie personală și instituțională. Ca în toate domeniile, progresul tehnic, civilizația în ansamblul ei ca rezultat al culturii practice, va determina schimbări și prefaceri radicale și în biblioteconomie, pentru că noul, promovat de carte, înaintează impetuos, cerând prefaceri și adaptări permanente. Iată zona în care se înscrie o carte scrisă de un profesionist al lucrului cu cartea întitulată „Provocări în zodia cărții". Sugestiv titlu, pentru că doamna Nicoleta Marinescu, autoarea acestor „provocări", născută parcă sub influența acestei zodii, ni se prezintă ca o adevărată protagonistă în vâltoarea noului care cuprinde și această zonă în care, aparent, nu s-ar putea întâmpla nimic. Cu o solidă educație intelectuală din familie, autoarea face un cult pentru carte încă de la vârstă fragedă așa încât, după absolvirea Facultății de Filologie, evoluția ei profesională pare predestinată acestei profesii. Este emoționantă căldura cu care vorbește despre carte și despre drumul pe care îl parcurge în devenirea ei pe drumul transformărilor impuse de realitățile lumii moderne.

Evocările, când nostalgice, când patetice dar pătrunse de avalanșa înnoirilor, se împletesc atât de strâns cu istoria personală încât cu greu faci distincția necesară bibliotecar - carte. Fire curioasă și întreprinzătoare, domnia sa - deși licențiată în drept - nu vede nicio dramă în faptul că va lucra într-o bibliotecă cooperatistă, ba din contra, se va înrola plenar într-o zonă pe care o privește admirativ pentru rolul pe care cartea îl juca în formarea omului de atunci, fie el ucenic, muncitor sau intelectual. Și are dreptate. Ca trăitor al acelor vremuri, pot spune că biblioteca și cartea în general acoperea o zonă importantă în cultura individuală și formarea omului. Investiția în cultură și în carte era o prioritate a vremurilor și nimeni (decât doar snobii și răuvoitorii) nu poate contesta asta. Sunt detalii pe care autoarea le subliniază cu apreciere nostalgică pentru că, pe drept cuvânt, se poate spune că niciodată acest popor nu a atins un nivel atât de înalt de cultură ca în acea perioadă. Pentru că mai ales bibliotecile, ca instituții, erau focare de cultură, adevărate centre în jurul cărora gravita actul de cultură.

Numeroasele personalități pe care le descrie - majoritatea de nivel național - maniera lor de lucru, dizidența acoperită și duplicitatea acceptată ca disimulare, erau arme pe care cei care manipulau actul de cultură le foloseau copios. Este epoca în care se formează acele deprinderi lucrative pe care autoarea și le însușește cu interes și dăruire, pentru că ele vor deveni mai târziu baza în abordarea noului. Adevăratele provocări vor veni însă după 1990, când revoluția a desființat practic o zonă care funcționa foarte bine (cea a culturii și a cărții), deschizând larg calea orgoliilor, imposturii, aroganței, comodității, spiritului de clan, toate la un loc constituindu-se în adevărate piedici în calea valorii, onestității, promovării noului într-un domeniu care efectiv se prăbușea. În noua poziție de bibliotecar la Biblioteca centrală Unuversitară Mihai Eminescu din Iași, se va înscrie viguros pe drumul modernizării muncii cu cartea, profitând de deschiderea europeană în care propria experiență se va îmbina armonios cu noile tendințe ale infodocumentării. Drum greu însă, presărat cu adversități, adevărate obstacole în fața unei viziuni creatoare, dar care vor forja acel caracter impetuos și vertical în ființa delicată a unui iubitor de carte. Dincolo de toate însă, autoarea găsește un refugiu, incomod și greu de abordat pentru cei mai mulți. Acest refugiu va fi studiul, cercetarea și scrisul. Așa aveau să capete contur cele peste 60 de lucrări de specialitate în domeniu publicate în diverse reviste românești și străine, așa capătă contur cele 14 cărți publicate, în sfârșit, așa capătă contur cea de a 15-a carte pe care ne-o oferă cu generozitate astăzi.

Scrisă într-un ritm alert, impregnată de patetism, nostalgie și vocație profesională, cartea se prezintă ca o frescă a activității și evoluției într-un domeniu în care valorile, competențele și realizările nu lipsesc, dar nici adversitățile care stingheresc în egală măsură dezvoltările individuale și colective. Pentru profesioniști și îndeosebi pentru tinerii dornici de a-și croi destinul în „zodia cărții", cartea Nicoletei Marinescu se poate constitui într-un ghid util prin multitudinea informațiilor pe care le conține, dar și într-un tablou sugestiv pentru frumusețea profesiei de bibliotecar, fără a ocoli și avatarurile inerente generate mai ales de orgolii mărunte. Mai mult, cartea demonstrează că profesia de bibliotecar este cu adevărat „științifică și literară" așa cum o considera arheul culturii noastre. Dar poate cel mai important lucru pe care îl degajă este optimismul și perseverența în realizarea unui ideal, pe care autoarea, spre satisfacția ei, reușește să-l atingă. Ca şi autoarea, mulţi dintre noi au facut eforturi deosebite pentru împlinirea profesională găsind resurse şi sprijin în colectivele de bibliotecari şi asociaţiile profesionale existente de-a lungul timpului.

footer