Revista Art-emis
Dr. Nicolae Bacalba?a ?i dr. Gheorghe Bacalba?a - Doi plisno?i care au trecut Prutul (1) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Joi, 15 Decembrie 2016 21:23

Nicolae-Bacalbasa  Doi-plisnoti-care-au-trecut-Prutul-1„?ara asta nu-i de rou?,/ ?ara asta nu-i de dar,/ Cel ce ne-a l?sat-o nou?/ nu ne-a dat-o în zadar!". (Nicolae Nicoar?-Horia)

Epopeea Genera?iei de sacrificiu s-a întrupat în monumentul sacru al în?l??rii Neamului ca ax? a spiritualit??ii sale mistic-cre?tine

Purtarea de grij? a Bunului Dumnezeu pentru Na?iunea noastr? multi-milenar?-Zestrea lui Zamolxe, a Sibilelor pelasge ?i a Maicii Domnului z?vorât? în scrinul Crucii Biruitorului Hristos, milenar? ca glorie ?i milenar? ca frângeri, ne-a d?ruit prin harul doctorilor gemeni (gen? princiar?), Nicolae ?i Gheorghe Bacalba?a, o lucrare de suflet, o sintez? profund? ?i o diagnoz? clar? a evenimentelor interne ?i externe, desprins? din realitatea desf??ur?rii ?i derul?rii lor ?i nu din analiza programat? a celor oculta?i care mistific? adev?rul pentru a putea dezinforma ?i manipula peste timp popula?ia care merge la vot. Bine documenta?i, cu Scenariul asimilat integral, buni regizori, doctorii Bacalba?a distribuie rolurile în teatrul de opera?ii în func?ie de responsabilitatea pe care trebuia s? ?i-o asume fiecare, individ, grupare, na?ie în raport cu rotirea lor istoric?. Lucrarea înfl?c?reaz? inimile celor ce înc? mai s?l??luiesc în con?tiin?ele lor curate ?i demne de Dacoromâni, asumându-?i deopotriv? trecutul, prezentul ?i viitorul care, ne sunt h?r?zite. Neamul Proto-Dac este o Urzeal? sfânt? de har ceresc, glie trac?, profetism pelasg, eroism scitic, jertf? getic?, mo?ie regal?, armonie areal? sacr?, tr?ire mistic-monahal?, cultur? monoteist-spiritual?, frumuse?e feciorelnic? dochian?, mame pilduitoare, preo?i isiha?ti, ??rani cucernici ?i falnici, poe?i serafici, dasc?li de aur, doctori f?r? de argint, conduc?tori teocra?i împlini?i în cnezi ?i voievozi înve?mânta?i în vitejie ?i nemurire. Neamul românesc cre?tin, fiind sensul eternit??ii sale dace, coboar? ?i urc? în ve?nicie.

Se spune c? Osul domnesc î?i p?streaz? mireasma valah? în gena mistic? câteva milenii. Gemenii Nicolae ?i Gheorghe, scoboar? dintr-un arbore genealogic impresionant, falnic, deci cu urcu? vertiginos întru corola spiritualit??ii Neamului dac, prin cultura lor ortodox?. În timpul bol?evicilor peste 100 de membri ai familiei au fost executa?i, Galitzinii supravie?uitori s-au împr??tiat care încotro pe suprafa?a p?mântului, ie?ind din istorie[1]. Basarabia-leag?nul p?rin?ilor care-?i aveau conacul situat pe malul Nistrului la v?rsarea R?utului în acesta, ocup? un loc drag, trist, de suflet, sensibil în evocarea gemenilor: „Situa?ia geopolitic? a României a fost f?r? îndoial? un blestem ?i niciodat? acest lucru nu s-a v?zut mai bine decât în 1939, cu ocazia încheierii incredibilului (pentru mul?i) pact Ribbentrop-Molotov... Pactul Ribbentrop-Molotov a fost de fapt dansul curvelor. A fost urmat de o alt? curv?s?rie monumental?, procesul de la Nürnberg... Teritoriul Basarabiei ?i Bucovinei de Nord cuprindea 52% popula?ie româneasc?, 26% ru?i ?i ucraineni, 8,1% evrei ?i 3,3% germani. Era aceast? compozi?ie etnic? un element de vulnerabilitate în raport cu bol?evismul? F?r? îndoial? c? da. Germanii, membrii unei structuri etnice mam? aliat? cu bol?evismul, urmând s? fie repatria?i în Gemania Mare. Nu erau parte a jocului. Slavii erau atra?i pe diverse c?i de bol?evici dar majoritatea erau iner?i.

Cei 200. 000 de evrei au constituit o problem? real?, cunoscut? ?i confirmat? de desf??urarea evenimentelor istorice. În raportul serviciului secret din 9 decembrie 1939 se informa c? „ru?ii se preg?tesc s? invadeze Basarabia ?i c? în urma panicii ce se crease cu aceast? ocazie în mai multe ora?e din Basarabia, intelectualii în majoritatea evrei, suspecta?i de mult? vreme pentru sentimentele comuniste, s-au grupat în comitete de ini?iativ? (Chi?in?u, Orhei, Tighina, Cetatea Alb?). S-au distribuit în rândul lor o insign? de metal reprezentând steaua sovietic? în cinci col?uri care s? serveasc? la recunoa?terea între ei. Aceast? insign? urma s? fie purtat? vizibil de membrii batalioanelor de execu?ie înarmate în perioada evacu?rii trupelor noastre. Serviciul secret sublinia c? voiajorii comerciali evrei sunt folosi?i pentru între?inerea leg?turilor între diferite organiza?ii ?i pentru trimiterea materialului de propagand?. Aceste forma?iuni urmau s? fie sprijinite prin lansarea de para?uti?ti. Preg?tit? pentru atacarea Europei, U.R.S.S. înaintea celui de Al Doilea R?zboi Mondial avea un num?r incredibil de para?uti?ti, de 250 de ori mai mare decât num?rul para?uti?tilor existen?i pe tot teatrul de r?zboi. Para?uti?tii urmau s? înconjoare unit??i militare ?i s? organizeze diversiuni în spatele frontului[2]". Para?uti?tii militari lansa?i de sovietici au fost un element important în lan?ul de înc?lc?ri ale ultimatumului din partea bol?evic? în perioada de retragere a trupelor ?i administra?iei noastre. „Bande uciga?e de sectan?i sau sanghinari. Nebunia organizat? împotriva noastr? a cuprins târguri, ora?e, sate. Acte de s?lb?ticie, uciderea nevinova?ilor. Valuri de ur? s-au dezl?n?uit ca sub o comand? nev?zut?"[3]. Cine crede c? este român trebuie neap?rat s? citeasc? „S?pt?mâna ro?ie, 28 iunie-3 iulie 1940" a lui Paul Goma. Sunt unii care nu îl iubesc pe Goma. Cartea lui nu este politically correct. Ce înseamn? politically correct? S? apuci rahatul de partea lui curat?[4]" .

Bunicul machidon ?i senator în Partidul Poporului, amic al mare?alului Averescu, alt fiu al Basarabiei, despre care Doctorul ?erban Milcoveanu (pe care l-am cunoscut personal) zicea c? este: „p?mântul cel mai urgisit de pe planet? ?i poporul cel mai torturat din istorie"., sau altfel spus c?: „Basarabia s-a purtat cu România ca o femeie care-?i iube?te b?rbatul, chit c? acesta obi?nuie?te din când în când s? mai bea ?i s? o ia la b?taie"[5]. O carte, de fapt dou?, dou? volume, - dar din Darul nesfâr?it al prietenului meu, Dumitru Ionescu-Bucure?ti, fiecare geam?n cu darul s?u regal, de referin??, de o valoare monumental? în care se reflect? plin? de str?lucire Aura Armânului boier de-apururi, a Dacului aristocrat totdeauna demn, ferm, fidel, prezent, poruncitor ?i nemuritor. Lucrarea-gemenilor-întemeietori de destin, Doctori-armâni, urma?i ai nobililor venetici care s-au hr?nit cu mana dintre Nistru ?i Prut, impresioneaz? prin temeiul, unda de umor ?i împrejur?rile luminate de evenimentele cople?itoare ale celui mai dramatic secol al XX-lea, cu întreaga sa istorie universal? la fel de zbuciumat?, din care ?â?ne?te tragismul nostru na?ional, adus ca pricopseal? de vânz?torii de ?ar? încuscri?i cu du?manii str?ini, care l-au programat ?i promovat. Autorii lanseaz? un rechizitoriu dur la adresa acestui popor prea des debusolat, prea lesne am?git, de multe ori încremenit sau adâncit în letargie, dar scot deasupra tuturor ?i demnitatea spiritului nostru care înnobileaz? ?i d?inuie?te pân? la urm? biruitor.

Cele dou? volume verzi, care însumeaz?: primul 288 de pagini ?i al doilea 351, în total 639 de pagini, nu sunt repartizate pe capitole, ci pe idei, evenimente, atitudini, no?iuni, întâmpl?ri, umor, judec??i ra?ionale, entit??i, consecin?e. Un loc central, viu, cald, sfânt, de inim? ?i suflet îl ocup? permanent Basarabia ?i mama. Str?mo?ii î?i tr?geau seva din Mun?ii Pindului. Pe la sfâr?itul veacului al XVIII-lea au trecut Dun?rea a?ezându-se în jurul Gala?iului ?i al Br?ilei. Bona gemenilor, grecoaica-Elena Aristidovna Iconomidis, era considerat? ca o bunic?. Bunicul dup? mam?, Alois Iarossevici-membru al Clubului englez din Odessa. Bunicul dup? tat?, Dobrovici-Bacalba?a, senator, ucis în 1940 de sovietici. Str?mo?ul mamei-vicontele Charles Sicard-fondatorul cet??ii Odessa-Palmyra sudului. Ecaterina a II-a care, dorea rena?terea Imperiului Bizantin pe ruinele celui Otoman, l-a numit Odessa dup? celebra cetate thrac? Odessos. (Notice sur onze anees de la vie de Richelieu a' Odessa). Jaques Charles Sicard (1774-1830)-fiul vicontelui, c?s?torit cu Laura van Thys (1797-1864), mason, autor de memorii, consul la Livorno (1818-1819), consilier de comer?, mo?ier la Vadul lui Vod?, fondator al Societ??ii de Agricultur?, pre?edintele Clubului De la Redoute.

Un descendent al familiei vicontelui ajunge premier al Ungariei, fiind asasinat în 1918.

Fiul primului ministru, vicontele Hristofor Sicard-c?s?torit cu Natalia (+1914), fata generalului genist Nicolai Kraff (neam? rusuficat) constructorul primei c?i ferate ruse. A avut dou? fete: Olga, c?s?torit? cu I. G. Suruceanu-fiul lui Casian Suruceanu, fondatorul m?n?stirii Suruceni (nobili români, unul dintre cei mai boga?i proprietari basarabeni), membru activ al Institutului Imperial Arheologic ?i membru de onoare al Academiei Române, ?i apoi cu N. Goronovici. Sora ei, Elena a fost mai întâi so?ia prin?ului Eugen Golitân-Golovkin (+1887) ?i dup? aceea a lui V. V. Ianovski.

Natalia Sicard este proprietara muzeului de la Vadul lui Vod?, iar fiica ei Olga Suruceanu, fondatoarea Muzeului I. C. Suruceanu al Pontului Scitic din Chi?in?u. Mama arheologului era fiica generalului Constantin Lom?tescu. Vicontele Mihail Sicard-fiul lui Hristofor, director de banc? în Kiev, tat?l celebrului violonist Mihail Sicard. Vicontele Carol Sicard-ajunge cunoscut prin fiica sa care s-a c?s?torit cu prin?ul Mihail Cantacuzino. Unchiul Gheorghe Dobrovici-Bacalba?a a emigrat în Basarabia: „Gheorghe Dobrovici Bacalba?a, elev de liceu, avea 17 ani când a început gol?nia sângeroas? numit? revolu?ie bol?evic?. De?i minor, a avut capacitatea de a în?elege fulger?tor c? se afl? în fa?a manifest?rii r?ului deplin ?i s-a sim?it obligat s? reac?ioneze pe loc oferind ce avea mai scump, via?a. F?r? s? spun? nimic p?rin?ilor, luând pu?ca de vân?toare din cui, a disp?rut. În marele balamuc al înfrunt?rilor extrem de crude ?i neclare ale acelor ani, a luptat în gherila urban? cu bol?evicii la Kiev. Se luptau pentru str?zi, se luptau pentru case. Din când în când, m?celul se oprea, ambele p?r?i convenind s?-?i culeag? r?ni?ii. Într-un astfel de armisti?iu, Gheorghe a v?zut capcana întins? de unul dintre adversari, un cismar ?chiop cu picior de lemn. Ascuns în spatele unei surori medicale în uniform?, tupilat cu ?eava armei pe um?rul acesteia, cismarul, nici el rus (dintr-o semin?ie ce a sprijinit masiv bol?evismul) spera s? împu?te du?manii revolu?iei. ?iretlicul nu a ?inut. Gheorghe l-a împu?cat prin sora medical?. Era complice, era for?at??"[6].

Igor, semin?ie normand?, fiul unchiului Gheorghe-eroul adolescent de la Kiev, pl?m?dit dintr-un aluat aristocrat cu ingrediente manciuriene. Bunicul s?u, înalt ofi?er care controla garnizoanele ?ariste între care ?i Manciuria s-a c?s?torit cu o chinezoaic?. Din acel fruct al dragostei a ie?it Natalia-mama lui Igor. Cartea de vizit? a unchiului Gheorghe: „Scund, bun cunosc?tor de arte mar?iale, Gheorghe nu d?dea niciodat? primul. Dar când lovea, b?ga în spital... Când ne-am n?scut, mama a vrut s? ne fac? poze. Aceste poze nu exist?, nu au fost f?cute niciodat?... V?rul meu, concentrat sergent la o unitate din Bucure?ti, avea un aparat fotografic. Pe 4 aprilie 1944, dup? boscorodelile mamei, s?rind masa care era la popota ofi?erilor din Gara de Nord (de acolo s-au scos numai cadavre în acea zi), tata s-a dus s? aduc? aparatul foto. Alarma aerian? l-a prins pe strad? (americanii ne ofereau cu simpatie bombele lor - n.a.) N-a mai apucat s? ne fac? poze, dar a r?mas viu... Cadavrele? Sunt cei care au ars de vii în Bombardamentul s?lbatic din 4 aprilie 1944. Etimologic, un holocaust, adic? ardere total?. Numai c?, vezi, termenul e rezervat, marc? comercial?"[7]. Tat?l-era profesor universitar, devotat muncii sale peste putin??, vorbea ?i scria fluent în multe limbi, dar gra?ie prigoanelor era retras, necontrolabil, ca japonezul. Dup? discursul din balcon al lui Ceau?escu despre Cehoslovacia în 1968, înnebunise de aburii na?ionalismului ?i de dreptul de a da oficial cu copita în sovietici. Ba chiar era dispus s? se înroleze la respingerea eventualei invazii. Mama, de?teapt?, lucid?, îl ironiza[8]. Dup? o vreme pentru a-?i salva cariera trebuia s? intre în partid. Consiliu de familie, tratat cu bisturiul f?r? anestezie. Tot mama a dezlegat i?ele. A privit în globul de cristal al inteligen?ei sale:
- ??tia te pot beli în dou? feluri.Unu la mân?, c? min?i partidul. Ani de zile tata figura la averea p?rin?ilor cu un num?r de dou? cifre la hectare. De fapt erau trei, la sute tata ?tersese. Era oficial declarat fiu de chiabur, nu de mo?ier. Dar ?ia ?tiau ?i tata era aproape sigur c? ?tiau.
- Singura ta ?ans? este s? declari acum corect ?i s? spui c? ai vrut prin fapte s? demonstrezi ata?amentul fa?? de construc?ia socialismului. Nu se vor a?tepta s? ai tupeul acesta. Ei se bazeaz? c? te prind c? min?i Partidul la încercarea de a intra în rândurile sale. Numai c? se vor replia ?i vor încerca s? te striveasc? cu o chestie jegoas?. Statutul! Vor încerca s? demonstreze c? nu îl ?tii ?i vor avea motiv formal s? te resping?.

În buc?t?ria de la blocul C 28 ?iglina I, cei trei doctori, eu, frate-meu ?i mama, cu dezl?n?uirea cruzimii inchizitoriale, în caden?a mitralierei, îl h?r?uiam pe bietul tata cu statutul ?lora. L-a înv??at tata pe de rost. Tr?gea precum pseudoterori?tii în 1989 „din toate pozi?iile"[9]. Mama gemenilor, doamna doctor s-a n?scut la Vadul lui Vod? în anul intr?rii României în R?zboiul de Întregire -1916. Unul dintre verii mamei era contele Sergiu Stroganoff. În anul Unirii Principatelor Române, 1859, guvernator al Novorusiei ?i Basarabiei era contele Stroganoff. Pe vremea aceea s-a constituit o faimoas? re?ea de falsuri antice: „În 1870, la Oceakov ?i apoi la Odesa, apare o celebr? întreprindere de falsuri antice a fra?ilor Gohman (?apsel ?i Leiba). Ei umplu toat? Europa cu lespezi de marmur? antic?, cei drept dar cu inscrip?ii falsificate. Toat? Europa era pasionat? de aurul sci?ilor (ca ?i ast?zi - n.a.). ?i aici banda lui ?apsel Gohman rupe pia?a. P?c?lesc pân? ?i Luvru ce achizi?ioneaz?, cu o sum? astronomic?, tiara de aur a lui Saitofarn. Tot ce cump?rai ca aur de la Gohmani era sigur fals, dar perfect falsificat. A luat-o ?i Surucean"[10]. Mama era incontestabil capul familiei, impunându-se prin minte, d?ruire ?i capacitate, fiind totodat? ?i curajoas? din fire, înfruntând destinul dur, supravie?uind cu calm deport?rii: „Curajul mamei s-a verificat când au venit valurile de bolnavi cu febr? tifoid?, mai apoi cu leptospiroz? din lag?rele mor?ii din Delt? ?i Insula Mare a Br?ilei. Dac? erau câ?iva, tovar??ii i-ar fi l?sat s? moar?. Dar fiind cu sutele, i-au dus la spital. La spital Securea ?i-a ar?tat public rânjetul mor?ii"[11].
- Va urma -
------------------------------------
[1] Pâinea se m?nânc? pe rând. (Nicolae Bacalba?a & Gheorghe Bacalba?a, Doi plisno?i care au trecut Prutul, vol. I-II, Ia?i, Ed. Tipo Moldova
op. cit. p. 136-139.
[2] Ion ?i?canu, Revista de Istorie Militar? 4/ 1991, 17-19.
[3]Nicolae Iorga, De ce atâta ur?? Neamul Românesc, 6 iulie 1940.
[4] op. cit. vol I, p. 189.
[5] Nicolae Bacalba?a - Gheorghe Bacalba?a, op. cit. p. 12.
[6] op. cit. p. 162.
[7] ibid. p. 164-165, 257.
[8] ibid. p. 223.
[9] ibid. p.225.
[10] op. cit., vol. I, p. 124.
[11] op. cit. vol. II, p.67.

footer